×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Ieşirea

Capitolul 32

Viţelul de aur.

1 Văzând însă poporul că Moise întârzie să se coboare din munte, s’a adunat la Aaron şi i-a zis: „Scoală-te, tu, şi fă-ne nouă dumnezei care să meargă’naintea noastră, căci cu Moise, cu omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a întâmplat”. 2 Iar Aaron le-a zis: „Scoateţi cerceii de aur din urechile femeilor şi fetelor voastre şi aduceţi-i la mine”. 3 Atunci întregul popor a scos cerceii cei de aur din urechile femeilor şi i-a adus la Aaron. 4 Şi el i-a luat din mâinile lor, i-a topit în tipar şi a făcut din ei un viţel turnat şi le-a zis: „Iată-i pe dumnezeii tăi, Israele, cei ce te-au scos din ţara Egiptului!”a 5 Văzând aceasta, Aaron a zidit în faţa lui un jertfelnic; şi a strigat Aaron şi a zis: „Mâine este sărbătoarea Domnului!”

6 A doua zi s’au sculat ei de dimineaţă şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mântuire; apoi a şezut poporul de a mâncat şi a băut şi pe urmă s’a sculat să joace.

7 Atunci a grăit Domnul către Moise: „Grăbeşte de te pogoară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s’a ticăloşit. 8 Curând s’au abătut de la calea pe care le-ai poruncit-o, şi-au făcut un viţel turnat şi i s’au închinat şi i-au adus jertfe, zicând: – Iată-i pe dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din ţara Egiptului!”b. 9 [Şi i-a zis Domnul lui Moise: „L-am văzut pe poporul acesta şi, iată: e un popor tare de cerbice.]c 10 Şi acum, lasă-Mă!: aprindă-se mânia Mea asupră-le şi-i voi da pierzării, iar din tine voi face un mare popor!”

11 Moise însă s’a rugat în faţa Domnului Dumnezeu şi I-a zis: „Pentru ce, Doamne, să se-aprindă mânia Ta asupra poporului Tău pe care Tu l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţul Tău cel înalt? 12 de ce să spună Egiptenii: – Cu vicleşug i-a scos, ca să-i ucidă în munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului?… Aşadar, potoleşte-Ţi aprinderea mâniei şi fii blând cu răutatea poporului Tău. 13 Adu-Ţi aminte de Avraam şi de Isaac şi de Iacob, robii Tăi, cărora Te-ai jurat Tu pe Tine Însuţi şi le-ai zis: – Înmulţi-voi seminţia voastră multă ca stelele cerului!… Şi tot pământul acesta, pe care tot Tu ai spus că-l vei da urmaşilor lor, fie ca ei să-l stăpânească în veci!” 14 Atunci Domnul Şi-a îmblânzit urgia pe care spusese c’o va abate asupra poporului Său.

15 Şi întorcându-se Moise, s’a coborât din munte, având în mâinile sale cele două table ale Legii: table de piatră, scrise pe amândouă părţile – pe o parte şi pe alta erau scrise. 16 Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.

17 Atunci, auzind Iosua zarva poporului răsunând, a zis către Moise: „În tabără e strigăt de război…”. 18 Iar Moise a zis: „Acesta nu-i strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi puşi pe fugă; eu aud strigăte de oameni beţi”.

19 Şi dacă s’a apropiat de tabără, a văzut viţelul şi jocurile; şi aprinzându-se Moise de mânie, a aruncat din mâinile sale cele două table şi le-a sfărâmat la poala muntelui. 20 Apoi a luat viţelul pe care-l făcuseră ei, l-a ars în foc şi l-a pisat mărunt şi l-a presărat în apă şi le-a dat-o fiilor lui Israel s’o bea. 21 Şi a zis Moise către Aaron: „Ce ţi-a făcut ţie poporul acesta, de-ai abătut asupră-i un păcat atât de mare?” 22 Iar Aaron i-a răspuns lui Moise: „Nu te scârbi, doamne, că ştii tu cum e poporul acesta când se porneşte. 23 Căci ei mi-au zis: – Fă-ne nouă dumnezei care să meargă’naintea noastră, căci cu Moise, cu omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a întâmplat. 24 Atunci eu le-am zis: – De la cine are aur, adunaţi-l! Şi ei l-au adunat şi mi l-au dat mie şi eu l-am aruncat în foc şi a ieşit viţelul acesta…”.

25 Şi văzând Moise că poporul scăpase din frâu, căci Aaron îi slăbise frâul spre bucuria duşmanilor lor, 26 a stat în poarta taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!” Şi s’au adunat la el toţi fiii lui Levi. 27 Şi le-a zis: „Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: – Puneţi-vă fiecare sabia la şold şi străbateţi tabăra de la o poartă la cealaltă şi ucideţi: fiecare pe fratele său, fiecare pe fârtatele său, fiecare pe aproapele său!” 28 Şi au făcut fiii lui Levi aşa cum le poruncise Moise. În ziua aceea au căzut din popor ca la trei mii de oameni. 29 Şi Moise le-a spus: „Domnului I-aţi închinat voi astăzi mâiniled, fiecare cu preţul fiului său ori cu al fratelui său, pentru ca El să vă dea binecuvântare!”

30 Iar a doua zi a zis Moise către popor: „Mare păcat aţi făcut! Mă voi sui eu acum la Dumnezeu, ca să mă rog pentru păcatul vostru”. 31 Şi s’a întors Moise la Domnul şi a zis: „O, Doamne, poporul acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi dumnezei de aur. 32 Şi acum, dacă vrei să le ierţi păcatul, iartă-l; iar de nu, şterge-mă pe mine din cartea Ta, pe care Tu ai scris-o!”e 33 Zis-a Domnul către Moise: „Pe cei ce au păcătuit în faţa Mea, pe aceia îi voi şterge din cartea Mea. 34 Tu însă du-te acum şi du poporul acesta la locul pe care ţi l-am spus. Iată, îngerul Meu va merge înaintea feţei tale. Cât despre păcatul lor, îl voi pedepsi în ziua pe care Eu o voi socoti”. 35 Domnul a lovit poporul din pricina viţelului pe care şi-l făcuse – pe care-l făcuse Aaron.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.