Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Evanghelia după Ioan
Capitolul 6
Săturarea celor cinci mii. Iisus umblă pe mare. Iisus, Pâinea vieţii: credinţa; Pâinea vieţii: Euharistia. Cuvintele vieţii veşnice.
1 După acestea, Iisus S’a dus dincolo de Marea Galileii, adică a Tiberiadei.† 2 Şi L-a urmat mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.† 3 Şi S’a suit Iisus în munte şi a şezut acolo cu ucenicii Săi.† 4 Iar Paştile, sărbătoarea Iudeilor, erau aproapea.†
5 Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine la El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia?”† 6 Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă.† 7 Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puţin…”.† 8 Şi I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru:† 9 „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt ele la atâţia?…”.† 10 Şi a zis Iisus: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze”. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci s’au aşezat bărbaţii, în număr ca la cinci miib.† 11 Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au vrut aceştia.† 12 Iar după ce s’au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva”.† 13 Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la cei ce mâncaseră.† 14 Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…”.† 15 Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S’a dus iarăşi în munte, numai El.†
16 Şi când s’a făcut seară, ucenicii Lui s’au coborât la mare. 17 Şi intrând în corabie, mergeau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Şi iată că s’a făcut întuneric, şi Iisus încă nu venise la ei.† 18 Şi suflând vânt mare, marea se întărâta.† 19 După ce au vâslit deci ca la douăzeci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-Se de corabie; şi s’au înfricoşat.† 20 Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeţi!”† 21 Deci voiau să-L ia în corabie, şi îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau.†
22 A doua zi, mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese altă corabie decât una în care intraseră ucenicii Săi şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci numai ucenicii Săi plecaseră. 23 Din Tiberiada au venit şi alte corăbii aproape de locul unde ei mâncaseră pâinea după ce Domnul mulţumise.† 24 Deci, când mulţimea a văzut că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au intrat în corăbii şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. 25 Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”
26 Iisus le-a răspuns, zicând: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu pentru că aţi văzut minuni Mă căutaţi, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v’aţi săturat.† 27 Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică pe care v’o va da Fiul Omului, căci pe El Şi-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl”c.† 28 Deci au zis către El: „Ce să facem, ca să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu?” 29 Iisus le-a răspuns, zicând: „Lucrul lui Dumnezeu acesta este, să credeţi în Cel pe Care El L-a trimis”.† 30 Deci I-au zis: „Dar ce minune faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi?† 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Pâine din cer le-a dat lor să mănânce”.† 32 Deci Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu Moise v’a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. 33 Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii”d.† 34 Deci au zis către El: „Doamne, dă-ne nouă întotdeauna pâinea aceasta…”.†
35 Şi Iisus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta.† 36 Dar Eu v’am spus că M’aţi şi văzut, şi nu credeţi.† 37 Tot ce-Mi dă mie Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară;† 38 pentru că M’am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.† 39 Iar voia Celui ce M’a trimis, aceasta este: să nu-l pierd pe nici unul din cei pe care Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi.† 40 Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vedee pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi”.†
41 Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din cer”,† 42 şi ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi ştim? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer!?…”.† 43 Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmuraţi între voi. 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.† 45 Scris este în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi ai lui Dumnezeu. Aşadar, tot cel care a auzit şi a învăţat de la Tatăl, vine la Mine.† 46 Nu că L-a văzut pe Tatăl cineva în afară de Cel ce este de la Dumnezeu; Acela L-a văzut pe Tatăl.† 47 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.†
48 Eu sunt Pâinea vieţii.† 49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, dar au murit;† 50 aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară.† 51 Eu sunt Pâinea cea vie, Care S’a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu”.†
52 Deci se certau Iudeii între ei, zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?…”. 53 Şi le-a zis Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi.† 54 Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.† 55 Căci Trupul Meu este adevărată mâncare şi Sângele Meu adevărată băutură. 56 Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.† 57 Aşa cum Tatăl Cel-Viu M’a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine.† 58 Aceasta este Pâinea Care S’a pogorât din cer; nu ca a părinţilor voştri care au mâncat mană şi au murit: cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac”.†
59 Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum.†
60 Deci mulţi din ucenicii Săi, auzind, au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?…”. 61 Iar Iisus, ştiind întru Sine că ucenicii Lui murmură în astă privinţă, le-a zis: „Vă este aceasta piatră de poticnire? 62 Dar dacă-L veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte?† 63 Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt.† 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred”. Că Iisus ştia de la început cine erau aceia care nu cred şi cine este cel care-L va vinde.† 65 Şi zicea: „De aceea v’am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl”.†
66 De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi au dat înapoi şi nu mai umblau cu El. 67 Deci a zis Iisus celor doisprezece: „Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi?…”.† 68 Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice;† 69 şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui-Viu”.† 70 Le-a răspuns Iisus: „Oare nu Eu v’am ales pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol!…”.† 71 Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, căci acesta avea să-L vândă, el, care era unul dintre cei doisprezece.†
