×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Ieşirea

Capitolul 16

Prepeliţe şi mană.

1 Şi dac’au plecat din Elim, toată obştea fiilor lui Israel a ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a celei de a doua luni după ieşirea lor din ţara Egiptului.† 2 Aici toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron.† 3 Au zis către ei fiii lui Israel: „Mai bine-am fi murit bătuţi de Domnul în ţara Egiptului, când şedeam împrejurul căldărilor cu carne şi mâncam pâine pe săturate, decât să ne fi adus voi în acest pustiu pentru ca toată obştea aceasta să moară de foame…”.

4 Domnul însă a zis către Moise: „Iată, Eu voi face să plouă pentru voi pâine din cer. Aşadar, va ieşi poporul şi va aduna în fiecare zi atât cât trebuie pentru o zi, ca să-i pun la’ncercare; vor umbla ei după legea Mea, sau nu?† 5 Dar va fi că’n ziua a şasea, când ei vor pregătia ceea ce au strâns, [vor vedea că] e de două ori mai mult decât adunau într’o altă zi pentru o zi”b.

6 Atunci au zis Moise şi Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel: „Diseară veţi cunoaşte că Domnul este Cel ce v’a scos pe voi din ţara Egiptului,† 7 iar mâine-dimineaţă veţi vedea slava Domnului; că El a auzit cârtirea voastră’mpotriva lui Dumnezeu; fiindcă noi, ce suntem noi ca să cârtiţi împotriva noastră?”† 8 Şi a mai zis Moise: „Când Domnul vă va da seara carne să mâncaţi şi dimineaţa pâine să vă săturaţi, aceasta va fi pentru că Domnul v’a auzit cârtirea’mpotriva noastră; fiindcă noi, ce suntem noi?: nu’mpotriva noastră vă este cârtirea, ci’mpotriva lui Dumnezeu”.†

9 Moise i-a zis apoi lui Aaron: „Spune la toată adunarea fiilor lui Israel: – Apropiaţi-vă’naintea lui Dumnezeu, fiindcă El v’a auzit cârtirea”. 10 Şi’n timp ce Aaron vorbea către toată adunarea fiilor lui Israel, ei au căutat spre pustie: şi iată, slava Domnului s’a arătat în nor.† 11 Şi a grăit Domnul către Moise şi a zis: 12 „Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: – Seara carne veţi mânca, iar dimineaţa vă veţi sătura de pâine, şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”.† 13 Iar dacă s’a făcut seară, s’au ridicat prepeliţe şi au acoperit tabăra; iar dimineaţa, după ce s’a luat roua dimprejurul taberei,† 14 iată că pe faţa pustiei se afla ceva mărunt ca nişte grăunţe, ceva albicios ca grindina pe pământ.† 15 Şi văzând-o fiii lui Israel, au zis unul către altul: „Ce e astac?” Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e pâinea pe care v’a dat-o Dumnezeu ca hrană.† 16 Iată cuvântul pe care vi l-a poruncit Domnul: Strângeţi dintr’însa fiecare cât îi trebuie să mănânce – un omerd de fiecare om – după numărul sufletelor voastre; fiecare să adune pentru cei pe care-i are în cortul său!”

17 Fiii lui Israel au făcut aşa: unii au adunat mai mult, alţii mai puţin; 18 dar măsurând cu omerul, celui ce avea mai mult nu i-a prisosit, iar celui ce avea mai puţin nu i-a lipsit: fiecare adunase atâta cât li se cuvenea celor ce erau cu el.†

19 Zis-a Moise către ei: „Nimeni să nu lase din ea până dimineaţă”. 20 Ei însă n’au ascultat de Moise, ci unii au lăsat din ea până’n dimineaţa următoare; dar a făcut viermi şi s’a stricat. Iar Moise s’a mâniat pe ei. 21 Aşadar, fiecare aduna dis-de-dimineaţă după cât îi trebuia; că dacă’ncepea soarele să dogorească, [mana neculeasă] se topea.†

22 Şi a fost că’n ziua a şasea au adunat de două ori mai multă hrană: câte două omere de fiecare. Iar capii adunării au venit toţi să-l înştiinţeze pe Moise. 23 Moise le-a zis: Iată ce-a zis Domnul: „Mâine e Sâmbătăe, zi de sfântă odihnă închinată Domnului; ce aveţi de copt, coaceţi; ce aveţi de fiert, fierbeţi; iar ceea ce prisoseşte puneţi deoparte şi păstraţi totul pe a doua zi”. 24 Şi dac’au lăsat ei din acestea până dimineaţa, aşa cum le poruncise Moise, nici că s’au stricat, nici c’au făcut viermi. 25 Apoi a zis Moise: „Mâncaţi-o astăzi, căci astăzi este odihna închinată Domnului; astăzi n’o veţi afla pe câmp. 26 Şase zile veţi aduna, dar ziua a şaptea e zi de odihnă: n’o veţi afla”. 27 Şi a fost că’n ziua a şaptea au ieşit unii din popor să adune, şi n’au găsit. 28 Atunci Domnul a zis către Moise: „Până când vă veţi încăpăţâna voi să nu ascultaţi de poruncile Mele şi de legea Mea?† 29 Vedeţi: fiindcă Domnul v’a dat vouă această zi spre odihnă, de aceea vă dă El în ziua a şasea pâine pentru două zile; rămâneţi fiecare în casele voastre: în ziua a şaptea să nu iasă nimeni din locu’n care se află”.† 30 Şi s’a odihnit poporul în ziua a şaptea.

31 Fiii lui Israel au numit-o mană; aceasta era ca sămânţa de coriandruf; era albă, iar gustul îi era ca al unei turte cu miere.†

32 Şi Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: Umpleţi cu mană un omer, spre păstrare’n viitor urmaşilor voştri, ca să vadă pâinea pe care aţi mâncat-o în pustie când Domnul v’a scos pe voi din ţara Egiptului”. 33 Iar către Aaron a zis Moise: „Ia un vas de aur şi toarnă’n el un omer plin cu mană şi pune-l înaintea lui Dumnezeu, ca să se păstreze’n viitor pentru urmaşii voştri!”† 34 Şi l-a pus Aaron înaintea Mărturieig, ca să fie păstrat, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise.

35 Iar fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până ce-au ajuns în ţară locuită; mană au mâncat până ce-au ajuns în hotarele ţării Canaanului.† 36 Omerul era a zecea parte din trei vedreh.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.