×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Daniel

Capitolul 4

Visul şi nebunia lui Nabucodonosor.

1 „Regele Nabucodonosor către toate popoarele, triburile şi limbile care locuiesc în tot pământul: Pacea să vi se înmulţească! 2 Plăcut îmi este să vă vestesc semnele şi minunile pe care Dumnezeu Cel-Preaînalt le-a făcut cu mine,†

3 cât sunt ele de mari şi de puternice; împărăţia Lui e împărăţie veşnică, iar stăpânirea Lui din neam în neam.†

4 Eu, Nabucodonosor, înfloritor eram în casa mea şi bogat în odrasle pe tronul meu. 5 Vis am văzut şi m’am înfricoşat; şi m’am tulburat în aşternutul meu şi vedenia gândurilor mele m’a răscolit.† 6 Şi am pornit poruncă să mi se aducă înainte toţi înţelepţii Babilonului ca să-mi arate tâlcul visului.† 7 Şi au intrat descântătorii şi magii şi ghicitorii şi Caldeii; eu le-am spus visul, dar ei nu mi-au spus tâlcuirea† 8 până ce a venit Daniel – căruia, după numele dumnezeului meu, i se spune Beltşaţar –, care Îl poartă într’însul pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeua; şi’n faţa lui am spus visul:†

9 O, Beltşaţar, mai-mare al descântătorilor, pe care te ştim că-L ai şi în tine pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu şi că nici o taină nu-ţi este prea grea, ascultă vedenia visului pe care l-am avut şi spune-mi tâlcuirea lui.†

10 Vedenie am avut în aşternutul meu: m’am uitat; şi, iată, un copac în mijlocul pământului; iar înălţimea lui, mare foarte.†

11 Copacul creştea, mare şi puternic: înălţimea lui a ajuns pân’ la cer, iar cuprinderea lui pân’ la marginile întregului pământ;†

12 frunzele-i erau frumoase, roadele îmbelşugate, în el era hrană pentru toţi; sub el îşi aveau culcuşul fiarele sălbatice ale câmpului, iar păsările cerului îşi aveau sălaş în ramurile lui; şi din el se hrănea tot trupul.†

13 Vedeam în vedenia de noapte din aşternutul meu; şi, iată, cineva Veghetor şi Sfânt s’a pogorât din cer

14 şi a strigat cu glas mare şi a zis aşa: «Tăiaţi copacul!; şi smulgeţi-i ramurile şi scuturaţi-i frunzele şi risipiţi-i roadele!; să fugă fiarele de sub el şi păsările din ramurile lui!†

15 Lăsaţi-i însă în pământ butucul rădăcinilor, legat în fier şi aramă; şi va rămâne’n iarba cea de pe afară şi’n roua cerului: merticul său [fi-va împărţit] cu sălbăticiunile din buruienişul pământului.†

16 Inima lui va fi schimbată: în locul celei de om i se va da o inimă de fiară; şi şapte vremib vor trece peste el.

17 Tâlcuirea visului, prin porunca Veghetorului; întrebarea, prin graiul celor sfinţi; ca să cunoască cei vii că Domnul este cel mai înalt peste împărăţia oamenilor, că El o va da oricui Îi place Lui s’o dea şi că ridică deasupra ei pe cel ce’n faţa oamenilor e o nimica toată».†

18 Acesta este visul pe care eu, regele Nabucodonosor, l-am văzut. Iar tu, Beltşaţar, spune-mi tâlcuirea; că nici unul dintre înţelepţii regatului meu n’a fost în stare să-mi arate tâlcuirea; tu însă, Daniele, poţi, căci în tine este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu”.†

19 Atunci Daniel – al cărui nume era Beltşaţar – a rămas pe gânduri vreme de un ceas, cu mintea răvăşită. Iar regele, răspunzând, i-a zis: „Beltşaţar, nu cumva visul şi tâlcuirea lui să te’nspăimânte!” Iar Beltşaţar i-a răspuns, zicând: „Doamne, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar tâlcul său să fie pentru duşmanii tăi! 20 Copacul pe care l-ai văzut, cel ce a crescut mare şi puternic, a cărui înălţime a ajuns pân’la cer şi a cărui cuprindere era peste tot pământul,† 21 cel cu frunze înfloritoare şi roade îmbelşugate, cel ce tuturor le era hrană, sub care-şi aflau fiarele culcuşul şi’n ale cărui ramuri sălăşluiau păsările cerului, 22 acela eşti tu, o, rege; că tu ai crescut mare şi puternic, şi măreţia ta s’a tot înălţat şi a ajuns pân’la cer, iar stăpânia ta, la marginile pământului.†

23 Şi când regele l-a văzut pe Veghetor şi pe Cel-Sfânt pogorându-Se din cer şi zicând: «Smulgeţi copacul şi nimiciţi-l!; numai butucul rădăcinilor lăsaţi-i-l în pământ, legat în fier şi aramă!; cu iarba cea de pe afară şi cu roua cerului va petrece!; merticul său [fi-va împărţit] cu fiarele sălbatice până ce şapte vremi vor trece peste el!», 24 acesta-i tâlcul lui, o, rege, şi aceasta-i hotărâreac Celui-Preaînalt care a ajunsd asupra domnului meu, regele:

25 Te vor alunga dintre oameni
şi-ţi va fi sălaşul laolaltă cu fiarele sălbatice
şi ca pe un bou te vor hrăni cu iarbă,
şi adăpost vei avea sub roua cerului,
şi şapte vremi vor trece peste tine,
până ce vei cunoaşte
că Cel-Preaînalt este Domn peste împărăţia
oamenilor
şi că El o va da oricui Îi place Lui.†

26 Şi pentru că ei au zis: «Lăsaţi butucul rădăcinilor copacului!», regatul îţi va rămâne din clipa când vei recunoaşte puterea cerească. 27 De aceea, o, rege, plăcut să-ţi fie sfatul meu şi răscumpără-ţi păcatele prin milostenie, şi nedreptăţile prin aplecarea spre cei sărmani; poate că Dumnezeu va fi îndelung-răbdător faţă de păcatele tale”.†

28 Toate aceste lucruri au venit asupra regelui Nabucodonosor. 29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba prin palatul regatului său din Babilon, 30 regele a răspuns, zicând: „Oare nu-i acesta Babilonul cel mare, pe care eu l-am zidit drept casă împărătească prin tăria puterii mele spre cinstirea slavei mele?”.† 31 N’a rostit bine regele vorba, când un glas a venit din cer:
„Ţie, rege Nabucodonosor, ţie ţi se spune:
Regatul ţi s’a dus!†

32 Te vor alunga dintre oameni
şi-ţi va fi sălaşul laolaltă cu fiarele câmpului,
şi ca pe un bou te vor hrăni cu iarbă
şi şapte vremi vor trece peste tine,
până ce vei recunoaşte
că Cel-Preaînalt este Domnul împărăţiei
oamenilor
şi că El o dă cui Îi place Lui s’o dea!”†

33 În chiar ceasul acela s’a plinit cuvântul asupra
lui Nabucodonosor: alungat a fost dintre oameni, iarbă ca un bou a mâncat, trupul i s’a scăldat în roua cerului până ce părul i-a crescut ca părul leilor şi unghiile ca ale păsărilor.†

34 „Şi la’mplinirea sorocului, eu, Nabucodonosor, – mi-am ridicat ochii spre cer şi mintea mi-a revenit şi L-am binecuvântat pe Cel-Preaînalt
şi L-am lăudat pe Cel de-a pururi viu şi
I-am dat slavă;
că puterea Lui e putere veşnică
şi împărăţia Lui în neam şi în neam;†

35 şi toţi locuitorii pământului sunt ca o nimica;
El după voia Lui făptuieşte’n oştirea cerului
şi’n sălaşul pământului;
nimeni nu-i care să stea împotriva mâinii Sale
şi să-I zică: «Ce-ai făcut?».†

36 În acelaşi timp mintea mi-a revenit, iar eu am revenit la cinstea regatului meu; şi chipul mi-a revenit; şi dregătorii şi nobilii mei m’au căutat, iar eu am fost reaşezat în regatul meu; şi mult mai îmbelşugată mărire mi s’a adăugat.† 37 Acum, aşadar, eu, Nabucodonosor, Îl laud şi-L preaînalţ şi-L slăvesc pe Împăratul cerului: fiindcă toate lucrurile Lui sunt adevărate şi cărările Lui sunt drepte; şi pe toţi cei ce umblă în trufie El poate să-i smerească”.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.