×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Ieşirea

Capitolul 14

Egiptenii în urmărirea Israeliţilor. Trecerea prin Marea Roşie.

1 Domnul a grăit către Moise şi i-a zis: 2 „Spune-le fiilor lui Israel să se întoarcăa şi să-şi aşeze tabăra în faţa Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, în preajma lui Baal-Ţefon. Acolo, lângă mare, acolo să tăbărâţi.† 3 Că Faraon îi va spune poporului său: – Fiii aceştia ai lui Israel s’au rătăcit prin ţară; i-a închis pustiul… 4 Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon, iar el se va pune pe urmele lor. Şi Mă voi preamări Eu în Faraonb şi’n toată oastea lui şi vor cunoaşte Egiptenii, toţi vor cunoaşte, că Eu sunt Domnul!” Şi au făcut aşa.†

5 I s’a dat de ştire regelui Egiptului că poporul [evreu] a fugit. Atunci inima lui Faraon şi a slujitorilor lui s’a schimbat în privinţa poporului; ei au zis: „Ce-am făcut, că i-am lăsat pe fiii lui Israel să se ducă, şi de-acum nu vor mai munci pentru noi?…”.† 6 Şi-a înhămat deci Faraon carele de război şi şi-a luat poporul cu sine. 7 A luat şase sute de care alese şi toată călărimea Egiptenilor şi căpeteniile lor. 8 Iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, regele Egiptului, şi pe a slujitorilor lui, şi au alergat pe urmele fiilor lui Israel; dar fiii lui Israel ieşiseră cu mână’naltăc.† 9 Şi au alergat după ei Egiptenii cu toţi caii şi carele lui Faraon, cu călăreţii şi cu toată oastea lui, şi i-au ajuns când ei îşi aşternuseră tabăra la mare, lângă Pi-Hahirot, în faţa lui Baal-Ţefon.† 10 Şi dacă Faraon s’a apropiat, fiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi i-au văzut pe Egipteni tăbărâţi înapoia lor; şi foarte s’au înspăimântat fiii lui Israel şi au strigat către Domnul. 11 Şi i-au zis lui Moise: „Oare nu erau morminte’n ţara Egiptului? de ce ne-ai adus să murim aici, în pustie? Ce-ai făcut tu cu noi, că ne-ai scos din Egipt?† 12 Oare nu asta-ţi spuneam noi în Egipt, zicându-ţi: – Lasă-ne să robim Egiptenilor?… Că mai bine era să le fim robi Egiptenilor decât să murim în pustia aceasta!” 13 Moise însă a zis către popor: „Nu vă temeţi! Ţineţi-vă bine şi veţi vedea mântuirea pe care Domnul o va face astăzi asupră-vă: pe Egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea în veacul vecilor. 14 Domnul se va lupta pentru voi; vouă nu vă rămâne decât să fiţi liniştiţi”.†

15 Atunci a zis Domnul către Moise: „Ce strigi către Mine? Spune-le fiilor lui Israel să pornească!,† 16 iar tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi despic-o!: să treacă fiii lui Israel prin mijlocul mării ca pe uscat!† 17 Iată, Eu voi învârtoşa inima lui Faraon şi pe a tuturor Egiptenilor, ca să se ia după ei; şi’ntru el, în Faraon, ca şi’n toată oastea lui şi’n carele lui şi’n călăreţii lui va fi ca Eu să Mă preamăresc;† 18 şi-atunci când Eu Mă voi preamări în Faraon şi’n carele lui şi’n călăreţii lui, atunci vor cunoaşte Egiptenii, toţi vor cunoaşte, că Eu sunt Domnul!”†

19 Atunci îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, s’a mutatd şi mergea în urma lor; şi s’a mutat şi stâlpul norului de dinaintea lor şi le-a stat în urmăe,† 20 intrând astfel şi stând între tabăra Egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israel; şi’ntuneric s’a făcut şi negurăf, şi noaptea s’a scurs fără ca’n timpul nopţii să se poată apropia unii de alţii. 21 Moise şi-a întins mâna asupra mării, iar Domnul a mânatg marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit; şi a făcut din mare uscat, că apele se despicaseră.† 22 Iar fiii lui Israel mergeau prin mijlocul mării ca pe uscat: apele le erau perete de-a dreapta şi perete de-a stânga.† 23 Dar Egiptenii s’au pus pe urma lor, şi au intrat după ei toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui, în mijlocul mării.† 24 Dar în straja dimineţii a căutat Domnul din stâlpul cel de foc şi de nor spre tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă.† 25 Şi le-a împiedicat roţile carelor, încât cu anevoie-i mai duceau. Atunci au zis Egiptenii: „Să fugim de la faţa lui Israel, că Domnul Se luptă pentru ei cu Egiptenii!”† 26 Iar Domnul a zis către Moise: „Întinde-ţi mâna asupra mării: apele să se’ntoarcă asupra Egiptenilor, asupra carelor şi călăreţilor lor”.† 27 Şi şi-a întins Moise mâna asupra măriih: spre ziuă s’a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau pe sub apă; şi i-a înecat Domnul pe Egipteni în mijlocul mării.† 28 Iar apele s’au tras la loc şi au acoperit carele şi călăreţii şi’ntreaga oaste a lui Faraon, care intrase după ei în mare, şi n’a rămas nici unul.† 29 Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat, apa fiindu-le perete de-a dreapta şi perete de-a stânga.† 30 Aşa l-a mântuit Domnul în ziua aceea pe Israel din mâinile Egiptenilor; şi i-a văzut Israel pe Egipteni morţi pe malurile mării.† 31 Văzut-a Israel mâna cea tare pe care Domnul a întins-o’mpotriva Egiptenilor, şi s’a temut poporul de Domnul şi I-a crezut lui Dumnezeu şi lui Moise, servul Său.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.