×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Ieşirea

Capitolul 13

Întâi-născuţii şi Azimele. Drum spre Marea Roşie. Stâlpul de nor şi stâlpul de foc.

1 Domnul i-a grăit apoi lui Moise şi i-a zis: 2 „Sfinţeşte-Mia pe tot întâiul-născut, pe cel dintâi la sânul mamei între fiii lui Israel: de la om pân’la dobitoc, el este al Meu!”

3 Iar Moise a zis către popor: „Să vă aduceţi aminte de ziua aceasta’n care voi aţi ieşit din ţara Egiptului, din casa robiei, căci cu mână tare v’a scos pe voi Domnul de acolo: să nu mâncaţi dospit. 4 Într’adevăr, voi astăzi ieşiţi, în luna Spiculuib. 5 Şi va fi că după ce Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara Canaaneenilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor şi a Ferezeilor, pe care El li S’a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea, ţara’n care curge lapte şi miere, vei face slujba aceasta în această lună. 6 Şapte zile să mănânci azime, iar ziua a şaptea este sărbătoarea Domnului: 7 Azime să mâncaţi în cele şapte zile; dospitură nu se va găsi la tine, nici aluat în toate hotarele tale. 8 În ziua aceea să-i povesteşti fiului tău, zicând: – Aceasta-i de dragul a ceea ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit eu din Egipt. 9 Să fie aceasta ca un semn pe mâna ta şi ca o aducere aminte’n faţa ochilor tăic, pentru ca legea Domnului să fie’n gura ta; căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt. 10 Să păziţi dar legea aceasta din an în an, la vremea rânduită.

11 Şi va fi că după ce Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara Canaaneenilor, aşa cum li S’a jurat El părinţilor tăi, şi ţi-o va da ţie, 12 atunci să-I osebeşti Domnului pe tot întâi-născutuld de parte bărbătească, şi tot ce se naşte’ntâi din turmele sau din cirezile tale: partea bărbătească să I-o închini Domnului. 13 Pe tot întâi-născutul de la asină să-l dai în schimbul unui miele; iar de nu-l vei schimba, să-l răscumperif. Pe tot întâi-născutul din om, între fiii tăi, îl vei răscumpăra. 14 Iar dacă fiul tău te va întreba cândva, zicând: – Ce’nseamnă aceasta?, tu să-i spui: – Cu mână tare ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, din casa robiei. 15 Când Faraon se’ncăpăţâna să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a ucis pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului, de la’ntâi-născutul omului până la’ntâi-născutul dobitocului. Iată de ce jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească, şi de ce pe tot întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr. 16 Să fie dar aceasta ca un semn pe mâna ta, neclintit în faţa ochilor tăi: Cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul din Egipt!”

17 Iar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu i-a’ndrumat pe calea dinspre ţara Filistenilor, cu toate că era mai scurtăg, căci a zis Dumnezeu: „Nu cumva poporul, dacă va vedea război, să aibă păreri de rău şi să se’ntoarcă în Egipt”. 18 Ci Dumnezeu a făcut poporul să ocolească pe calea pustiului, spre Marea Roşie. În al cincilea neam au ieşit fiii lui Israel din ţara Egiptului. 19 Atunci a luat Moise cu sine osemintele lui Iosif, căci cu jurământ îi legase Iosif pe fiii lui Israel: „Cu adevărat vă va cerceta Domnul; atunci să luaţi cu voi şi osemintele mele de aici”.

20 Şi dac’au purces fiii lui Israel din Sucot, şi-au aşezat tabăra la Etam, la capătul pustiului.

21 Iar Domnul îi călăuzea mergându-le’nainte şi arătându-le calea: ziua, în stâlp de nor; noaptea, în stâlp de foch. 22 Şi n’a lipsit stâlpul de nor, ziua, nici stâlpul de foc, noaptea, de dinaintea’ntregului popor.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.