Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Evanghelia după Marcu
Capitolul 14
Ungerea din Betania. Trădarea lui Iuda. Cina cea de Taină. Rugăciunea din Ghetsimani. Arestarea lui Iisus. Iisus în faţa sinedriului. Lepădarea lui Petru.
1 Şi peste două zile erau Paştile şi Azimele. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L prindă cu vicleşug, ca să-L omoare.† 2 Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu fie tulburare în popor”.†
3 Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, în timp ce şedea la masă a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curata, de mare preţ; şi spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul Lui.† 4 Dar erau unii care murmurau în sinea lor, zicând: „De ce s’a făcut această risipă de mir?;† 5 că mirul acesta putea să fie vândut cu peste trei sute de dinari şi să li se dea săracilor”. Şi murmurau împotriva ei.† 6 Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o, de ce-i faceţi supărare? Bun lucru a făcut ea pentru Mine.† 7 Că pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.† 8 Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte Mi-a uns trupul cu mir, spre îngropareb.† 9 Adevăr vă spun Eu vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”.†
10 Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s’a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus în mână.† 11 Şi auzind ei, s’au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea în mâna lor la un prilej potrivit.†
12 Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paştile, ucenicii Săi L-au întrebat: „Unde vrei să mergem să-ţi gătim, ca să mănânci Paştile?”† 13 Şi a trimis doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el;† 14 şi acolo unde va intra el, spuneţi-i stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei?† 15 Iar el vă va arăta un foişor mare, gata aşternut. Acolo să pregătiţi pentru noi”.† 16 Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile.†
17 Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.† 18 Şi pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: „Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde”.† 19 Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul câte unul: „Nu cumva sunt eu?…”.† 20 Iar El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, care întinge cu mine în blid.† 21 Că Fiul Omului merge cum este scris despre El; dar vai acelui om prin care Fiul Omului este vândut! Bine era de omul acela dacă nu s’ar fi născut!”†
22 Şi pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat şi a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”.† 23 Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi;† 24 şi le-a zis: „Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă.† 25 Adevăr vă grăiesc că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea, nou, întru împărăţia lui Dumnezeu”.†
26 Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit la Muntele Măslinilor.† 27 Şi le-a zis Iisus: „În această noapte toţi vă veţi poticnic, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile;† 28 dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea”.† 29 Iar Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu unul, nu!”† 30 Şi i-a zis Iisus: „Adevăr îţi grăiesc că astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”.† 31 El însă spunea cu mai mare stăruinţă: „Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui!…”. Şi tot aşa spuneau toţi.†
32 Şi au venit într’un loc al cărui nume este Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până ce Mă voi ruga”.† 33 Şi i-a luat cu El pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan; şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni† 34 şi le-a zis: „Întristat de moarte Îmi este sufletul… Rămâneţi aici şi privegheaţi”.†
35 Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga ca, de este cu putinţă, ceasul acela să treacă pe-alături de El.† 36 Şi zicea: „Avva, Părinte, toate-ţi sunt cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine!… Dar fie nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu!”† 37 Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Simone, dormi? Un ceas n’ai fost în stare să priveghezi?…† 38 Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.”† 39 Şi mergând iarăşi, S’a rugat spunând acelaşi cuvânt.† 40 Şi din nou venind, i-a găsit dormind; că ochii le erau îngreuiaţi; şi nu ştiau ce să-I răspundă.†
41 Şi a venit a treia oară şi le-a zis: „De-acum dormiţi şi odihniţi-vă!… Destul! A sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.† 42 Sculaţi-vă să mergem. Iată, s’a apropiat cel care M’a vândut”.†
43 Şi îndată, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el o gloată cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni.† 44 Iar trădătorul le dăduse semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta, acela este. Prindeţi-l şi duceţi-l sub pază”.† 45 Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, I-a zis: „Învăţătorule!…”. Şi L-a sărutat.† 46 Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins.† 47 Unul din cei care stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit-o pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.† 48 Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi.† 49 În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M’aţi prins. Dar acestea sunt ca să se plinească Scripturile”.† 50 Atunci, părăsindu-L, toţi au fugitd.†
51 Iar un tânăr mergea după El, învelit într’un cearşaf pe trupul gol; şi l-au prins, 52 dar el, lăsând cearşaful, a fugit gole.
53 Şi L-au dus pe Iisus la arhiereu; şi s’au adunat toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii.† 54 Iar Petru, de departe, a mers după El până înlăuntru în curtea arhiereului; şi şedea cu slugile, încălzindu-se la foc.†
55 Arhiereii şi tot sinedriul căutau mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, dar nu găseau.† 56 Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau.† 57 Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:† 58 „Noi l-am auzit spunând aşa: Voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi clădi altul, nefăcut de mână”.† 59 Dar nici aşa, mărturia lor nu era la fel.†
60 Şi sculându-se arhiereul în mijloc, L-a întrebat pe Iisus, zicând: „Nimic nu răspunzi la tot ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”† 61 Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: „Eşti tu Hristosul, fiul Celui-Binecuvântat?”† 62 Iar Iisus i-a zis: „Eu sunt, şi-L veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Puteriif şi venind pe norii cerului”.† 63 Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: „Ce trebuinţă mai avem de martori?† 64 Aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi?…”. Iar ei toţi au judecat că vrednic e de moarte.†
65 Şi au început unii să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Profeţeşte!…”. Şi slugile Îl băteau cu palmele peste obraz.†
66 Şi pe când Petru era jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului† 67 şi văzându-l pe Petru încălzindu-se, s’a uitat la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul!”† 68 El însă a tăgăduit, zicând: „Nici că ştiu, nici că înţeleg ce spui”. Şi a ieşit afară în faţa curţii; şi a cântat cocoşul.† 69 Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să le spună celor de faţă că şi acesta este dintre ei.† 70 Iar el din nou a tăgăduit. Şi după puţin timp, cei de faţă i-au zis iarăşi lui Petru: „Cu adevărat eşti dintre ei, că eşti galileean şi graiu-ţi este asemănător”.† 71 Iar el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta de care-mi vorbiţi…”.† 72 Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: „Înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. Şi a’nceput să plângă.†
