×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bisericii Ortodoxe Române

Cartea lui Tobit

Capitolul 2

Orbirea lui Tobit şi răbdarea lui.

1 Iar când m-am întors eu la casa mea şi mi-au fost daţi înapoi Ana, femeia mea, şi fiul meu, Tobie, în ziua Cincizecimii, sărbătoarea Săptămânilor, s-a pregătit la mine un prânz bun şi m-am aşezat la masă.

2 Şi văzând eu multele mâncăruri, am zis către fiul meu: «Mergi şi adu să mănânce cu noi un sărac cu inimă credincioasă, dintre fraţii noştri, robi în Ninive, iar eu te aştept».

3 Şi a venit el şi a zis: «Tată, unul din neamul nostru este sugrumat şi aruncat în piaţă».

4 Atunci eu, în loc să stau să mănânc, am ieşit repede şi l-am dus într-o casă până după asfinţitul soarelui.

5 Şi apoi, întorcându-mă, m-am spălat şi mi-am mâncat pâinea cu întristare.

6 Atunci mi-am adus aminte de proorocia lui Amos, care zice: «Prăznuirile voastre se vor preface în jale şi toate cântările voastre în tânguire». Şi am plâns.

7 Iar dacă a asfinţit soarele, m-am dus şi, săpând o groapă, l-am îngropat.

8 Vecinii însă râdeau de mine şi ziceau: «Tot nu se teme că va fi ucis pentru fapta asta; a mai fost fugar şi iată iar se apucă de îngropat morţii».

9 Şi chiar în noaptea aceea, după ce m-am întors de la înmormântare, fiind necurat, m-am culcat să dorm afară lângă zidul curţii, cu faţa descoperită.

10 Şi n-am băgat de seamă că pe zid erau vrăbii. Şi pe când stam cu ochii deschişi, vrăbiile au lăsat de sus necurăţie în ochii mei şi am făcut albeaţă. Şi m-am dus eu la doctori, pentru îngrijire. Ei mi-au uns ochii cu o alifie, dar am rămas orb. Fraţii au rămas adânc întristaţi de aceasta. Ahiacar a purtat grijă de întreţinerea mea timp de doi ani, înainte de a pleca la Elimaida.

11 Şi atunci Ana, femeia mea, a luat de lucru ca muncitoare, să toarcă lână şi să ţeasă pânză.

12 Ea aducea lucrul făcut şi i se plătea; şi o dată, peste plată, a primit ca dar un ied pentru mâncare.

13 Şi venind acasă, iedul a început să zbiere; şi eu am întrebat pe femeie: «De unde este iedul acesta? Nu cumva este de furat? Dă-l stăpânului lui, căci nu se cuvine să mâncăm de furat».

14 Atunci ea mi-a răspuns: «Mi-a fost dăruit peste plată». Şi eu n-am crezut-o şi i-am zis să-l dea stăpânului şi m-am înroşit înaintea ei. Ea însă mi-a răspuns: «Unde-ţi sunt milosteniile şi faptele tale cele bune? Toată lumea ştie ce ţi-au adus».

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.