×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Isaia

Capitolul 49

Al doilea Cânt despre Servul Domnului. Sionul, înnoit. Neamurile şi poporul ales. Prăzile uriaşului.

1 Ascultaţi-mă, voi, insule,a
şi voi, neamuri, luaţi aminte:
După multă vreme se va petrece, zice Domnul.
Din pântecele Maicii Mele Mi-a numit El
numele;b

2 El Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită,
sub adăpostul mâinii Sale M’a ascuns,
ca pe o săgeată aleasă M’a pus deoparte
şi’n tolba Lui M’a tăinuit.c

3 Şi Mi-a zis: „Servul Meu eşti Tu, Israele,
şi’ntru Tine Mă voi preamări”.d

4 Iar Eu am zis: „În zadar M’am ostenit,
tăria Mi-am dat-o pe deşertăciune şi nimic”e.
De aceea judecata Mea e lângă Domnul,
şi’n faţa Dumnezeului Meu îmi este osteneala.

5 Şi acum, aşa grăieşte Domnul
Cel ce din pântece M’a plăsmuit să-I fiu Serv,
ca să-i adune la El pe Iacob şi pe Israel;
– adunat voi fi şi slăvit înaintea Domnului
şi Dumnezeul Meu va fi tăria Mea –

6 şi Mi-a zis:
– Mare lucru-i pentru Tine că Te numeşti
Fiul Meu,
ca să întăreşti seminţiile lui Iacob
şi să-i întorci pe cei împrăştiaţi ai lui Israelf;
iată, spre legământ Te-am dat unui neam
şi neamurilor spre luminare,g
ca să fii spre mântuire pân’ la marginea
pământului.

7 Aşa zice Domnul Cel ce te-a izbăvit,
Dumnezeul lui Israel:
– Sfinţiţi-Lh pe Cel care-Şi dispreţuieşte viaţa,
pe El, Cel ce este urât de neamurile
care sunt sclavele domnilor;
regi îl vor vedea
şi principi se vor scula
şi de dragul Domnului I se vor închina;
căci plin de credincioşie e Sfântul lui Israel,
şi Eu pe Tine Te-am ales.

8 Aşa grăieşte Domnul:
– La vreme potrivită Te-am ascultat
şi’n zi de mântuire ţi-am ajutat;
Te-am plăsmuit
şi neamurilor Te-am dat spre legământ
ca să pui pământu’n rânduială
şi moşteniri pustiite să moşteneşti,

9 spunând celor din legături: „Ieşiţi!”;
şi celor din întuneric: „Arătaţi-vă!”
Hrăniţi vor fi în căile lor,
păşunea lor va fi pe toate cărările.

10 Nu vor flămânzi, nici vor înseta
şi nici căldura sau soarele îi vor lovi,
ci Acela care-i miluieşte îi va alina
şi prin izvoare de apă îi va mâna.

11 Şi voi face ca fiece munte să le fie o cale
şi fiece cărare să le fie păşune.

12 Iată, aceştia de departe vor veni,
şi aceştia de la Miazănoapte şi de la Apus,
iar alţii din ţara Perşilor.

13 Veseliţi-vă, voi, ceruri,
şi să se bucure pământul;
– „Veselie!” să strige munţii
şi: „Dreptate!” dealurile,
că a avut Domnul milă de poporul Său
şi pe cei smeriţi ai poporului Său i-a alinat.

14 Dar Sionul a zis: „Domnul m’a părăsit,
Domnul m’a uitat…”.

15 Oare îşi va uita femeia pe propriul ei copil
astfel încât să nu-i fie milă de odrasla
pântecelui ei?
Dar chiar dacă o femeie ar uita acestea,
Eu pe tine nu te voi uita! zice Domnul.

16 Iată, pe palmele Mele am zugrăvit zidurile tale
şi tu fără’ ncetare îmi eşti înainte.

17 Curând vei fi zidit
de către cei ce te-au dărâmat,
iar cei ce te-au pustiit vor ieşi din tine.

18 Ridică-ţi ochii împrejur şi vezi-i pe toţi:
iată, s’au adunat şi au venit la tine.
Aşa cum viu sunt Eu – zice Domnul –,
astfel te vei îmbrăca tu cu ei toţi
ca şi cu o podoabă
şi cu ei te vei încinge
ca o mireasă cu frumuseţea.

19 Că locurile tale pustiite
şi cele risipite şi cele dărâmate
vor fi acum prea strâmte pentru cei ce le
locuiesc,
iar cei ce te mâncau vor fi îndepărtaţi de la tine.

20 Căci fiii tăi pe care i-ai pierdut
vor zice în urechile tale:
„Locul e prea strâmt pentru mine,
fă-mi loc, ca să pot locui!…”.

21 Iar tu vei zice în inima ta:
„Cine mi i-a născut mie pe aceştia?
că eu stearpă am fost, şi văduvăi;
cine mi i-a adus?
şi singură am rămas:
aceştia unde erau?”.

22 Aşa zice Domnul, chiar Domnul:
– Iată, Eu îmi ridic mâna spre neamuri
şi semnalul spre insule Mi-l voi înălţa
şi ele’n sânul lor îţi vor aduce fiii
şi pe umeri fiicele ţi le vor purta.

23 Regi vor fi dătătorii tăi de hrană
şi regine te vor alăpta;
pân’ la pământ se vor pleca înainte-ţi
şi praful picioarelor tale îl vor linge;
şi tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul,
iar cei ce Mă aşteaptă nu se vor ruşina.

24 Oare va lua cineva prăzi de la un uriaş?
şi dacă pe nedrept cade unul rob,
oare va scăpa?

25 Că aşa zice Domnul:
– De va robi cineva un uriaş,
va lua prăzi,
iar cel ce le ia de la un om tare,
acela va scăpa;
căci Eu sunt Cel ce-ţi va judeca pricina
şi Eu sunt Cel care-i va scăpa pe fiii tăi.

26 Cei ce te-au necăjit îşi vor mânca propria
lor carne
şi ca pe vinul cel nou îşi vor bea sângele
şi se vor îmbăta;
şi tot trupul va cunoaşte că Eu, Domnul,
Eu sunt Cel ce te izbăveşte pe tine
şi Cel ce ţine pe palme tăria lui Iacob.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.