×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Ieşirea

Capitolul 10

Alte două plăgi asupra Egiptului: lăcustele, întunericul.

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: „Intră la Faraon, că Eu i-am învârtoşat inima, pe a lui şi pe a slugilor lui, pentru ca, drept urmare, aceste semne să vină peste ei; 2 ca să povestiţi voi în auzul fiilor voştri şi al fiilor fiilor voştri despre cum i-am jucata Eu pe Egipteni şi despre semnele Mele pe care le-am făcut în mijlocul lor, şi să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul”.† 3 Şi au intrat Moise şi Aaron la Faraon şi i-au zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: – Până când ai tu de gând să nu te smereşti în faţa Mea? Lasă-Mi poporul să plece, ca să-Mi slujească Mie!† 4 Dar dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, iată că mâine, la ceasul acesta, în toate hotarele tale voi aduce mulţime de lăcuste;† 5 ele vor acoperi faţa pământului, iar tu nu vei putea să-ţi mai vezi ţara; ele vor mânca tot ce-a mai scăpat pe pământ, tot ce v’a mai rămas în urma grindinei; vor mânca tot pomul care vă creşte vouă pe câmp; 6 îţi vor umple casele, pe ale tale şi pe ale tuturor slugilor tale şi toate casele din toată ţara Egiptenilor, aşa cum n’au văzut părinţii tăi şi nici părinţii părinţilor tăi, de când sunt ei pe pământ şi până’n ziua de astăzi”. Şi s’a întors Moise şi a ieşit de la Faraon. 7 Iar slugile lui Faraon au zis către el: „Până când ne vom poticni noi de toate astea? Dă drumul oamenilor, ca să-i slujească Dumnezeului lor!; sau vrei să-ţi vezi Egiptul pierind?”

8 I-au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon, iar acesta le-a zis: „Duceţi-vă şi slujiţi-I Domnului, Dumnezeului vostru… dar cine şi care sunt cei ce vor merge?” 9 Răspuns-a Moise: „Vom merge cu tinerii noştri, cu bătrânii noştri, cu fiii noştri, cu fiicele noastre, cu turmele noastre şi cu cirezile noastre, căci e sărbătoarea Domnului, Dumnezeului nostru”b. 10 Dar [Faraon] le-a zis: „Fie-aşa! Dumnezeu cu voi! Dar cum oare v’aş da eu drumul să vă duceţi împreună cu bunurile voastre?… Vedeţi, voi puneţi ceva la cale… 11 Ei bine, nu, nu aşa! Duceţi-vă, dar numai bărbaţii, şi slujiţi-I lui Dumnezeu, că asta urmăriţi!”c Şi i-au dat afară de la Faraon.

12 Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului: peste ţară vor năvăli lăcustele şi vor mânca toată iarba pământului şi toată roada pomilor care-a rămas nestricată de grindină”.† 13 Moise şi-a ridicat atunci toiagul spre cer, iar Domnul a adus asupra pământului vânt de la răsărit, toată ziua aceea şi toată noaptea; iar când s’a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcustele.†

14 Şi au năvălit ele în toată ţara Egiptului; în toate hotarele Egiptului s’au aşternut, mulţime multă; nici înainte n’au mai fost lăcuste ca atunci, nici că vor fi după aceea.† 15 Toată faţa pământului au acoperit-o, şi pământul s’a pustiit: au mâncat toată iarba pământului şi toată roada pomilor care mai rămăsese în urma grindinei; nimic n’a mai rămas verde’n toată ţara Egiptului, nici în copaci, nici în iarba câmpului.†

16 Atunci Faraon s’a grăbit să-i cheme pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Greşit-am în faţa Domnului, Dumnezeul vostru, şi’n faţa voastră!† 17 Iertaţi-mi acum înc’o dată greşala, şi rugaţi-vă Domnului, Dumnezeul vostru, ca să-mi ia de pe cap prăpădul acesta!”d 18 Şi dac’a ieşit de la Faraon, Moise I s’a rugat lui Dumnezeu: 19 Domnul a stârnit vânt puternic de la apus, iar acesta a dus lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; în toată ţara Egiptului n’a mai rămas nici o lăcustă. 20 Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, iar acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece.†

21 Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer: întuneric se va face’n ţara Egiptului, un întuneric să-l pipăi cu mâna”.† 22 Moise şi-a întins mâna spre cer: întuneric beznă s’a făcut în toată ţara Egiptului şi negură groasă, timp de trei zile,† 23 că nu se vedea om cu ome; timp de trei zile nimeni nu s’a urnit de unde era; dar la fiii lui Israel era lumină peste tot unde locuiau ei.†

24 Atunci i-a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă, slujiţi-I Domnului, Dumnezeului vostru; doar turmele şi cirezile voastre să rămână aici; copiii însă pot merge cu voi”. 25 Dar Moise a zis: „Ba nu, ci tu să ne dai vite pentru jertfele şi arderile-de-tot pe care noi I le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru. 26 Vor merge deci cu noi şi vitele noastre, din care nu va rămâne nici măcar o unghie, căci din ele avem noi să-I aducem jertfă Domnului, Dumnezeului nostru; că nici noi nu ştim ce anume jertfe Îi vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru, decât după ce vom ajunge acolo”.

27 Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, iar acesta n’a vrut să-i lase să plece. 28 A zis Faraon [către Moise]: „Du-te de aici! Şi bagă de seamă: să nu cumva să mai dai vreodată ochii cu minef, căci în ziua’n care vei da ochii cu mine, atunci vei muri”. 29 Răspuns-a Moise: „Fie-aşa cum ai zis: De-acum n’o să mai dau ochii cu tine pe faţă!…”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.