Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Cartea a treia a lui Ezdra
Capitolul 1
Iosia aduce sărbătoarea Paştilor în Ierusalim. Regii care i-au urmat acestuia până la robia babilonică.
1 Şi a prăznuit Iosia în Ierusalim Pastile închinate Domnului său: şi a jertfit mielul pascal în ziua a paisprezecea a lunii întâi;† 2 aşezând preoţii după rânduiala lor zilnică, împodobiţi cu veşminte lungi în templul Domnului.† 3 Şi le-a poruncit leviţilor – sfinţii slujitori ai lui Israel – să se sfinţească pe ei înşişi pentru Domnul, ca să aşeze chivotul cel sfânt al Domnului în templul pe care-l zidise Solomon, fiul regelui David.† 4 Şi a zis: „Nu veţi mai purta chivotul pe umerii voştri; de acum, slujiţi-I Domnului, Dumnezeului vostru, şi slujiţi-i poporului lui Israel şi pregătiţi-vă după familiile şi rudeniile voastre, aşa cum a rânduit în scris David, regele lui Israel, şi pe potriva măreţiei lui Şolomon, fiul său; 5 şi stând în templu după cinstea familiilor voastre, voi, leviţii, cei ce slujiţi în faţa fraţilor voştri, fiii lui Israel, 6 să jertfiţi Pastile după rânduiala şi să pregătiţi jertfele fraţilor voştri şi să prăznuiţi Pastile după porunca pe care Domnul i-a dat-o lui Moise. 7 Iar poporului ce se afla acolo i-a dat Iosia treizeci de mii de miei şi iezi şi trei mii de viţei; acestea au fost date din turmele regelui, aşa cum el făgăduise poporului, preoţilor şi leviţilor. 8 Iar Helchia şi Zaharia şi Iehiel, cârmuitorii templului Domnului, le-au dat preoţilor, pentru Paşti, două mii şase sute de oi şi trei sute de viţei. 9 Iar Iehonia şi Şemaia şi Natanael, fratele său, şi Haşabia şi leiel şi Ioram, căpitani peste mii, le-au dat leviţilor, pentru Paşti, cinci mii de oi şi şapte sute de viţei. 10 Şi după ce s’au făcut acestea, preoţii şi leviţii, 11 având azime după rânduiala familiilor lor 12 şi după cinstea părinţilor lor, au stat înaintea poporului ca să-I aducă Domnului după cum este scris în cartea lui Moise; pe acestea le-au făcut dimineaţa. 13 Şi au fript mielul pascal la foc, după rânduiala, iar jertfele le-au fiert în căldări şi în tigăi cu bună mireasmă şi le-au adus la toţi cei din popor; 14 şi numai după aceea au pregătit pentru ei şi pentru fraţii lor, preoţii, fiii lui Aaron (căci preoţii aduceau grăsimile până noaptea); aşa au pregătit pentru ei şi pentru preoţi, fraţii lor, fiii lui Aaron. 15 Dar şi sfinţiţii cântăreţi, fiii lui Asaf, erau în rândul lor, după cum rânduise David, precum şi Asaf şi Zaharia şi Iedutun cel din suita regelui, şi portarii de la fiecare poartă: nici unuia nu-i era îngăduit să lipsească de la datorie, fiindcă pentru ei pregăteau fraţii lor, leviţii. 16 Aşa s’au săvârşit în acea zi cele rânduite pentru jertfă Domnului, în aşa fel încât ei să prăznuiască Pastile şi să aducă jertfele pe altarul Domnului după cum poruncise regele Iosia. 17 În acest fel, fiii lui Israel care se aflau acolo în vremea aceea au prăznuit Pastile şi sărbătoarea azimelor timp de şapte zile. 18 Paşti ca acestea nu mai fuseseră prăznuite din zilele profetului Şamuel. 19 Şi nici unul din regii lui Israel nu a prăznuit Paşti ca acelea pe care le-au sărbătorit Iosia şi preoţii şi leviţii şi Iudeii şi toţi fiii lui Israel care locuiau în Ierusalim. 20 Aceste Paşti au fost prăznuite în cel de al optsprezecelea an al domniei lui Iosia. 21 Faptele lui Iosia au fost drepte înaintea Domnului, ele izvorând dintr’o inimă plină de evlavie. 22 Cât despre lucrurile care s’au petrecut în vremea lui, ele s’au scris în vremile mai de demult, despre cei ce au păcătuit şi au făcut împotriva Domnului fapte mai rele decât oricare neam şi regat, cum anume L-au amărât, precum şi cuvintele pe care Domnul le-a ridicat împotriva lui Israel. 23 Şi după ce toate aceste fapte ale lui Iosia s’au încheiat, fost-a că Faraon, regele Egiptului, a venit cu război la Carchemiş, pe Eufrat, iar Iosia a ieşit împotriva lui. 24 Şi a trimis la el regele Egiptului, zicând: „Ce am eu de-a face cu tine, rege al Iudeii?; 25 nu împotriva ta sunt eu trimis de la Domnul Dumnezeu, ci spre Eufrat se îndreaptă războiul meu. Şi acum, Domnul e cu mine; da, cu mine este Domnul, şi El mă mână înainte; du-te departe de mine, şi nu sta împotriva Domnului! 26 Dar Iosia nu şi-a întors carul dinspre el, ci s’a apucat să se lupte împotriva lui, fără să ţină seama de cuvintele profetului Ieremia, cele ieşite din gura Domnului, 27 ci a intrat cu el în luptă în câmpia Meghiddonului. Atunci dregătorii s’au coborât la regele Iosia. 28 Iar regele le-a zis servilor săi: „Duceţi-mă departe de câmpul de bătaie, căci sunt foarte slăbit”. Şi servii săi l-au dus, fără zăbavă, departe de câmpul de luptă. 29 Iar el s’a suit în cel de al doilea car al său; şi, ajungând în Ierusalim, a murit; şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi. 30 Şi toată Iudeea l-a jelit pe Iosia; l-a plâns şi profetul Ieremia; şi dregătorii împreună cu femeile lor l-au plâns până’n ziua de azi; lucrul acesta a devenit datină de-a pururi în tot neamul lui Israel. 31 Faptele acestea sunt scrise în cartea istorisirilor despre regii lui Iuda, precum şi fiecare din faptele pe care le-a săvârşit Iosia, slava lui şi înţelepciunea lui în legea Domnului; iar faptele pe care el le făcuse înainte şi faptele despre care s’a istorisit acum sunt scrise în Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda. 32 Iar căpeteniile poporului l-au luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-au pus rege în locul lui Iosia, tatăl său, la vremea când avea vârsta de douăzeci şi trei de ani. 33 El a domnit în Iuda şi în Ierusalim vreme de trei luni, după care regele Egiptului l-a schimbat din domnia Ierusalimului 34 şi a pus asupra poporului o dare de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur. 35 Regele Egiptului l-a aşezat rege în Iuda şi în Ierusalim pe Ioiachim, fratele lui Ioahaz. 36 Ioiachim i-a legat pe dregătorii cei mari, iar pe Zarachi, fratele său, l-a adus din Egipt. 37 Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a fost făcut rege în ţara Iudeii şi în Ierusalim; şi a făcut rău în faţa Domnului. 38 De aceea s’a ridicat împotriva sa Nabucodonosor, regele Babilonului, şi l-a legat cu lanţuri de aramă şi l-a dus în Babilon. 39 De asemenea, Nabucodonosor a luat din vasele cele sfinte ale Domnului şi le-a dus şi le-a aşezat în templul său din Babilon. 40 Iar însemnările despre el şi despre necurăţia lui şi despre nelegiuirea lui sunt scrise în cronicile regilor. 41 În locul său a domnit Iehonia, fiul său; avea optsprezece ani când a fost făcut rege 42 şi a domnit în Ierusalim doar trei luni şi zece zile; şi a făcut rău în faţa Domnului. 43 Aşa că, după un an, Nabucodonosor a trimis şi l-a strămutat în Babilon împreună cu vasele cele sfinte ale Domnului; 44 iar în Iudeea şi în Ierusalim l-a făcut rege pe Sedechia, când acesta avea vârsta de douăzeci şi unu de ani; el a domnit vreme de unsprezece ani. 45 Şi el a făcut rău în faţa Domnului şi nu a ţinut seamă de cuvintele ce i s’au grăit din gura Domnului prin profetul Ieremia. 46 Şi, după aceea, regele Nabucodonosor l-a legat cu jurământ pe numele Domnului, dar el şi-a călcat jurământul şi s’a răsculat; şi, învârtoşându-şi cerbicea şi inima, a călcat legea Domnului, Dumnezeului lui Israel. 47 Dar şi fruntaşii poporului şi ai preoţilor au săvârşit multe lucruri împotriva legii, întrecând toate necurăţiile neamurilor, şi au pângărit templul Domnului, cel care fusese sfinţit în Ierusalim. 48 Cu toate acestea, Dumnezeul părinţilor lor l-a trimis pe vestitorul Său să-i cheme să se’ntoarcă înapoi, ca să-i cruţe pe ei şi locaşul Său. 49 Dar ei i-au luat în râs pe vestitorii Săi; iar în ziua în care Domnul le vorbea, ei îşi băteau joc de profeţii Săi, până când, mâniin-du-se El pe poporul Său din pricina marilor lor nelegiuiri, i-a poruncit regelui Caldeilor să se ridice împotriva lor; 50 aceştia i-au ucis pe tinerii lor cu sabia – chiar în vatra sfântului lor templu – şi nu au cruţat dintre ei nici pe tânăr, nici pe fecioară, nici pe bătrân şi nici pe copil; aceasta, pentru că El îi dăduse pe toţi în mâinile lor. 51 Şi au luat toate vasele cele sfinte ale Domnului – atât pe cele mari cât şi pe cele mici – şi vasele chivotului lui Dumnezeu şi vistieriile regelui şi le-au dus în Babilon. 52 Şi au ars templul Domnului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului şi au dat foc turnurilor; 53 tot ceea ce era mai slăvit în el au nimicit, iar pe cei din popor care nu fuseseră trecuţi prin ascuţişul săbiei i-au dus în Babilon. 54 Aceştia au fost robi lui [Nabucodonosor] şi fiilor săi până ce Perşii au venit ca stăpâni, ca să se plinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia: 55 până ce ţara se va bucura de zilele ei de odihnă, se va odihni pe întreaga durată a pustiirii ei, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.
