Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Ieremia

Capitolul 51

Profeţie asupra Babilonului (continuare).*

¹ Aşa grăieşte Domnul:
Iată, vânt arzător, aducător de moarte,
stârnesc asupra Babilonului
şi a celor ce locuiesc Caldeea.^†

² Iată, Eu voi trimite batjocoritori asupra
Babilonului
şi-l vor batjocori
şi-i vor pustii pământul.
Vai, din toate părţile, Babilonului
în ziua chinuirii sale!^†

³ Arcaşul să-şi întindă arcul,
iar cel ce are armură, să şi-o pună!
Pe tinerii lui să nu-i cruţaţi,
puterea toată să i-o nimiciţi!

⁴ Oameni răniţi cădea-vor în ţara Caldeilor,
iar cei străpunşi de lance^a s’or prăbuşi
pe-alături.

⁵ Că Israel şi Iuda
n’au fost văduviţi de Dumnezeul lor,
– Domnul Atotţiitorul –
când ţara lor [a Caldeilor] se umpluse de
nedreptăţi
împotriva sfinţilor lui Israel.^†

⁶ Fugiţi din mijlocul Babilonului
şi viaţa fiecare să şi-o scape
şi nu vă’ncovoiaţi sub nedreptatea lui!
Că-i vremea răzbunării Domnului asupră-i:
cu ce-a plătit îi răsplăteşte.^†

⁷ Cupă de aur era Babilonul în mâna Domnului,
făcând pământu’ntreg să se îmbete;
băut-au neamurile din vinul lui,
iată de ce s’au clătinat.^†

⁸ Căzut-a Babilonul făr’ de veste
şi în bucăţi s’a sfărâmat!
Plângeţi-l!;
balsam i-aduceţi rănii lui de moarte,
că poate se va vindeca!…^†

⁹ Noi am încercat să vindecăm Babilonul,
dar nu s’a vindecat.
Să-l părăsim
şi meargă fiecare’n ţara lui;
că judecata lui atins-a cerul,
da, pân’la stele s’a urcat.^†

¹⁰ Domnul Şi-a dat judecata la iveală:
Veniţi, şi’n Sion să vestim
lucrurile Domnului Dumnezeului nostru!^†

¹¹ Fiţi gata cu săgeţile!
Umpleţi-vă tolbele!
Domnul stârnit-a duhul regelui Mezilor;
că’mpotriva Babilonului Îi este mânia,
să-l nimicească de istov;
că-i răzbunarea Domnului,
răzbunarea poporului Său!^†

¹² Steag înălţaţi pe zidurile Babilonului,
fiţi gata cu tolbele,
urcaţi pe coame străji de pază
şi gata fiţi cu armele!
Că Domnu-a luat în mână totul
şi ce-a grăit va face
împotriva celor ce locuiesc Babilonul.

¹³ Tu, cel ce locuieşti de-a lungul multor ape
şi ai în jur belşugul comorilor lui toate;
sfârşitul ţi-a venit în măruntaie!^†

¹⁴ Că Domnul S’a jurat pe braţul Său:
«Te voi umple de oameni ca de lăcuste,
iar cei ce se vor coborî vor striga împotrivă-ţi».^†

¹⁵ Domnul cu puterea Sa a făcut pământul,
cu înţelepciunea Sa a pregătit lumea,
cu priceperea Sa a întins cerul.^†

¹⁶ El glasul Şi-l face tunet al apei în cer
şi nori aduce de la marginea pământului;
El face fulgere spre ploaie
şi din vistieriile Sale a izvorât lumină.^†

¹⁷ Omul a devenit nebun din propria sa minte;
fiecărui argintar îi e ruşine de idolii pe care
i-a făcut,
că el minciuni a scos din topitoare
şi duh într’înşii nu se află:^†

¹⁸ lucruri deşarte, vrednice de dispreţ,
la vremea cercetării lor vor pieri.

¹⁹ Nu astfel e partea lui Iacob;
că Acela care a plăsmuit totul,
El e moştenirea lui:
Domnul este numele Său.^†

²⁰ Tu-Mi risipeşti Mie arme de război;
iar Eu întru tine voi risipi neamuri^b
şi din tine voi ridica regi;^†

²¹ întru tine voi risipi cal şi călăreţ,
întru tine voi risipi care de luptă şi pe cei
ce le mână;

²² întru tine voi risipi tânăr şi fecioară,
întru tine voi risipi bărbat şi femeie;

²³ întru tine voi risipi păstorul şi turma lui,
întru tine voi risipi plugarul şi arătura lui,
întru tine îi voi risipi pe cârmacii şi căpitanii tăi.

²⁴ Iar Babilonului
şi tuturor celor ce locuiesc Caldeea
le voi răsplăti toate răutăţile
pe care i le-au făcut Sionului,
chiar înaintea ochilor voştri, zice Domnul.^†

²⁵ Iată, Eu sunt împotriva ta, munte dărăpănat^c
care dărapeni pământul întreg;
mâna Mi-o voi întinde asupră-ţi
şi te voi prăvăli de pe’nălţimea stâncilor
şi chip îţi voi da de munte pârlit.^†

²⁶ Şi nu vor lua din tine o piatră unghiulară
sau o piatră de temelie,
căci pustiu vei fi pe’ntotdeauna,
zice Domnul.

²⁷ Înălţaţi un steag în ţară,
sunaţi din trâmbiţe printre neamuri,
neamuri sfinţiţi^d împotrivă-i,
prin Mine ridicaţi împotrivă-i pe regii Araratului
şi pe ai Aşchenazului^e;
aşezaţi împotrivă-i aruncătoare de flăcări^f,
aduceţi împotrivă-i călăreţi ca mulţimea
lăcustelor!^†

²⁸ Neamuri aduceţi împotrivă-i,
pe însuşi regele Mezilor şi-al întregului pământ,
pe dregătorii şi pe toţi căpitanii lui
şi toate ţările de sub stăpânirea lui^g.

²⁹ Pământul s’a cutremurat şi freamăt l-a cuprins,
că gândul Domnului s’a ridicat împotriva
Babilonului,
să facă ţara Babilonului o’ntindere pustie,
de nelocuit.^†

³⁰ Războinicul Babilonului s’a dat bătut în luptă;
ei vor şedea acolo, sub împresurare;
puterea li s’a sfărâmat,
făcutu-s’au ca nişte muieri;
capiştile le-au fost arse’n foc,
zăvoarele i s’au frânt.^†

³¹ Unul aleargă’n faţa celui ce aleargă,
unul dă de veste’n faţa celui ce vesteşte,
ca să-i vestească regelui Babilonului
că cetatea i-a fost luată.

³² Luate i-au fost cele din urmă trecători,
podurile i-au fost arse cu foc,
războinicii lui, unul după altul, ies afară.^†

³³ Căci aşa grăieşte Domnul:
Casnicii^h regelui Babilonului fi-vor treieraţi
ca grânele vara;
încă puţin, şi secerişul lor va veni.^†

³⁴ El m’a mâncat, m’a ciopârţit,ⁱ
întuneric subţire m’a cuprins;
regele Babilonului ca un balaur m’a’nghiţit,
pântecele şi l-a umplut,
din desfătarea mea m’a alungat.^†

³⁵ «Fie zdroaba mea şi chinurile mele asupra
Babilonului!»,
zice-va cea care locuieşte’n Sion;
«fie sângele meu asupra celor ce locuiesc
în Caldeea!»,
zice-va Ierusalimul.

³⁶ De aceea, aşa grăieşte Domnul:
Iată, Eu îl voi judeca pe potrivnicul tău
şi te voi răzbuna:
marea lui o voi deşerta
şi fântâna lui o voi seca;^†

³⁷ şi fi-va Babilonul o’ntindere pustie
şi niciodată fi-va locuit.^†

³⁸ Că ei precum leii s’au năpustit
şi ca puii de leu.

³⁹ Când ei se înfierbântă, Eu le voi da o duşcă
şi-aşa am să-i îmbăt,
ca ei să se-ameţească şi veşnic somn să doarmă
şi’n veci să nu se scoale!;
aşa grăieşte Domnul.^†

⁴⁰ Iar tu să ţi-i cobori ca mieii la tăiere
şi’ntocmai ca berbecii cu cei prăsiţi ai lor.

⁴¹ Cum oare-a fost luată trufia’ntregii lumi,
şi cum s’a prins în laţ?
Cum oare-i Babilonul pustie printre neamuri?^†

⁴² Cu vuiet greu de valuri veni asupră-i marea
– asupră-i: Babilonul –
şi l-a acoperit.^†

⁴³ Cetăţile i s’au făcut
ca un ţinut uscat şi fără nici o urmă:
nu, nici măcar ţipenie nu va şedea în el,
şi nici că fiu de om va fi să-l locuiască.

⁴⁴ Şi Mă voi răzbuna pe Babilon
şi din gura lui voi scoate ceea ce a’nghiţit
şi neamurile la el nu se vor mai aduna.^j†

⁴⁵ Ieşi din mijlocul lui, tu, popor al Meu,
şi fiecare să-şi scape viaţa
de flacăra mâniei Domnului!^†

⁴⁶ Inima să nu vă slăbească,
de zvonurile ce se-aud prin ţară nu vă temeţi;
că’n anul acesta va veni o veste
şi-o altă veste’n anul care vine:
silnicie pe pământ,
tiran contra tiran!

⁴⁷ De-aceea, iată că vin zile
când îi voi pedepsi pe idolii Babilonului:
toată ţara lui va fi cuprinsă de ruşine,
loviţii săi cădea-vor în mijlocul lui.

⁴⁸ Atunci cerul şi pământul şi tot ce este’n ele
striga-vor glas de bucurie asupra Babilonului,
că din miazănoapte-i vin pustiitori,
zice Domnul.^†

⁴⁹ Şi Babel va să cadă
pentru cei loviţi ai lui Israel,
aşa cum pentru Babel au căzut
loviţii’ntregului pământ.

⁵⁰ Voi, cei scăpaţi din ţară,
duceţi-vă! nu staţi!;
iar voi cei de departe, pe Domnul pomeniţi-L,
chemaţi Ierusalimul să vi se suie’n inimi!^†

⁵¹ Ne-am auzit ocara, ruşinea ne-a cuprins;^k
necinstea şi dispreţul ne-acoperă obrajii;
străinii-au dat năvală în tot ce-aveam mai sfânt,
în casa Domnului.

⁵² De-aceea, iată, zile veni-vor – zice Domnul –
când idolii lui fi-vor sub răzbunarea Mea
şi când răniţi cădea-vor în toată ţara lui.^†

⁵³ Chiar dacă Babilonul s’ar înălţa cât cerul,
chiar dacă înălţimea din zid şi-ar întări-o,
din Mine – zice Domnul – asupră-i vor veni
acei ce-l vor distruge.^†

⁵⁴ Glas de strigare’n Babilon,
mare prăpăd în ţara Caldeilor!;

⁵⁵ că Domnul nimicit-a’ntru totul Babilonul
şi i-a tăiat suflarea acelui glas puternic
ce răsuna prin aer ca nişte ape multe;
da, glasul său cel mare l-a dat spre nimicire.

⁵⁶ Că, iată, suferinţe-au venit în Babilon:
războinicii lui sunt prinşi,
arcurile lor sunt netrebnice,
căci Dumnezeu este Cel ce le dă răsplată.^†

⁵⁷ El îi va îmbăta pe cârmacii lui
şi pe’nţelepţii lui şi pe căpitanii lui,
zice Împăratul – Domnul Atotţiitorul Îi
este numele.

⁵⁸ Aşa grăieşte Domnul:
Zidul Babilonului s’a lăţit,
dar el cu totul va fi ras,
iar înaltele lui porţi cu foc vor fi arse;
şi popoarele nu vor munci pe nimic,
nici neamurile vor pieri când încă sunt în
leagăn”.^†

⁵⁹ Cuvântul pe care Domnul i l-a poruncit profetului Ieremia să i-l spună lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când acela a plecat de la Sedechia,^l regele lui Iuda, spre Babilon, în cel de al patrulea an al domniei lui. Iar Seraia avea în grijă darurile. ⁶⁰ Şi Ieremia a scris într’o carte toate relele care erau să vină asupra Babilonului – anume toate cuvintele acestea ce sunt scrise împotriva Babilonului.^{† 61} Şi a zis Ieremia către Seraia^m: „Când vei fi sosit în Babilon şi vei vedea şi vei citi toate cuvintele acestea, ⁶² atunci vei zice: – Doamne, Doamne, Tu ai grăit împotriva acestui loc, ca să-l nimiceşti şi ca’n el să nu fie nimeni care să-l mai locuiască, nici om, nici dobitoc, căci el va fi pe veci o’ntindere pustie. ⁶³ Şi va fi că atunci când te vei opri din citirea acestei cărţi, vei lega de ea o piatră şi o vei arunca în mijlocul Eufratului^{† 64} şi vei zice: – Aşa se va îneca Babilonul, şi nu se va ridica din nenorocirile pe care Eu le aduc asupra lui”.^n†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.