×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea a doua a Macabeilor

Capitolul 3

Simon şi Onia, potrivnici. Eliodor, învinuit de jefuirea templului. Mare necaz în cetate. Pedeapsa, apoi pocăinţa lui Eliodor.

1 În timp ce Sfânta Cetatea era locuită într’o pace deplină şi legile erau păzite cu desăvârşire, datorită evlaviei marelui preot Oniab şi urii sale faţă de rău, 2 s’a întâmplat că înşişi regii cinsteau Locul şi preamăreau templul prin cele mai măreţe daruri, 3 până într’atât, încât chiar şi Seleuc, regele Asiei, dădea din veniturile sale pentru acoperirea tuturor cheltuielilor legate de slujba jertfelor. 4 Dar un oarecare Simon, din tribul lui Veniamin, aşezat în dregătoria de ispravnic al templuluic, a avut o neînţelegere cu Onia asupra trebilor negustoreşti din piaţa oraşuluid.† 5 Şi, neputând să-l învingă pe Onia, s’a dus să-l găsească pe Apoloniu din Tars, care în vremea aceea era guvernatorul Celesiriei şi al Feniciei, 6 căruia i-a spus că vistieria din Ierusalim era doldora de bogăţii nesfârşite, până într’atât, încât mulţimea banilor nici nu mai putea fi socotită, că nu ar avea nici o legătură cu cheltuielile jertfelor si că era cu putinţă ca aceste comori să vină în vistieria regelui. 7 Iar când Apoloniu s’a văzut cu regele, l-a înştiinţat pe acesta despre bogăţiile de care i se vorbise, iar acesta l-a ales pe Eliodor, mai-marele trebilor obşteşti, şi l-a trimis cu porunca de a ridica bogăţiile pomenite mai sus. 8 Iar Eliodor s’a pornit de îndată la drum, chipurile să cerceteze cetăţile Celesiriei şi ale Feniciei, dar. în fapt, să împlinească planul regelui. 9 Sosit la Ierusalim şi primit cu prietenie de către marele preot al cetăţii, i-a spus acestuia ceea ce i se descoperise şi a înfăţişat scopul venirii sale, întrebând dacă într’adevăr lucrurile stăteau aşa. 10 Marele preot i-a spus că era vorba de bani ai văduvelor şi ai orfanilor, încredinţaţi [templului] spre păstraree, 11 că o parte din ei sunt ai lui Hircan, fiul lui Tobie, un om de mare cinste – aşa că nelegiuitul Simon spusese minciuni –, şi că, de toţi, erau patru sute de ţalanţi de argint şi două sute de talanţi de aur 12 şi că, în sfârşit, era peste putinţă să li se facă un astfel de rău unor oameni care s’au încredinţat sfinţeniei locului şi măreţiei unui templu de care nimeni nu se poate atinge şi care se bucură de cinstire în toată lumea. 13 Dar Eliodor, potrivit poruncilor pe care le primise de la rege, pretindea cu tot dinadinsul ca aceste bogăţii să fie duse în vistieria regală. 14 În ziua hotărâtă, a intrat în templu să facă o cercetare amănunţită. Nu mică, însă, a fost zarva care s’a stârnit în cetate. 15 Preoţii, îmbrăcaţi în veşminte şi îngenuncheaţi în faţa jertfelnicului, îl chemau din cer pe Cel ce făcuse legea banilor încredinţaţi spre păstrare să păzească de orice atingere bunurile celor ce le încredinţaseră. 16 Tot omul care vedea faţa marelui preot simţea cum i se sfâşie inima, căci înfăţişarea lui, cu chipul schimbat, îi vădea zbuciumul din suflet. 17 Spaima de care acesta era cuprins şi tremurul trupului său erau semnele, vădite oricui, ale durerii din inima sa. 18 Alţii, ieşiţi de prin casele lor, alergau de-a valma să facă rugăciuni de obşte, de vreme ce locaşul era ameninţat cu înfruntarea. 19 Femeile, încinse cu sac pe sub sâni, se îmbulzeau pe uliţe, în timp ce fecioarele, care erau închise înlăuntru, alergau unele la porţi, unele la ziduri, altele se aplecau pe ferestre, 20 şi toate, avându-şi mâinile întinse spre cer, se rugau. 21 Oricine s’ar fi înduioşat văzând cum o mulţime foarte amestecată cădea cu faţa la pământ şi cum marele preot era copleşit de spaimă. 22 Dar, în timp ce aceştia îl rugau pe Domnul Atotputernic să ferească de orice atingere bunurile încredinţate spre păstrare, pentru ca ele să rămână celor ce le încredinţaseră, 23 Eliodor înfăptuia ceea ce i se poruncise. 24 Dar în chiar locul acela, unde el de-abia venise împreună cu oamenii lui, acolo, lângă vistierie, înaltul Stăpân al duhurilor şi al tuturor Puterilorf a făcut o minunată arătare, aşa încât toţi cei ce cutezaseră să vină acolo, copleşiţi de puterea lui Dumnezeu, s’au pomenit fără vlagă şi fără curaj. 25 Că li s’a arătat un cal purtând pe el un călăreţ înfricoşător şi care era împodobit cu şa, frâu şi căpăstrug de mare frumuseţe; aruncându-se ca un fulger, l-a lovit pe Eliodor cu copitele de dinainte; iar călăreţul părea să aibă armură de aur. 26 Iar în faţa lui s’au mai ivit doi tineri, bine legaţi la statură, strălucind de frumuseţe, cu îmbrăcăminte sclipitoare; şi, stându-i de-o parte şi de alta, îl biciuiau [pe Eliodor] pe nerăsuflate, stâlcindu-l sub lovituri† 27 până ce, deodată, el a căzut la pământ, învăluit într’un întuneric gros; şi l-au ridicat şi l-au pus pe o targa: 28 omul acela care venise să intre în sus-numita vistierie cu mare alai şi cu toată paza lui, era dus pe targa, de acum nemaifiind în stare să se ajute pe sine; şi toţi au recunoscut cu limpezime puterea lui Dumnezeu. 29 În timp ce acesta, ca urmare a puterii lui Dumnezeu, zăcea fără grai, lipsit de orice nădejde şi de orice ajutor, 30 ceilalţi [Iudeii] îl binecuvântau pe Domnul Cel ce în chip minunat îşi preamărise Locul; iar templul, care cu puţin înainte era plin de tulburare şi spaimă, se afla, după arătarea Domnului Atotţiitorului, plin de bucurie şi veselie. 31 Curând după aceea, câţiva casnici ai lui Eliodor i-au cerut lui Onia să-L cheme pe Cel-Preaînalt şi să dobândească iertare pentru viaţa celui ce era gata să-şi dea duhul. 32 Iar marele preot, de teamă ca nu cumva regele să creadă că Eliodor căzuse prin oarecare vicleşug al Iudeilor, a adus jertfă pentru tămăduirea acestui om. 33 Şi, în timp ce marele preot se ruga, aceiaşi tineri i s’au arătat din nou lui Eliodor, purtând aceeaşi îmbrăcăminte; şi, stându-i înainte, au zis: „Mii de mulţumiri să-i aduci marelui preot Onia, că de dragul lui ţi-a cruţat Domnul viaţa; 34 iar tu, cel ce ai fost biciuit de către Cer, vesteşte-le tuturor măreţia şi puterea lui Dumnezeu”. Şi, zicând acestea, s’au făcut nevăzuţi. 35 Eliodor I-a adus Domnului jertfă, I-a făcut cele mai mari făgăduinţe Celui care-i dăruise viaţa, iar apoi, după ce şi-a luat rămas bun de la Onia, s’a întors, cu oamenii lui, la rege. 36 Şi a dat mărturie pentru toate lucrurile întrutot-Marelui-Dumnezeu,h pe care el le văzuse cu ochii lui. 37 Şi dacă regele i-a cerut să-i spună care om ar fi potrivit să meargă încă o dată, trimis, la Ierusalim, acesta a spus: 38 „Dacă ai vreun oarecare duşman sau vreun oarecare uneltitor împotriva ta, trimite-l acolo, şi ţi se va întoarce biciuit, dacă totuşi ar fi să scape cu viaţă; căci, fără nici o îndoială, în preajma acelui loc se află o oarecare putere dumnezeiască. 39 Într’ adevăr, Cel ce-Şi are locuinţa în ceruri veghează asupra acelui loc şi-l ocroteşte, iar pe cei ce se duc acolo spre a face rău îi loveşte şi-i nimiceşte”. 40 Aşa s’au petrecut faptele privitoare la Eliodor şi la paza vistieriei.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.