×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Evanghelia după Marcu

Capitolul 5

Vindecarea demonizatului din Gadara. Vindecarea femeii sângerânde; învierea fiicei lui Iair.

1 Şi au venit în cealaltă parte a mării, în ţinutul Gadarenilora.† 2 Şi de’ndată ce El a ieşit din corabie, L-a întâmpinat din morminte un om cu duh necurat† 3 care îşi avea locuinţa în morminte; şi nimeni nu putea să-l lege nici cu lanţuri,† 4 pentru că de multe ori, fiind legat în obezi şi în lanţuri, el rupea lanţurile şi obezile, le sfărâma şi nimeni nu putea să-l potolească;† 5 şi neîncetat, noaptea şi ziua, era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.†

6 Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi I s’a închinat.† 7 Şi strigând cu glas puternic, I-a zis: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti!…”.† 8 Că îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din om!”† 9 Şi l-a întrebat: „Care-ţi este numele?” Şi I-a răspuns: „Numele meu este Legiuneb, că suntem mulţi”.† 10 Şi mult Îl rugau să nu-i trimită afară din acel ţinut.†

11 Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păştea.† 12 Şi L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei”.† 13 Şi El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate, au intrat în porci, şi turma s’a repezit de pe stâncă’n mare. Şi erau ca la două mii şi se înăbuşeau în mare.†

14 Iar cei care-i păzeau au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au venit să vadă ce s’a întâmplat.† 15 Şi s’au dus la Iisus; şi l-au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, pe el, care avusese legiune de demoni; şi s’au înfricoşat.† 16 Iar cei care au văzut le-au povestit ce s’a făcut cu demonizatul şi despre porci.† 17 Şi ei au prins a-L ruga să plece din hotarele lor.†

18 Iar când intra El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l ia cu Dânsul.† 19 Şi Iisus nu i-a îngăduit, ci i-a zis: „Mergi la casa ta, la ai tăi, şi spune-le cât a făcut Domnul pentru tine şi cum te-a miluit”.† 20 Iar el a plecat şi a început să vestească în Decapole câte a făcut Iisus pentru el; şi toţi se minunau.†

21 Şi după ce Iisus a trecut iarăşi cu corabia de partea cealaltă, s’a adunat la el mulţime multă; şi El era lângă mare.† 22 Şi a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; şi, văzându-L, I-a căzut la picioare† 23 şi L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; vino şi pune-ţi mâinile pe ea, ca să scape şi să trăiască”.† 24 Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea.†

25 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge.† 26 Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău.† 27 Auzind ea de Iisus şi venind în mulţime şi fiindu-I în spate, s’a atins de haina Lui;† 28 că-şi zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca”c.† 29 Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s’a vindecat de boală.† 30 Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El şi întorcându-Se către mulţime, a întrebat: „Cine s’a atins de hainele Mele?”† 31 Şi I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s’a atins de Mine?…”.† 32 Şi El se uita împrejur s’o vadă pe aceea care făcuse aceasta.† 33 Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul.† 34 Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!”†

35 În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învăţător?”† 36 Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!”† 37 Şi n’a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob.† 38 Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.† 39 Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n’a murit, ci doarme”.† 40 Şi ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul şi a intrat unde era copila.† 41 Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi”, ceea ce se tâlcuieşte: „Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!”† 42 Şi de’ndată s’a sculat copila şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi au fost cuprinşi de uimire, de mare uimire.† 43 Şi El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a spus să-i dea copilei să mănânce.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.