×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)

Capitolul 50

Lauda părinţilor: preotul Simon. Rugăciune. Trei neamuri nesuferite. Încheiere.

1 Simon – fiul lui Onia –, marele preota,
el a fost cel ce’n timpul vieţii sale a reparat Casa
si’n timpul zilelor sale a întărit templul.
2 De el a fost întemeiată îndoita înălţimeb,
înaltul zid de sprijin din jurul templului.
3 În zilele lui a fost săpată casa apelor
– un iezer cu o’ntindere cât marea.
4 În grija de a-şi feri poporul de cădere,
a întărit cetatea împotriva oricărei împresurări.
5 Cât de măreţ era el, înconjurat de poporul său,
când ieşea din sfânta-sfintelorc:
6 ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul unui nor,
ca luna când e plină,
7 ca soarele strălucind peste locaşul Celui-Preaînalt,
ca un curcubeu lucind în nişte nori de slavă,
8 ca o floare de trandafir în plină primăvară,
ca florile de crin pe malul unei ape,
ca ramurile Libanului în zilele de vară,
9 ca focul şi tămâia în căţuie,
ca un vas lucrat întreg din aur
împodobit cu tot felul de pietre preţioase,
10 ca un măslin când îşi plineşte rodul,
ca chiparosul ce se înalţă’n nori.
11 Când îşi punea tunica preaslăvită
şi se înveşmânta în toate podoabele sale,
când se suia la sfântul jertfelnic,
umplea de slavă curtea templului.
12 Iar când primea părţiled din mâinile preoţilor,
el însuşi aproape de focul de pe jertfelnic,
înconjurat era de o cunună de fraţi
ca de frunzişul unor cedri din Liban;
ca nişte trunchiuri de finic îl înconjurau,
13 ei, fiii lui Aaron, în măreţia lor,
purtând în mâini prinoasele Domnului
în faţa obştii întregi a lui Israel!
14 Şi’n timp ce-şi împlinea slujba la altar
să înfrumuseţeze prinosul către Cel-Preaînalt, Atotţiitorul,
15 mâna şi-o întindea spre cupă
şi făcea libaţia sângelui de strugure;
îl vărsa la temelia jertfelnicului,
mireasmă bineplăcută Celui-Preaînalt, Împăratul-a-toate.
16 Atunci fiii lui Aaron izbucneau în strigăte,
sunau din trâmbiţele lor de metal ciocănit
şi făceau să se-audă o larmă uriaşă
spre pomenire’n faţa Celui-Preaînalt.
17 Atunci tot poporul deodată se punea’n mişcare
şi cădea cu faţa la pământ
să I se închine Domnului său,
Atotţiitorul, Dumnezeul Cel-Preaînalt.
18 Iar cântăreţii cântau cu glasul laude:
dintr’un tumult, o dulce melodie.
19 Iar poporul înălţa cereri către Domnul Cel-Preaînalt,
stând la rugăciune înaintea Celui-Milostiv
până ce se isprăvea serbarea Domnuluie
şi slujba Lui se încheia.
20 Atunci, coborându-se, el îşi ridica mâinile
peste toată obştea fiilor lui Israel
ca să le dea, cu buzele lui, binecuvântarea Domnului
şi slăvit să fie întru numele Lui.
21 Apoi, pentru a doua oară, cădeau cu faţa la pământ
ca să primească binecuvântarea de la Cel-Preaînalt.

22 Şi acum, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul-a-toată-făptura,
Cel ce pretutindeni face lucruri mari,
Cel ce ne-a înălţat zilele încă din sânul mamei
şi S’a purtat cu noi după mila Sa.
23 Să ne dea nouă veselia inimii,
iar pacea să ne vină’n zilele noastre,
în Israel, ca’n zilele de-odinioară.
24 Rămână mila Sa cu noi, nedespărţită,
şi’n zilele noastre să ne mântuiască!

25 Două sunt neamurile de care sufletului meu îi e silă,
iar al treilea nu este neam:
26 cei ce locuiesc în muntele Seirf, Filistenii
şi poporul cel prost care locuieşte în Sichem.

27 O învăţătură de pricepere şi de ştiinţă
a scris în această carte Isus, fiul lui Sirah,
fiul lui Eleazar, din Ierusalim,
cel ce ca o ploaie şi-a răspândit înţelepciunea inimii.
28 Fericit e cel ce fără’ncetare va reveni asupra acestor cuvinte!
Acela care le aşază în inima sa va deveni înţelept;
29 că, dacă le va plini, puternic va fi întru toate,
de vreme ce lumina Domnului e cărarea lui.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.