×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Deuteronomul

Capitolul 2

Străbătând ţinuturile Edomiţilor, Moabiţilor şi Amoniţilor. Înfrângerea regelui Sihon.

1 Apoi, întorcându-ne noi, am pornit prin pustie spre Marea Roşie, după cum îmi grăise Domnul, şi timp de multe zile am mers împrejurul muntelui Seir.† 2 Iar Domnul a zis către mine:† 3 Ajunge de când umblaţi împrejurul acestui munte! Înturnaţi-vă dar spre miazănoapte! 4 Dă poruncă poporului şi zi: Voi acum veţi trece prin hotarele fiilor lui Esaua, fraţii voştri, care locuiesc în Seir; ei se vor înfricoşa de voi şi foarte se vor teme, 5 dar voi să nu ridicaţi război împotrivă-le, pentru că din pământul lor nu vă voi da nici măcar o urmă de picior: muntele Seir l-am dat în stăpânirea fiilor lui Esau.† 6 Mâncarea cu care vă hrăniţi s’o cumpăraţi de la ei cu bani, şi tot pe bani să vă cumpăraţi de la ei apa pe care-o beţi.† 7 Căci Domnul, Dumnezeul nostru, te-a binecuvântat pe tine în tot lucrul mâinilor tale; El ştie cum ai străbătut pustia aceasta întinsă şi’nfricoşătoare; iată, de-a lungul a patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine şi n’ai dus lipsă de nimic.†

8 Şi am trecut pe-alături de fraţii noştri, fiii lui Esau, care locuiau în Seir, pe-alături de drumul Arabei, de la Elat şi Eţion-Gheber; pe urmă ne-am înturnat şi am apucat pe calea pustiei Moabului. 9 Dar Domnul mi-a zis: Nu vă puneţi în duşmănie cu Moabiţii şi să nu porniţi război asupră-le, pentru că din pământul lor nu vă voi da nimic în stăpânire: Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot.† 10 Înainte au locuit acolo Emimii, popor mare, numeros şi înalt la statură, ca fiii lui Enac;† 11 şi ei treceau drept Refaimi, ca fii ai lui Enac, dar Moabiţii i-au numit Emimi. 12 În Seir au trăit mai înainte şi Horeii; dar fiii lui Esau i-au alungat şi i-au nimicit de dinainte-le şi s’au aşezat ei în locul lor, aşa cum a făcut şi Israel cu pământul moştenirii sale, cel pe care Domnul i l-a dat…† 13 Acum, sculaţi-vă!, porniţi-vă şi treceţi valea Zared! Şi am trecut valea Zaredului.† 14 De atunci, de când am plecat de la Cadeş-Barnea şi până când am trecut valea Zaredului, s’au scurs treizeci şi opt de ani, până ce-au pierit din tabără toţi cei ce erau atunci buni de război, aşa cum li Se jurase Dumnezeu;† 15 că mâna Domnului a fost asupră-le ca să-i topească din mijlocul taberei, până ce-au pierit de tot.†

16 Şi a fost că dac’au murit toţi cei ce erau atunci buni de război şi dac’au pierit ei din mijlocul poporului, 17 mi-a grăit mie Domnul, zicând: 18 Astăzi vei trece pe lângă hotarele lui Moab spre Arb; 19 veţi fi foarte aproape de Amoniţi, dar să nu vă puneţi cu ei în duşmănie şi să nu porniţi război asupră-le, pentru că din pământul fiilor lui Amon nu-ţi voi da nimic în stăpânire: stăpânirea le-am dat-o fiilor lui Lot”.† 20 (Acesta era socotit şi el a fi pământul Refaimilor, căci Refaimii îl locuiseră mai înainte; Amoniţii îi numeau Zomzomimic, 21 popor mare, numeros şi mai puternic decât voi, precum fiii lui Enac; Domnul însă l-a nimicit de dinaintea [Amoniţilor], aşa că aceştia s’au înstăpânit şi locuiesc în ţinuturile lor până’n ziua de azi,† 22 aşa cum Domnul le-a făcut fiilor lui Esau, cei ce locuiau în Seir, când i-a prăpădit de dinainte-le pe Horei şi le-au luat în stăpânire ţinuturile şi s’au aşezat în ele până’n ziua de azi; 23 şi [cum le-a făcut] şi Heveilor, cei ce locuiau în sate pân’la Gaza: i-au nimicit Caftorimii, cei ce plecaseră din Caftorimd, şi s’au aşezat în locul lor).† 24 Acum, aşadar, sculaţi-vă!, porniţi-vă şi treceţi valea Arnonului! Iată, ţi l-am dat în mână pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, precum şi ţara lui; începe-ţi înstăpânirea, fă război cu el!† 25 Chiar de astăzi Eu încep să semăn spaima de tine şi frica de tine’naintea tuturor neamurilor ce se află sub cer: cei ce vor auzi de numele tău se vor tulbura şi se vor îngrozi’nainte-ţi.†

26 Din pustiul Chedemot am trimis soli la Sihon, regele Heşbonului, cu aceste cuvinte de pace:† 27 Trece-voi prin ţara ta; voi merge numai pe drum, fără să mă abat nici la dreapta şi nici la stânga; 28 tu pe bani îmi vei vinde mâncarea cu care să mă hrănesc, şi tot pe bani apa pe care s’o beau; nu vreau decât să trec pe picioare,† 29 aşa cum au făcut pentru mine fiii lui Esau care trăiesc în Seir şi Moabiţii care locuiesc în Ar; aceasta, numai până voi trece Iordanul în ţara pe care ne-o dă nouă Domnul, Dumnezeul nostru.

30 Dar Sihon, regele Heşbonului, n’a vrut ca noi să trecem pe la el, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a învârtoşat duhul şi i-a împietrit inima, aşa ca el să fie dat în mâinile tale, aşa cum este acum.† 31 Atunci mi-a zis Domnul: Iată, am început să ţi-l dau în mână pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, precum şi ţara lui; începe-ţi înstăpânirea peste pământul său!† 32 Iar Sihon, regele Heşbonului, ne-a ieşit înainte la Iahaţ, el şi tot poporul său, gata de luptă.† 33 Dar Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat pe mână şi l-am bătut, pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui.† 34 Atunci, la vremea aceea, i-am luat noi toate cetăţile; fiecare cetate am nimicit-o, iar din bărbaţii lor şi din femeile lor şi din copiii lor n’am lăsat pe nimeni viu.† 35 Numai vitele le-am luat ca pradă, precum şi ceea ce se jefuise din cetăţile pe care le cuceriserăm. 36 De la Aroer, care se află pe malul râului Arnon, şi de la cetatea cea din vale pân’la muntele Galaad n’a fost cetate care să ne fi scăpat; Domnul Dumnezeu a dat totul în mâinile noastre.† 37 Numai de pământul fiilor lui Amon nu ne-am apropiat: de malul întreg al râului Iaboc, de cetăţile ce sunt pe munte şi de nimic din ceea ce ne-a poruncit nouă Domnul, Dumnezeul nostru.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.