×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bisericii Ortodoxe Române

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea întâi a regilor

Cartea întâi a Regilor

Capitolul 4

Capitolul 4

Moartea lui Eli şi a fiilor săi.

1 În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliţii şi a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Şi au păşit Israeliţii împotriva Filistenilor cu război şi au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec.

2 Apoi Filistenii s-au aşezat în rânduială de război în faţa Israeliţilor şi, dându-se bătălia, au fost bătuţi Israeliţii de către Filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă ca la patru mii de oameni.

3 După aceea au venit oamenii în, tabără şi au spus bătrânilor lui Israel: «Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul înaintea Filistenilor? Să luăm cu noi din Şilo chivotul legii Domnului, ca să meargă în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din mâinile vrăjmaşilor noştri!»

4 Şi a trimis poporul la Şilo, de au adus de acolo chivotul legii Domnului Savaot, Cel ce şade pe heruvimi; iar pe lângă chivotul legii Domnului erau şi cei doi fii ai lui Eli: Ofni şi Finees.

5 Iar dacă a sosit chivotul legii Domnului în tabără, tot Israelul a ridicat strigăt aşa de mare, încât s-a cutremurat pământul.

6 Şi auzind Filistenii răsunetul strigătelor, au zis: «Ce înseamnă aceste strigăte puternice în tabăra Evreilor?» Şi au aflat că a sosit în tabără chivotul legii Domnului.

7 Atunci s-au înspăimântat Filistenii, căci ziceau: «Dumnezeul lor a venit la ei în tabără». Apoi au zis: «Vai de noi! Căci n-a mai fost asemenea lucru nici ieri, nici alaltăieri!

8 Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâinile acestui Dumnezeu puternic? Acesta este acel Dumnezeu Care a bătut pe Egipteni cu tot felul de pedepse în pustiu.

9 Întăriţi-vă şi fiţi curajoşi, Filistenilor, ca să nu cădeţi în robie la Evrei, cum sunt ei în robie la noi! Fiţi curajoşi şi vă luptaţi cu ei!»

10 Şi s-au luptat Filistenii cu Israeliţii şi au fost înfrânţi aceştia, şi a fugit fiecare în cortul său; bătălia aceasta a fost foarte mare, căzând dintre Israeliţi treizeci de mii de pedestraşi.

11 Şi a fost luat chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui Eli, Ofni şi Finees, au murit.

12 Atunci a alergat un veniaminean de la locul bătăliei şi a venit la Şilo în aceeaşi zi, având hainele de pe el rupte şi pulbere pe cap.

13 Iar când a venit acela, Eli şedea pe scaun lângă drum la poartă şi privea, căci i se bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Şi după ce a sosit omul acela şi a spus în cetate, atunci s-a tânguit straşnic toată cetatea.

14 Auzind Eli răsunetele tânguirilor, a întrebat: «Pentru ce este acest bocet?» Dar a sosit îndată omul acela şi i-a spus toate lui Eli.

15 Eli însă era atunci de nouăzeci şi opt de ani; ochii i se întunecaseră şi nu mai putea să vadă.

16 Şi a zis omul acela către Eli: «Eu vin din tabără. Chiar astăzi am fugit de pe câmpul de luptă». Iar Eli a zis: «Ce s-a întâmplat, fiul meu?» Vestitorul însă a răspuns şi a zis: «Israeliţii au fugit din faţa Filistenilor şi s-a făcut în popor ucidere mare; amândoi fiii tăi, Ofni şi Finees, au murit şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat».

17 Când a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă, şi-a rupt spinarea şi a murit, căci era bătrân şi greoi.

18 El a fost judecător în Israel patruzeci de ani.

19 Iar nora lui, femeia lui Finees, era însărcinată şi aproape de naştere. Când a auzit vestea despre luarea chivotului Domnului şi despre moartea socrului său şi a bărbatului său, a căzut în genunchi şi a născut, căci o apucaseră durerile ei.

20 Şi pe când murea ea, femeile care stăteau împrejur îi ziseră: «Nu te teme, că ai născut băiat». Ea însă nu a răspuns şi nu a dat semn de luare aminte.

21 Şi au pus copilului numele: Icabod, zicând: «S-a dus slava din Israel, din pricina pierderii chivotului Domnului şi a morţii socrului şi a bărbatului ei.

22 Şi a zis ea: «S-a dus slava din Israel, căci s-a luat chivotul Domnului!

Lui Israel, înfrânt, i se răpeşte chivotul. Moartea lui Eli şi a fiilor săi.

1 Şi a fost că’n zilele acelea s’au adunat Filisteniia să facă război împotriva lui Israel. Iar Israeliţii au ieşit să-i întâmpine şi şi-au aşezat tabăra la Eben-Ezer, în timp ce Filistenii îşi aveau tabăra la Afec. 2 Filistenii s’au rânduit în luptă cu Israeliţii, iar bătălia s’a întors împotriva acestora; bărbaţii lui Israel s’au frânt în faţa Filistenilor: patru mii de oameni au căzut în acea bătălie pe câmpul de luptă. 3 Atunci poporul a venit la tabără, iar bătrânii lui Israel au zis: „De ce oare a făcut Domnul aceasta, să ne frângem astăzi în faţa Filistenilor? Haideţi să luăm din Şilo chivotul Dumnezeului nostru, să meargă el între noi şi să ne mântuiască din mâna vrăjmaşilor noştri!” 4 Iar poporul a trimis la Şilo şi au luat de acolo chivotul Domnului puterilor, Cel ce şade pe heruvimib; iar cu chivotul erau amândoi fiii lui Eli: Ofni şi Fineesc. 5 Şi a fost că după ce a venit chivotul în tabără, tot Israelul a strigat cu glas mare; şi a răsunat pământuld. 6 Iar Filistenii, auzind sunetul strigătului, au zis: „Ce e cu acest mare strigăt în tabăra Evreilor?” Şi şi-au dat seama că în tabără venise chivotul Domnului. 7 Şi s’au speriat Filistenii şi au zis: „Aceştia sunt dumnezeii care au venit la ei în tabără! 8 Vai nouă, doamne! Scapă-ne acum, că aşa ceva nu ni s’a întâmplat niciodată! Vai nouă! Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei puternici? Aceştia sunt dumnezeii care au lovit Egiptul cu tot felul de pedepse, chiar şi în pustie. 9 Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, o, Filistenilor, ca să nu le robiţi Evreilor aşa cum ne-au robit ei nouă; îmbărbătaţi-vă şi bateţi-vă cu ei!” 10 Şi s’au bătut. Iar Israeliţii s’au frânt în faţa Filistenilor şi au fugit fiecare la cortul său; şi a fost acolo mare măcel: treizeci de mii de pedestraşi au căzut din Israel.

11 Iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat de către Filisteni; şi amândoi fiii lui Eli, adică Ofni şi Finees, au murit.

12 Atunci un om din seminţia lui Veniamin a alergat de la locul bătăliei şi a ajuns în ziua aceea la Şilo; avea hainele sfâşiate şi ţărână pe cape 13 Şi a venit; şi, iată, Eli şedea pe scaunul său de la poartă, adulmecând drumul; căci inima îi era tare întristată din pricina chivotului lui Dumnezeuf. Iar omul a intrat în cetate să aducă veşti; şi toată cetatea a strigat cu mare glas. 14 Iar Eli a auzit glasul strigătului şi a zis: „Ce e cu glasul acestui strigăt?” Iar omul s’a grăbit şi a intrat şi i-a spus lui Eli. 15 Eli avea atunci nouăzeci şi opt de ani; ochii i se întunecaseră şi nu vedea. A zis Eli către oamenii care şedeau pe lângă el: „Ce e cu glasul acestui strigăt?” 16 (Atunci s’a grăbit omul şi a venit la Eli) şi a zis: „Eu sunt cel ce a venit din tabără, eu am fugit astăzi de pe câmpul de luptă”. Iar Eli i-a zis: „Ce s’a întâmplat, fiule?” 17 Iar tânărul a răspuns şi a zis: „Israel a fugit din faţa Filistenilor şi mare măcel s’a făcut în popor; fiii tăi au murit amândoi, iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat”. 18 Şi a fost că atunci când i s’a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, el a căzut din scaun pe spate, ţinându-se de poartă; şi şi-a rupt spinarea şi a murit, că era om bătrân şi greu. El fusese judecător în Israel vreme de patruzeci de anig.

19 Iar nora lui, soţia lui Finees, era însărcinată şi aproape să nască; şi dacă a auzit că chivotul lui Dumnezeu fusese luat şi că socrul ei şi bărbatul ei au murit, a plâns şi a născut, că i-au venit durerile. 20 Şi atunci, la ceasul ei, pe când trăgea să moară, i-au zis femeile care şedeau pe lângă ea: „Nu te teme, că ai născut un băiat!” Dar ea n’a răspuns; inima ei n’a mai dat nici un semn. 21 Iar pe băieţel l-au numit Icabodh, din pricina chivotului lui Dumnezeu şi a socrului şi a bărbatului ei. 22 Şi au zis: „De vreme ce chivotul Domnului a fost luat, slava s’a dus din Israel”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.