×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bisericii Ortodoxe Române

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Epistola sobornicească a sfântului apostol Iacov

Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob

Capitolul 1

Capitolul 1

Ispitele sunt folositoare. Avuţiile trec degrabă. Ascultarea şi împlinirea Legii. Limba trebuie ţinută în frâu.

1 Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare.

2 Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,

3 Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;

4 Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.

5 Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da.

6 Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.

7 Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.

8 Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.

9 Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,

10 Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.

11 Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.

12 Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.

13 Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

14 Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.

15 Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.

16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:

17 Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.

18 După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.

19 Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.

20 Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

21 Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre.

22 Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă.

23 Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale;

24 S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era.

25 Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa.

26 Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.

27 Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.

Salutare. Credinţă şi înţelepciune. Sărăcie şi bogăţie. Încercare şi ispită. A asculta cuvântul şi a-l îndeplini.

1 Iacob, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii care sunt în Diasporaa, salutare!

2 Toată bucuria să v’o puneţi în seamă, fraţilor, când daţi deb felurite ispitec, 3 ştiind că încercarea credinţei voastre naşte răbdarea; 4 dar răbdarea să-şi aibă lucrare desăvârşită, pentru ca voi să fiţi desăvârşiţi şi întregi, întru nimic ştirbiţi.

5 Şi dacă cineva din voi e lipsit de înţelepciune, s’o ceară de la Dumnezeu, Cel ce tuturor le-o dă cu simplitate şi fără’nfruntare, şi i se va da. 6 Să ceară însă cu credinţă, întru nimic îndoindu-se, pentru că cel ce se îndoieşte e asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. 7 Omul acela să nu gândească el că va primi ceva de la Domnul: 8 om cu sufletu’n doi perid, nestatornic în toate căile sale.

9 Fratele cel smerit să se bucure întru înălţarea sa, 10 şi cel bogat întru smerenia sa, fiindcă el ca floarea ierbii va trece; 11 că soarele a răsărit odată cu arşiţa şi a uscat iarba, şi floarea ei a căzut şi frumuseţea chipului ei a pierit; aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.

12 Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la capătul încercăriie va primi cununa vieţii, pe care Dumnezeu le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc.

13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: De la Dumnezeu sunt ispitit!, pentru că Dumnezeu e la adăpost de ispita răului şi El în Sine nu ispiteşte pe nimeni; 14 ci fiecare este ispitit de propria sa poftă atunci când e tras şi momit de ea. 15 Apoi pofta, zămislind, naşte păcat; iar păcatul, odată săvârşit, odrăsleşte moarte.

16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei preaiubiţi: 17 toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la care nu există primeniref sau umbră de schimbareg. 18 El întru libera Sa voinţă ne-a născut prin cuvântul adevăruluih, pentru ca noi să fim un fel de pârgăi a făpturilor Sale.

19 Să ştiţi, preaiubiţii mei fraţi: tot omul să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie, 20 căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21 Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi toată rămăşiţa răutăţii, primiţi cu dulceaţă Cuvântul sădit în voi, cel ce poate să vă mântuiască sufletele.

22 Fiţi dar împlinitori ai Cuvântului, şi nu numai ascultători ai lui – amăgindu-vă pe voi înşivă. 23 Că dacă cineva este ascultător al Cuvântului fără a-i fi şi împlinitor, el seamănă cu omul care-şi priveşte’n oglindă faţa sa firească: 24 s’a privit şi s’a dus şi’ndată a uitat cum era; 25 dar cel ce se uită cu luare-aminte într’o lege desăvârşită, aceea a libertăţii, şi a rămas în ea, fiind el nu un ascultător care uită, ci un împlinitor care face, acela fericit va fi în faptele sale.

26 Dacă cineva se crede că e cucernicj, dar nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, cucernicia lui e zadarnică. 27 Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu-şi-Tatăl este aceasta: să-i cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazul lor şi să te păzeşti pe tine nepătat din partea lumiik.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.