×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Epistola către Romani

Capitolul 8

Viaţă întru Duhul. Slava ce va să fie. Iubirea lui Dumnezeu.

1 Drept aceea, nici o osândă nu este acum pentru cei ce sunt în Hristos Iisus.† 2 Fiindcă legea duhului vieţii în Hristos Iisus m’a eliberat din legea păcatului şi a morţii,† 3 pentru că ceea ce-i era cu neputinţă legii – fiind ea slabă prin trupa – a săvârşit Dumnezeu: trimiţându-L pe Fiul Său într’un trup asemănător cu acela al păcatului şi pentru păcatb, El a osândit păcatul în trup,† 4 pentru ca dreptatea legiic să se plinească’ntru noi, cei ce nu ne purtăm după trup, ci potrivit duhului.†

5 Fiindcă cei ce sunt după trup, pe cele ale trupului le cugetă; dar cei ce sunt după duh, pe cele ale duhului.† 6 Căci cugetul trupului este moarte, dar cugetul Duhului este viaţă şi pace;† 7 de vreme ce cugetul trupului este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu, căci nu i se supune legii lui Dumnezeu; că nici nu poate,† 8 iar cei ce sunt în trup nu pot să-I placă lui Dumnezeu.† 9 Dar voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, dacă într’adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.† 10 Dacă însă Hristos este în voi, pe de-o parte trupul e mort în virtutea păcatuluid, iar pe de altă parte duhul e viaţă în virtutea dreptăţiie.† 11 Iar dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce L-a înviat pe Iisus Hristos
din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său Care locuieşte în voi.†

12 Drept aceea, fraţilor, datori suntem, dar nu trupului ca să vieţuim după trup –† 13 că dacă vieţuiţi după trup, veţi muri; dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi.† 14 Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu.† 15 Pentru că n’aţi primit un duh al robiei, ca din nou să vă temeţi, ci Duhul înfierii L-aţi primit, prin Care strigăm: Avva! Părintef!† 16 Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.† 17 Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă într’adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca’mpreună cu El să ne şi slăvim.†

18 Într’adevăr, eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu au nici o însemnătate faţă de mărirea care ni se va descoperi.† 19 Fiindcă nerăbdătorul dor al făpturii cu nerăbdare aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeug.† 20 Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nădejdea însㆠ21 că şi ea, făptura însăşi, se va elibera din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu.† 22 Căci ştim că pân’acum toată făptura suspină laolaltă şi suferă’n durerile naşteriih.

23 Dar nu numai ea, ci şi noi, cei ce avem pârga Duhuluii, şi noi înşine suspinăm lăuntric, nerăbdători aşteptând înfierea, răscumpărarea trupuluij nostru.† 24 Căci prin nădejde ne-am mântuit; a vedea însă ceea ce nădăjduieşti, aceea nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva în ceea ce se vede?† 25 Dar dacă nădăjduim în ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.†

26 De asemenea, şi Duhul îi vine slăbiciunii noastre într’ajutor; că nu ştim să ne rugăm cum trebuie, dar Duhul Însuşi mijloceşte pentru noi cu suspine de negrăit; 27 iar Cel care cercetează inimile ştie care este cugetul Duhului, că potrivit voii lui Dumnezeu mijloceşte El pentru sfinţi.†

28 Şi ştim că celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, celor ce sunt chemaţi potrivit planului Său;† 29 că pe cei pe care mai dinainte i-a cunoscut, mai dinainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său, ca să fie El Întâi-născut între mulţi fraţik.† 30 Iar pe cei pe care mai dinainte i-a rânduit, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe cei pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe cei pe care i-a îndreptăţit, i-a şi slăvitl.†

31 Ce vom zice deci în urma acestora? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine-i împotriva noastră?† 32 El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii pentru noi toţi, cum oare nu ni le va dărui pe toate împreună cu El?† 33 Cine va aduce pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce aduce îndreptăţire;† 34 cine este cel ce osândeşte?: oare Hristos, El, Cel ce a murit, ba mai degrabă Cel care a înviat, Cel ce şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel ce şi mijloceşte pentru noi?!…†

35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos?: Oare necazul? sau strâmtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golătatea? sau primejdia? sau sabia?!…† 36 Precum este scris: De dragul Tău suntem omorâţi toată ziua, socotiţi suntem ca nişte oi de’njunghiere.† 37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.† 38 Fiindcă sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile,† 39 nici înălţimea, nici adânculm şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.