×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Numerele

Capitolul 14

Poporul cârteşte, Domnul Se mânie, Moise se roagă. Iertare şi pedeapsă.

1 Atunci toată adunarea s’a ridicat cu strigare; şi’n noaptea aceea toată, poporul a plâns.† 2 Fiii lui Israel, toţi, au cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, şi’ntreaga obşte le-a zis: „Mai bine-am fi murit noi în pământul Egiptului sau am muri în pustiul acesta!† 3 La ce ne duce Domnul în această ţară: să cădem în război? iar femeile şi copiii noştri să ajungă pradă?… Mai bine-ar fi de pe-acum să ne întoarcem în Egipt”.† 4 Şi au zis unii către alţii: „Să ne facem noi o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!”†

5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ înaintea’ntregii adunări a fiilor lui Israel.† 6 Iar Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb al lui Iefone, care erau dintre cei ce iscodiseră ţara, şi-au sfâşiat hainele† 7 şi au zis către’ntreaga adunare a fiilor lui Israel: „Pământul pe care l-am cercetat noi este bun, foarte bun.† 8 Dacă Domnul e cu noi şi ne va duce în ţara aceea şi ne-o va da nouă, acolo e pământul în care curge lapte şi miere.† 9 Aşadar, nu staţi voi împotriva Domnului, şi nici nu vă temeţi de poporul acelei ţări, căci el va ajunge să ne fie nouă de mâncare: vremea lor a trecut, Domnul e cu noi, nu vă temeţi de ei!”†

10 Atunci toată adunarea a zis să-i ucidă cu pietre, dar iată că slava Domnului li s’a arătat tuturor fiilor lui Israel în norul de deasupra cortului mărturiei.† 11 Şi a zis Domnul către Moise:
„Până când Mă va înfrunta poporul acesta? până când nu-Mi va da crezare, în ciuda tuturor minunilor pe care le-am făcut în mijlocul lui?† 12 Cu moarte-l voi lovi şi-l voi nimici, iar pe tine şi casa tatălui tău vă voi face neam mare şi mai puternic decât acesta!”†

13 Moise însă a zis către Domnul:
„Da, dar Egiptenii au aflat cum Tu cu puterea Ta l-ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor,† 14 iar locuitorii acestei ţăria au auzitb şi ei că Tu eşti Domn întru poporul acesta, că Tu, Doamne, i Te arăţi cătătură’n cătătură, că norul Tău stă deasupra lor şi că Tu mergi înaintea lor în stâlp de nor ziua şi’n stâlp de foc noaptea.† 15 Dacă Tu vei face ca poporul acesta să piară ca un singur om, atunci neamurile care au auzit de numele Tău vor zice:† 16 Domnulc n’a fost în stare să-l ducă pe poporul acesta în ţara pe care i-a jurat-o, iată de ce i-a omorât pe ei în pustie…† 17 Aşadar, înalţă-se acum puterea Ta, Doamne, după cum Tu Însuţi ai grăit, zicând:† 18 Domnul este îndelung-răbdător, mult-milostiv şi adevărat, Cel ce şterge fărădelegile, nedreptăţile şi păcatele, şi cu curăţie nu-l va curăţi pe cel vinovat, ci nelegiuirile părinţilor le va strămuta în copii până la al treilea şi al patrulea neamd.† 19 Iartă păcatul acestui popor, după mare mila Ta şi după cum ai suferit Tu poporul acesta din Egipt până’n ziua de azi”.†

20 Zis-a Domnul către Moise: „Milostiv le sunt lor, după cuvântul tău;† 21 dar viu sunt Eu şi viu e numele Meu şi de slava Domnului e plin întreg pământul:† 22 toţi bărbaţii câţi Mi-au văzut slava şi minunile pe care le-am făcut în ţara Egiptului şi’n această pustie şi care de zece orie M’au pus prin aceasta la’ncercare şi n’au ascultat glasul Meu,† 23 aceia nu vor vedea ţara pe care Eu am jurat-o părinţilor lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu ştiu ce este binele şi ce este răul, şi tuturor nevârstnicilor neştiutori, lor le voi da ţaraf, iar toţi cei ce M’au întărâtat nu o vor vedea.† 24 Cât despre robul Meu Caleb, de vreme ce’ntru el a fost alt duh şi pentru că el Mi-a urmat Mie, pe el îl voi duce în ţara unde-a fost, şi seminţia lui o va moşteni.†

25 Întrucât însă Amaleciţii şi Canaaneenii locuiesc pe vale, mâine să vă întoarceţi şi să vă îndreptaţi către pustie cu faţa spre Marea Roşie”g.†

26 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând:†

27 „Până când această obşte rea, care cârteşte’mpotrivă-Mi? Căci am auzit cârtirea cu care fiii lui Israel cârtesc împotriva Mea.† 28 Aşadar, spune-le: – Viu sunt Eu, zice Domnul. Aşa cum voi aţi grăit în auzul Meu, întocmai vă voi face vouă:† 29 În această pustie vă vor cădea oasele, vouă tuturor, aşa număraţi cum sunteţi de la douăzeci de ani în sus, voi, cei ce aţi cârtit împotriva Mea.† 30 Nu, voi nu veţi intra în ţara’n care cu mâna ridicată M’am jurat să vă aşez; nimeni în afară de Caleb, fiul lui Iefone, şi de Iosua, fiul lui Navi.† 31 Pe copiii voştri, despre care voi ziceaţi că vor ajunge pradă, pe ei îi voi duce acolo’n ţară şi ei vor moşteni pământul de care voi v’aţi ferit,† 32 în timp ce oasele voastre vor rămâne’n pustia aceasta.† 33 Patruzeci de ani vor fi copiii voştri rătăcitorih prin pustie şi vor purta povara desfrânăriii voastre până ce oasele voastre se vor topi toate în pustie.† 34 După numărul celor patruzeci de zile în care-aţi iscodit voi ţara, patruzeci de ani veţi purta povara păcatelor voastre, un an pentru o zi, şi veţi cunoaşte lăuntrulj mâniei Mele.† 35 Eu, Domnul, am grăit!, da, aşa voi face cu această obşte rea care s’a răzvrătit împotrivă-Mi: în pustia aceasta se vor topi; acolo vor muri”.†

36 Cât despre oamenii pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care la’ntoarcere au defăimat-o în faţa adunării spunând vorbe rele despre ţara aceea,† 37 oamenii care-au vorbit ţara de rău au murit de grea lovire’n faţa Domnului.† 38 Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb, fiul lui Iefone, au fost singurii care-au rămas vii dintre bărbaţii ce merseseră să iscodească ţara.†

39 Cuvintele acestea le-a spus Moise înaintea tuturor fiilor lui Israel, şi a plâns poporul foarte.

40 Şi sculându-se ei dis-de-dimineaţă, s’au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!, noi ne vom sui la locul de care ne-a grăit Domnul; căci am păcătuit!”k† 41 Moise însă le-a zis: „De ce călcaţi voi porunca Domnului? Asta nu vă va da izbândă. 42 Nu vă suiţi, căci Domnul nu-i cu voi şi veţi cădea în faţa vrăjmaşilor voştri; 43 căci Amaleciţii şi Canaaneenii sunt acolo, în faţa voastră, şi veţi cădea de sabie; de vreme ce v’aţi împotrivit şi n’aţi ascultat de Domnul, nici Domnul nu va fi cu voi”. 44 Dar ei au trecut peste asta şi s’au urcat pe vârful muntelui; dar chivotul legii Domnului şi Moise nu s’au urnit din tabără.† 45 Iar Amaleciţii şi Canaaneenii care trăiau în muntele acela s’au coborât şi i-au înfrânt şi i-au măcelărit până la Horma; şi s’au întors în tabără.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.