×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Apocalipsa Sfântului Ioan

Capitolul 16

Cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu.

1 Şi-am auzit glas mare din templu, zicându-le celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”

2 Şi s’a dus cel dintâi şi şi-a vărsat cupa pe pământ. Şi s’a ivit o bubă rea şi vătămătoare pe oamenii care aveau semnul Fiarei şi care se’nchinau chipului Fiarei.

3 Şi al doilea înger şi-a vărsat cupa în mare; şi s’a făcut sânge ca al unui morta, şi toată suflarea vieţii care este’n mare a murit.

4 Şi cel de al treilea şi-a vărsat cupa în râuri şi’n izvoarele apelor; şi ele s’au prefăcut în sânge. 5 Şi l-am auzit pe îngerul apelor, zicând: „Drept eşti Tu, Cel-ce-Eşti şi Cel-ce-Erai, Sfinte, că ai judecat acestea; 6 de vreme ce ei au vărsat sângele sfinţilor şi profeţilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!” 7 Şi-am auzit zicându-se din altar: „Da, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”

8 Şi al patrulea înger şi-a vărsat cupa în soare; şi i s’a dat lui să-i dogorească pe oameni cu foc. 9 Şi oamenii au fost dogorâţi cu mare arşiţă şi au blasfemiat numele lui Dumnezeu Care are putere peste plăgile acestea, şi nu s’au pocăit ca să-I dea slavă.

10 Şi al cincilea şi-a vărsat cupa pe scaunul Fiarei; şi împărăţia ei s’a întunecat şi oamenii îşi muşcau limbile de durere, 11 şi din pricina durerilor şi a bubelor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului, dar de faptele lor nu s’au pocăit.

12 Şi al şaselea înger şi-a vărsat cupa peste râul cel mare, peste Eufratb, şi apa lui a secat ca să fie gătită calea’mpăraţilor de la Soare-Răsare.

13 Şi-am văzut „ieşind” din gura Balaurului şi din gura Fiarei şi din gura Profetului Mincinos trei duhuri necurate, ca nişte broaşte; 14 fiindcă ele sunt duhuri de diavoli, făcătoare de semne, care se duc la împăraţii lumii’ntregi să-i adune la războiul Zilei celei mari a lui Dumnezeu Atotţiitorul.

15 – „Iată, Eu vin ca un fur. Fericit cel ce priveghează şi-şi păstrează veşmintelec, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinead!” –

16 Şi i-a strâns la locul care’n evreieşte se cheamă Armagheddone.

17 Al şaptelea înger şi-a vărsat cupa’n văzduh; şi din templul cerului, de la tron, a ieşit o voce mare, strigând: „S’a făcut!” 18 Şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi s’a făcut cutremur mare, aşa cum de când e omul pe pământ n’a mai fost un cutremur atât de mare. 19 Şi cetatea cea maref s’a rupt în trei părţi, şi cetăţile păgânilor s’au prăbuşit. Şi de Babilonul cel mare s’a amintit înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui. 20 Şi tot ce fusese insulă a fugit, şi munţi nu s’au mai aflat. 21 Şi grindină mare ca talantulg s’a prăvălit din cer peste oameni. Şi oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii cu grindină, căci mare e plaga aceasta, foarte mare.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.