×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bisericii Ortodoxe Române

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Epistola către romani a sfântului apostol Pavel

Epistola către Romani

Capitolul 9

Capitolul 9

Israel cel căzut s-a lepădat. Chemarea neamurilor. Israel cel adevărat.

1 Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt,

2 Că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii.

3 Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup,

4 Care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi Legea şi închinarea şi făgăduinţele,

5 Ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin!

6 Dar nu aşa că ar fi căzut cuvântul lui Dumnezeu: căci nu toţi cei din Israel sunt şi israeliţi;

7 Nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci «întru Isaac, a zis, se vor chema ţie urmaşi»,

8 Adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi.

9 Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: «(La anul) pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu».

10 Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru;

11 Şi nefiind ei încă născuţi şi nefăcând ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,

12 I s-a zis ei că «cel mai mare va sluji celui mai mic»,

13 Precum este scris: «Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât».

14 Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum!

15 Căci grăieşte către Moise: «Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur».

16 Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte.

17 Căci Scriptura zice lui Faraon: «Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în tot pământul».

18 Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte.

19 Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă?

20 Dar, omule, tu cine eşti care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare făptura va zice Celui ce a făcut-o: De ce m-ai făcut aşa?

21 Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste?

22 Şi ce este dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi să facă cunoscută puterea Sa, a suferit cu multă răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pierire,

23 Şi ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale către vasele milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre slavă?

24 Adică pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni,

25 Precum zice El şi la Osea: «Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi iubită pe cea care nu era iubită;

26 Şi va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteţi poporul Meu – acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu».

27 Iar Isaia strigă pentru Israel: «Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămăşiţa se va mântui.

28 Pentru că împlinind şi scurtând, Domnul va îndeplini, pe pământ, cuvântul Său».

29 Şi precum a proorocit Isaia: «Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat nouă urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora».

30 Ce vom zice, deci? Că neamurile care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă;

31 Iar Israel, urmărind legea dreptăţii, n-a ajuns la legea dreptăţii.

32 Pentru ce? Pentru că nu o căutau din credinţă, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii,

33 Precum este scris: «Iată pun în Sion piatră de poticnire şi piatră de sminteală; şi tot cel ce crede în El nu se va ruşina».

Dumnezeu l-a ales pe Israel. Mânia şi îndurarea lui Dumnezeu. Israel şi Evanghelia.

1 Spun adevărul în Hristos, nu mint – împreună cu mine mărturiseşte conştiinţa mea întru Duhul Sfânt – 2 că mare-mi este întristarea şi necurmată durerea inimii; 3 căci aş fi dorit ca eu însumi să fiu anatemaa de la Hristos, de dragul fraţilor mei cei de un neam cu mine după trup, 4 care sunt Israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi darea legii şi închinarea şi făgăduinţele; 5 ai cărora sunt părinţii şi din care, după trup, e Hristos, Cel ce peste toate este Dumnezeu binecuvântat în vecib. Amin!

6 Dar, negreşit, nu că ar fi căzut din putere cuvântul lui Dumnezeu; că nu toţi cei din Israel sunt Israel, 7 nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam sunt toţi fii, ci numai cei din Isaac – a zis – se vor numi urmaşii tăic. 8 Aceasta’nseamnă: nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci urmaşi sunt socotiţi copiii făgăduinţei; 9 căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: La vremea aceasta voi veni şi Sarra va avea un fiu. 10 Dar nu numai atât, ci şi Rebeca, atunci când a zămislit copii de la unul singur, adică de la Isaac, părintele nostru, 11 şi înainte de a fi fost ei născuţi, şi înainte de a fi făcut ei ceva bun sau rău – pentru ca planul lui Dumnezeu cel potrivit alegerii să rămână’n picioare, nu din fapte, ci de la Cel ce cheamă – 12 i s’a zis ei că cel mai mare îi va sluji celui mai mic. 13 Aşa cum este scris: Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urâtd.

14 Ce vom zice dar: nu cumva la Dumnezeu există nedreptate? Doamne fereşte! 15 Căci El îi spune lui Moise: Voi milui pe cel de care-Mi va fi milă şi Mă voi îndura de cel ce-Mi este de’ndurare.

16 Prin urmare, nu este nici de la cel ce vrea, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu Cel ce miluieşte. 17 Căci Scriptura îi zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta te-am ridicat, ca’n tine să-Mi arăt puterea şi ca numele Meu să se vestească’n tot pământul. 18 Prin urmare, Dumnezeu miluieşte pe cine vrea El şi împietreşte pe cine vrea El.

19 Atunci, îmi veţi zice: De ce-l mai scoate pe cineva vinovat? Căci vrerii Lui cine-a putut să-i stea’mpotrivă?… 20 Dar, omule, cine eşti tu, cel ce-I răspunzi lui Dumnezeu împotrivă? Oare plăsmuirea-i va spune plăsmuitorului: De ce m’ai făcut aşa? 21 Nu are olarul putere peste lut, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste şi un altul de necinste? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, vrând să-Şi arate mânia şi să-Şi facă puterea cunoscută, cu multă răbdare a răbdat vase ale mânieie, menite spre pieire, 23 dar pentru a arăta bogăţia slavei Sale către vase ale mileif, pe care mai dinainte le-a gătit spre mărire?; 24 adică pe noi, cei pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre Iudei, ci şi dintre păgâni, 25 aşa cum şi zice la Osea: Chema-voi popor al Meu pe cel care nu era poporul Meu şi iubită pe cea care nu era iubită. 26 Şi va fi că’n chiar locul unde li s’a zis: Nu voi sunteţi poporul Meu!, acolo ei se vor chema fii ai Dumnezeului Celui-Viu. 27 Iar Isaia strigă cu privire la Israel: Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, doar rămăşiţa se va mântui; 28 căci pe deplin şi repede-Şi va plini Domnul cuvântul pe pământ. 29 Şi cum a prezis Isaia: Dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

30 Aşadar, ce vom zice?: Că păgânii care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă; 31 dar Israel, urmând legea dreptăţii, n’a ajuns la lege. 32 De ce? Pentru că nu din credinţă o căutau, ci ca din faptele legii; şi s’au împiedicat de piatra’mpiedicării, 33 precum este scris: Iată, pun în Sion piatră de’mpiedicare şi stâncă de poticnire; şi tot cel ce se va încrede’n Eag nu va fi ruşinath.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.