Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Cartea întâi a Regilor
Capitolul 25
Moartea lui Samuel. David şi Abigail.
1 Şi Samuel a murit. Şi tot Israelul s’a adunat şi l-a jelit. Şi l-au îngropat în casa lui din Rama.a Iar David, sculându-se, s’a coborât în pustia Maonuluib.†
2 Acolo, în Maon, era un om, ale cărui turme se aflau în Carmel; omul acela era foarte bogat: avea trei mii de oi şi o mie de capre; şi s’a întâmplat să fie în Carmelc, când îşi tundea oile. 3 Numele acelui om era Nabal, iar numele femeii sale era Abigail; femeia sa era iscusită la minte şi tare frumoasă la vedere; omul însă era aspru şi rău în faptele lui, un om câinosd.
4 Iar David, în pustie, a auzit că Nabal Carmelitul îşi tunde oile. 5 Atunci David a trimis zece tinerei, zicându-le: „Suiţi-vă în Carmel şi mergeţi la Nabal şi daţi-i bineţe în numele meu. 6 Şi veţi zice: – Spor să ai în toată vremea, tu şi casa ta şi toate ale tale’n deplină sănătate! 7 Şi acum, iată, am auzit că păstorii tăi, care erau cu noi în pustie, ei îţi tund oile, iar noi nu i-am oprit şi nici că am cerut ceva de la ei pe toată durata şederii lor în Carmel. 8 Întreabă-i pe tinerii tăi şi-ţi vor spune. Atunci, afle tinerii mei bunăvoinţă în faţa ta – că în bună zi am venite: dă-le slujitorilor tăi ce te lasă inima, lor şi fiului tău David!”
9 Şi venind tinereii lui David, i-au grăit lui Nabal toate cuvintele acestea, în numele lui David. 10 Atunci Nabal le-a răspuns tinereilor lui David, zicând: „Cine e David? şi cine e fiul lui Iesei? În vremea noastră e o puzderie de slugi care pleacă fiecare de la stăpânul ei. 11 Credeţi cumva că voi lua pâinea mea şi vinul meu şi carnea vitelor pe care le-am înjunghiat pentru cei ce-mi tund oile şi le voi da unor oameni pe care nu-i ştiu de unde sunt?”†
12 Aşa că tinereii lui David s’au întors în calea lor şi au venit şi i-au spus lui David toate cuvintele acestea. 13 Atunci David le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-şi încingă sabia!”f Iar ei şi-au încins fiecare sabia; de asemenea, şi David şi-a încins sabia. Şi au mers cu David ca la patru sute de bărbaţi, iar două sute au rămas cu avutul.†
14 Unul din slujitori însă îi spusese lui Abigail, femeia lui Nabal, zicând: „Iată, David a trimis soli din pustie să-i dea bineţe stăpânului nostru; dar el le-a întors spatele. 15 Dar oamenii aceia au fost foarte buni cu noi şi nu ne-au împiedicat şi nici că ne-au cerut ceva pe toată durata cât am fost pe lângă ei. 16 Şi când noi ne aflam în câmp, ei erau ca un zid în jurul nostru, şi ziua şi noaptea, în toată vremea cât am fost cu ei păscând turma. 17 Şi acum, ia seama şi vezi ce vei face tu; căci se pune la cale un necaz împotriva stăpânului nostru şi a casei sale; iar el e o fire nesuferită şi nu-i chip să vorbeşti cu el”.
18 Atunci Abigail s’a pus repede pe treabă şi a luat două sute de pâini şi două burdufuri cu vin şi cinci oi gătite şi cinci efe de făină şi un omer de stafide şi două sute de legături de smochine, le-a pus pe asini† 19 şi le-a zis servilor săi: „Mergeţi înaintea mea; şi, iată, eu vin după voi”. Dar bărbatului ei nu i-a spus.
20 Şi a fost că atunci când ea mergea călare pe asin şi venea spre poalele muntelui, iată că David şi oamenii lui se coborau s’o întâmpine. Şi ea s’a întâlnit cu ei. 21 Şi David a zis: „Pesemne că de aceea am păzit eu averea acestui om în pustie, ca să-mi facă mie rău; noi nu am poruncit să fie luat ceva din bunurile lui, dar el m’a răsplătit cu rău pentru bine.† 22 Aşa să-i facă Domnul lui David, şi încă pe deasupra, dacă până mâine-dimineaţă voi lăsa pe cineva de parte bărbăteascăg din tot ce ţine de Nabal!” 23 Şi dacă Abigail a dat cu ochii de David, a sărit în grabă de pe asin şi a căzut cu faţa înaintea lui David şi i s’a plecat până la pământ.† 24 Şi i-a căzut la picioare şi i-a zis: „În mine, domnul meu, să fie nedreptatea! Las-o pe roaba ta să grăiască în auzul tău şi ascultă cuvintele roabei tale.† 25 Să nu şi-l pună domnul meu la inimă pe acest om nesuferit, pe Nabal, căci el e aşa cum îi e şi numele: numele său este Nabal, şi nebunia se ţine de el. Dar eu, roaba ta, nu i-am văzut pe slujitorii domnului meu, pe care tu i-ai trimis. 26 Şi acum, domnul meu: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: aşa cum Domnul te-a oprit de la a vărsa sânge nevinovat, păstrându-ţi mâna curată, tot astfel, acum, vrăjmaşii tăi şi cei ce îi vor domnului meu răul, să fie ca Nabal!† 27 Şi acum, primeşte darul acesta pe care roaba ta i l-a adus domnului meu şi dă-l servilor care-i slujesc domnului meu!† 28 Iartă nelegiuirea roabei tale; căci Domnul îi va face domnului meu, negreşit, casă credincioasă, căci lupta domnului meu e lupta Domnului, şi’n tine niciodată nu se va afla vreun rău. 29 Şi dacă om se va scula să te prigonească şi să-ţi caute viaţa, atunci viaţa domnului meu va fi legată întru legătura vieţii cu Domnul Dumnezeuh, iar viaţa vrăjmaşilor tăi o vei zvârli ca dintr’o praştie.† 30 Când Domnul va face pentru tine, domnul meu, toate lucrurile cele bune pe care le-a grăit asupră-ţi şi va rândui ca tu să fii cârmuitor peste Israel,† 31 atunci peste inima domnului meu nu va apăsa urâciunea şi crima de a fi vărsat fără pricină sânge nevinovat şi de a fi pângărit mâna domnului meu. Şi astfel Domnul îi va face bine domnului meu, iar tu îţi vei aminti de roaba ta, să faci asupră-i binele”.
32 Şi a zis David către Abigail: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce te-a trimis pe tine astăzi să mă întâmpini; 33 şi binecuvântată fie-ţi lăuntrica alcătuirei şi binecuvântată să fii tu, cea care astăzi m’ai împiedicat de la a merge să vărs sânge şi de la a-mi pângări mâna. 34 Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce m’a oprit astăzi de la a face răul, că dacă tu nu te-ai fi grăbit şi n’ai fi venit să mă întâmpini, eu tocmai atunci zisesem că până mâine-dimineaţă nimic de parte bărbătească nu-i va rămâne lui Nabal”. 35 David a luat din mâinile ei tot ceea ce ea îi adusese şi i-a zis: „Mergi în pace la casa ta!; vezi, am ascultat de glasul tău şi ţi-am cinstit făptura”.†
36 Iar Abigail s’a dus la Nabal; şi, iată, în casa lui era petrecere ca o petrecere regească; cu inima veselă deasupră-i, Nabal era beat criţă. Aşa că ea nu i-a spus nimic, însemnat sau neînsemnat, până s’a luminat de ziuă. 37 Şi dacă s’a făcut dimineaţă şi Nabal s’a trezit din vin, femeia sa i-a spus toate cuvintele acestea; şi inima a amorţit într’însul, iar el s’a făcut ca o piatră. 38 Şi a fost că după vreo zece zile Nabal a fost lovit de Domnul şi a murit.
39 Şi dacă a auzit David că Nabal murise, a zis: „Binecuvântat este Domnul, Cel ce a judecat pricina ocării ce mi-a venit din partea lui Nabal şi l-a scăpat pe robul Său din puterea răului, iar răutatea lui Nabal a întors-o asupra capului său!”Şi David a trimis şi a vorbit despre Abigail să şi-o ia de soţie.† 40 Slujitorii lui David au venit la Abigail în Carmel şi au grăit către ea, zicând; „David ne-a trimis la tine ca să te ia de soţie”. 41 Iar ea s’a ridicat şi s’a prosternat cu faţa pân’ la pământ şi a zis: „Iată, slujnică să fie roaba ta, ca să spele picioarele slugilor tale”.j 42 Abigail s’a ridicat apoi în grabă şi s’a suit pe asin; şi cinci fete o însoţeau. Şi s’a dus cu slujitorii lui David şi i-a devenit soţie.†
43 Iar David a luat-o şi pe Ahinoam din Izreel şi amândouă au fost soţiile lui.† 44 Iar Micol, femeia lui David, fiica lui Saul, i-a fost dată de acesta lui Paltiel, fiul lui Laiş, din Galim.†
