Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Evanghelia după Matei
Capitolul 26
Sfat împotriva lui Iisus. Ungerea din Betania. Cina cea de Taină. Rugăciunea din Ghetsimani. Trădarea lui Iuda. Prinderea lui Iisus. Înfăţişarea înaintea arhiereilor. Lepădarea lui Petru.
1 Şi după ce a sfârşit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Săi:† 2 „Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da să fie răstignit”.† 3 Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s’au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa† 4 şi împreună s’au sfătuit ca prin vicleşug să-L prindă pe Iisus şi să-L omoare.† 5 Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor”.†
6 Şi fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,† 7 a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El şedea la masă.† 8 Şi văzând ucenicii, au murmurat: „Pentru ce risipa aceasta?,† 9 că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor”.† 10 Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine;† 11 că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi purureaa.† 12 Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o.† 13 Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”.†
14 Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei† 15 le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-l voi da în mână?” Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.† 16 Şi de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor.†
17 Iar în ziua cea dintâi a Azimelor au venit ucenicii la Iisus şi I-au zis: „Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile?”† 18 Iar El le-a zis: „Mergeţi în cetate, la cutare, şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paştile, cu ucenicii Mei”.† 19 Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit Paştile.†
20 Iar când s’a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.† 21 Şi pe când mâncau, Iisus le-a zis: „Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi Mă va vinde”.† 22 Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: „Doamne, nu cumva sunt eu?…”.† 23 Iar El, răspunzând, a zis: „Cel care a întins cu Mine în blid, acela Mă va vinde.† 24 Fiul Omului merge precum este scris despre El. Dar vai acelui om prin care Fiul Omului e vândut; bine-i era aceluia de nu s’ar fi născut”.† 25 Şi răspunzând Iuda, cel care L-a vândut, I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?…”. Răspunsu-i-a Iisus: „Tu ai zis”.†
26 Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”.† 27 Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: „Beţi dintru acesta toţi,† 28 că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noib, carele pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.† 29 Şi vă spun Eu vouă că de acum nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu”.†
30 Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit la Muntele Măslinilor.† 31 Atunci Iisus le-a zis: „În această noapte, voi toţi vă veţi poticni întru Mine, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei.†
32 Dar după ce voi învia, voi merge mai înaintea voastră în Galileea”.† 33 Iar Petru, răspunzând, I-a zis: „Dacă toţi se vor poticni întru Tine, eu niciodată nu mă voi poticni”.† 34 Zisu-i-a Iisus: „Adevăr îţi spun că în această noapte, mai înainte de a cânta cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”.† 35 Petru I-a zis: „Chiar de-ar trebui să mor împreună cu Tine, de Tine nu mă voi lepăda”. Şi toţi ucenicii au zis la fel.†
36 Atunci Iisus a mers împreună cu ei într’un loc numit Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor: „Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo ca să Mă rog”.† 37 Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a prins a se întrista şi a se mâhni.† 38 Atunci le-a zis: „Întristat de moarte Îmi este sufletul. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine”.†
39 Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă pe-alături de Mine paharul acesta!… Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”.† 40 Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Aşa, un ceas n’aţi fost în stare să privegheaţi împreună cu Mine!† 41 Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul, neputincios”.† 42 Ducându-Se iarăşi, a doua oară, S’a rugat, zicând: „Părintele Meu, de nu-i cu putinţă să treacă pe-alături de Mine acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta!”† 43 Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, că le erau ochii îngreuiaţi.† 44 Şi lăsându-i, iarăşi S’a dus şi S’a rugat a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte.†
45 Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „De-acum dormiţi şi odihniţi-vă!… Iată, ceasul s’a apropiat şi Fiul Omului Se va da în mâinile păcătoşilor.† 46 Sculaţi-vă să mergem; iată, s’a apropiat cel care Mă vinde…”.†
47 Şi pe când El încă vorbea, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o gloată mare cu săbii şi cu ciomege, trimişi de arhierei şi de bătrânii poporului.† 48 Iar trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta, acela este; prindeţi-l”.† 49 Şi venind îndată la Iisus, I-a zis: „Bucură-te, Învăţătorule!” Şi L-a sărutat.† 50 Iar Iisus i-a zis: „Prietene, pentru ce ai venit?” Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.† 51 Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, şi-a scos sabia şi a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.† 52 Atunci Iisus i-a zis: „Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.† 53 Sau crezi cumva că nu pot să-L rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum se vor plini Scripturile, că aşa trebuie să fie?”†
55 În ceasul acela a zis Iisus către gloată: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam învăţând în templu şi n’aţi pus mâna pe Mine.† 56 Dar toate acestea s’au făcut ca să se plinească Scripturile profeţilor”. Atunci toţi ucenicii L-au lăsat şi au fugit.†
57 Iar cei ce L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.† 58 Iar Petru L-a urmat de departe, până la curtea arhiereului; şi intrând înlăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă sfârşitul.†
59 Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.† 60 Şi n’au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi† 61 şi au zis: „Acesta a spus: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l zidesc”.†
62 Şi ridicându-se arhiereul, I-a zis: „Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”† 63 Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: „Juru-te pe Dumnezeu Cel-Viu să ne spui nouă dacă eşti tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”.†
64 Iisus i-a răspuns: „Tu ai zisc. Dar vă mai spun Eu vouă: De acum Îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii şi venind pe norii cerului”.† 65 Atunci arhiereul şi-a sfâşiat veşmintele, zicând: „A spus o blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum i-aţi auzit blasfemia!† 66 Ce părere aveţi?” Iar ei, răspunzând, au zis: „Vinovat este de moarte!”†
67 Atunci L-au scuipat în obraz şi L-au bătut cu pumnii; iar unii Îi dădeau palme,† 68 zicând: „Profeţeşte-ne, Hristoase, care este cel ce te-a lovit?”…†
69 Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s’a apropiat de el, zicând: „Şi tu erai cu Iisus Galileeanul!”† 70 Dar el s’a lepădat în faţa tuturor, zicând: „Nu ştiu ce spui”.† 71 Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi le-a spus celor de acolo: „Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul!”† 72 Şi iarăşi s’a lepădat cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul acesta!”† 73 Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis lui Petru: „Cu adevărat, şi tu eşti dintre ei, că şi graiul tău te vădeşte”.† 74 Atunci el a început a se blestema şi a se jura: „Nu-l cunosc pe omul acesta!”… Şi îndată a cântat cocoşul.† 75 Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, Care-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. Şi ieşind afară, a plâns cu amar.†
