×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei

Capitolul 12

Pilda de răbdare şi sfinţenie a lui Iisus Hristos Însuşi. Îndemnuri spre virtute.

1 Astfel că şi noi, având împrejuru-ne atâta nor de martoria, să lepădăm tot ceea ce îngreuiază şi tot păcatul ce cu uşurinţă ne’mpresoară, şi cu stăruinţă să alergăm la întrecerea ce ne stă’nainte,† 2 cu ochii ţintă la Cel ce începe credinţa şi o desăvârşeşte, la Iisus, Cel ce’n locul bucuriei care-I stătea’nainte a îndurat crucea, în dispreţul ruşinii, şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.† 3 Gândiţi-vă dar la Cel ce asupră-Şi a răbdat de la păcătoşi o astfel de împotrivire, ca să nu vă lăsaţi pradă oboselii prin slăbirea sufletelor voastre.†

4 Voi încă nu v’aţi împotrivit până la sânge luptându-vă cu păcatul 5 şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră;† 6 căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă.† 7 Dacă e să’nduraţi, e pentru certarea voastră; Dumnezeu Se poartă cu voi precum cu nişte fii. Şi care este fiul pe care tatăl său nu-l ceartă?† 8 Dar dacă voi sunteţi scutiţi de această certare de care toţi au avut parte, atunci sunteţi copii nelegitimi, iar nu fii.† 9 Pe de altă parte, noi i-am avut pe părinţii noştri după trup care să ne certe şi pe care i-am respectat; oare nu cu atât mai mult ne vom supune Tatălui duhurilor, şi prin aceasta să trăim?† 10 Pentru că ei ne pedepseau pentru puţine zile, după cum li se părea lor, dar Acesta spre folosul nostru o face, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.† 11 Certarea, oricare ar fi ea, nu pare la’nceput că e spre bucurie, ci spre’ntristare; dar mai târziu, celor ce-au fost încercaţib prin ea le pune’nainte roada cea paşnică a dreptăţii.†

12 Pentru aceea, îndreptaţi-vă mâinile cele slăbite şi genunchii cei slăbănogiţi;† 13 faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, aşa încât ceea ce e şchiop să nu calce-alături, ci mai degrabă să se vindece.†

14 Căutaţi pacea cu toţi, şi sfinţenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul,† 15 veghind ca nimeni să nu se lipsească de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva vreo rădăcină a amarului, odrăslind deasuprac, să vă facă tulburare şi prin ea să se’ntineze mulţi;† 16 să nu fie cineva desfrânat sau necurat ca Esau, care pentru o singură mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-născut;† 17 voi ştiţi că şi după aceea, vrând el să moştenească binecuvântarea, drumul i-a fost închisd; că n’a mai aflat loc pentru pocăinţă, deşi cu lacrimi îl căuta.†

18 Fiindcă voi nu v’aţi apropiat de un munte ce poate fi pipăite, şi de foc arzător şi de negură şi de’ntuneric şi de vijelie† 19 şi de glas de trâmbiţă şi de sunet al unor cuvinte în urma cărora cei ce le-au auzit rugatu-s’au ca nici un cuvânt să li se mai adauge,† 20 deoarece nu puteau suferi porunca: Chiar fiară de se va atinge de munte, să fie ucisă cu pietre.† 21 Şi atât de înfricoşătoare era priveliştea, încât Moise a zis: Înspăimântat sunt şi mă cutremur!† 22 Dimpotrivă, voi v’aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului-Celui-Viu, de Ierusalimul ceresc şi de zeci de mii de îngeri în sărbătorească adunare,† 23 şi de adunarea întâilor-născuţi care sunt scrişi în cerurif, şi de Dumnezeu Judecător al tuturor, şi de duhurile drepţilor celor ajunşi la desăvârşire,† 24 şi de Iisus, Mijlocitorul unui nou testament, şi de un sânge de stropire care grăieşte mai bine decât acela al lui Abel.†

25 Vedeţi să nu-I întoarceţi spatele Celui ce grăieşte; că dacă n’au scăpat de pedeapsă aceia, care I-au întors spatele Celui ce prin cuvinte le aducea cerul pe pământ, cu atât mai mult noi, de ne vom îndepărta de Cel ce ne grăieşte chiar din ceruri;† 26 al Cărui glas a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată zdruncina-voi nu numai pământul, ci şi cerul.† 27 Iar cuvintele încă o dată arată schimbarea celor zdruncinate, ca a unor lucruri făcute, spre a rămâne cele ce sunt de nezdruncinat.† 28 De aceea, pentru că noi primim o împărăţie de nezdruncinat, să mulţumim prin aceea că’ntru evlavie şi frică Îi aducem lui Dumnezeu bineplăcută slujbă.† 29 Căci Dumnezeul nostru e foc mistuitor.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.