×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea întâi a Regilor

Capitolul 1

Naşterea lui Samuel.

1 Era un om la Ramataia, un ţufit din muntele lui Efraimb, al cărui nume era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf efraimitul. 2 Acesta avea două femei;c numele uneia era Ana, iar numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea nici unul. 3 Omul acela se suia în fiecare an din cetatea sa, din Ramataim, la Şilod, să se închine şi să-I aducă jertfe Domnului, lui Dumnezeu Atotţiitorule. Preoţi acolo erau Eli şi cei doi fii ai săi, Ofni şi Finees.†

4 Şi a fost că într’o zi Elcana a adus jertfă; şi le-a dat porţii femeii sale Penina şi fiilor ei şi fiicelor eif. 5 Dar Anei i-a dat o porţie mai bună, fiindcă ea nu avea copil; Elcana o iubea pe Ana mai mult decât pe cealaltă, dar Domnul închisese pântecele acesteia;† 6 că Domnul nu i-a dat nici un prunc în necazul ei şi după măsura amărăciunii ei; şi tare era ea întristată din această pricină, că Domnul îi încuiase pântecele încât să nu-i dea prunc. 7 Aşa făcea ea în fiecare an când se suia la casa Domnului: se întrista şi plângea şi nu mânca.† 8 Iar Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Ano!” Iar ea i-a răspuns: „Iată, eu sunt, domnul meu!” El a zis: „Ce e cu tine? de ce plângi? de ce nu mănânci? de ce ţi se zbate inima? Oare nu-ţi sunt eu mai bun decât zece copii?…”.

9 După ce au mâncat ei în Şilo, Ana s’a ridicat şi a stat înaintea Domnului. Iar preotul Eli şedea la pragul locaşului Domnului. 10 Şi ea, cu sufletul mâhnit, I s’a rugat Domnului şi a plâns. 11 Şi i-a făcut Domnului făgăduinţă, zicând: „Doamne, Doamne, Dumnezeule, Atotţiitoruleg, dacă vei vrea să cauţi spre smerenia roabei Taleh şi-ţi vei aduce aminte de mine şi-i vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, eu ţi-l voi dărui Ţie, în faţa Ta, până’n ziua morţii sale: vin şi băutură tare nu va bea, şi brici de capul său nu se va atingei”.†

12 Şi a fost că’n timp ce ea se ruga îndelung în faţa Domnului, preotul Eli privea la gura ei. 13 Ea grăia în inima sa, buzele i se mişcau, dar glasul nu i se auzea; şi Eli socotea că e beată.j 14 Şi servul lui Eli a zis către ea: „Câtă vreme vei fi beată? Ia-ţi cu tine vinul de aici şi du-te din faţa Domnului!” 15 Şi răspunzând Ana, a zis: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie într’o zi grea; vin sau băutură tare n’am băut, ci doar îmi revărs sufletul în faţa Domnului.† 16 N’o lua pe roaba ta drept o femeie ciumată, căci din preaplinul suspinului meu am zăbovit până acum”. 17 Şi răspunzând Eli, i-a zisk: „Mergi în pace! Dumnezeul lui Israel să-ţi facă parte de toată cererea pe care ai cerut-o de la El!”† 18 Iar Ana a zis: „Roaba ta a aflat bunăvoinţă în ochii tăi”. Şi s’a dus femeia în calea sa; şi a intrat în sălaşul ei şi a mâncat şi a băut cu bărbatul ei; şi chipul nu i-a mai fost trist.†

19 Iar a doua zi s’au sculat de dimineaţă, I s’au închinat Domnului şi s’au dus în calea lor. Şi a intrat Elcana în casa lui din Ramataim şi a cunoscut-o pe Ana, femeia sa; atunci Domnul Şi-a amintit-o, iar ea a zămislit.† 20 Şi a fost că atunci când i s’a împlinit sorocul, a născut un fiu; şi i-a pus numele Samuel, zicând: „De la Domnul, Dumnezeu Atotţiitorul, de la El l-am cerut”l. 21 Iar omul Elcana, cu toată casa lui, s’a suit la Şilo să aducă jertfa de fiecare an şi făgăduinţele sale şi zeciuielile pământului său. 22 Dar Ana nu s’a dus cu el, ci i-a spus bărbatului ei că [nu se va duce] până ce pruncul va fi înţărcat şi în stare să meargă şi să I se arate feţei Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna. 23 Şi i-a zis Elcana, bărbatul ei: „Fă cum ţi se pare că e bine în ochii tăi; rămâi până ce îl vei înţărca, iar Domnul să întărească ceea ce ţi-a ieşit din gură!” Şi a rămas femeia şi şi-a alăptat pruncul până l-a înţărcat.

24 Atunci s’a suit cu el la Şilo, cu un viţel de trei ani şi cu pâini şi cu o efă de făinuţă şi cu un burduf de vin; şi au intrat în casa Domnului, la Şilo, şi pruncul împreună cu ei. 25 Iar tatăl a adus în faţa Domnului şi a înjunghiat jertfa pe care în fiecare an i-o făcea Domnului; şi şi-a apropiat pruncul şi a înjunghiat viţelul; iar Ana, mama pruncului, l-a adus la Eli.† 26 Şi a zis: „Domnul meu, aşa cum sufletul tău este viu: eu sunt femeia care a stat în faţa ta când mă rugam Domnului. 27 Pentru pruncul acesta m’am rugat, iar Domnul mi-a făcut parte de cererea pe care am cerut-o de la El.m† 28 Iar eu I-l împrumutn Domnului pentru toate zilele vieţii lui, ca să-I fie Domnului de folos.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.