×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Psalmii

Capitolul 77

PSALMUL 77 Al lui Asaf, spre înţelegere.*

1 Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea,a
plecaţi-vă auzul la graiurile gurii mele!

2 În paraboleb îmi voi deschide gura,
lucruri umbritec rosti-voi din cele ce-au fost de la’nceput,

3 câte-am auzit şi-am cunoscut
şi câte părinţii noştri ne-au povestit.

4 Ele nu le erau ascunse copiilor lor din alte generaţii;
ele vesteau laudele Domnului
şi puterile Lui
şi minunile pe care El le-a făcut.

5 El a ridicat mărturie în Iacob
şi lege a pus în Israel,
acele lucruri pe care El le poruncise părinţilor noştri,
pentru ca ei să le facă cunoscute fiilor lor,

6 aşa ca şi o altă generaţie să le poată cunoaşte,
adică fiii ce se vor naşte
şi se vor ridica şi le vor vesti fiilor lor,

7 pentru ca ei în Dumnezeu să-şi pună nădejdea
şi lucrurile lui Dumnezeu să nu le uite
şi poruncile Lui să le cerceteze,

8 pentru ca ei să nu fie ca părinţii lor:
neam nestatornicd şi înăcrit,
neam care nu şi-a îndreptat inima
şi duhul nu şi l-a deprins să stea cu Dumnezeu.

9 Fiii lui Efraim, cei ce-şi încordează arcurile şi trag,
dat-au dosul în zi de război.

10 Ei n’au păzit legământul lui Dumnezeu
şi în legea Lui n’au vrut să umble.

11 Uitat-au facerile Lui de bine
şi minunile Lui, cele pe care El le-a arătat lor,

12 minunile pe care El le făcuse în faţa părinţilor lor,
în ţara Egiptului, în câmpia Tanise.

13 El a despicat marea şi i-a trecut prin ea,
El a făcut apele să stea ca într’un burduf;

14 cu nor i-a călăuzit în timpul zilei,
şi toată noaptea cu lumină de foc;

15 El a despicat stânca în pustie
şi le-a dat să bea ca într’un afund adânc;

16 din stâncă a scos apă
şi apele le-a revărsat ca pe nişte râuri.

17 Dar ei din nou au păcătuit faţă de El,
în loc lipsit de apă L-au amărât pe Cel-Preaînalt.

18 Şi’n inimile lor L-au pus pe Dumnezeu la’ncercare
cerând mâncare pentru sufletele lor.

19 Grăit-au ei împotriva lui Dumnezeu şi au zis:
„Oare nu va putea Dumnezeu să pregătească o masă în pustie?

20 – pentru că El lovise stânca şi apele au ţâşnit
şi pâraiele s’au revărsat –,
oare nu va fi El în stare să dea şi pâine
sau să pregătească o masă pentru poporul Său?”

21 Iată deci că Domnul a auzit şi S’a mâniat
şi foc s’a aprins în Iacob
şi mânie s’a ridicat împotriva lui Israel,

22 fiindcă ei n’au crezut în Dumnezeu
şi nici n’au nădăjduit în mântuirea Lui.

23 Şi El poruncă le-a dat norilor de deasupra
şi porţile cerului le-a deschis

24 şi peste ei a plouat mană să mănânce,
şi pâine cerească le-a dat.

25 Pâine îngerească a mâncat omul,
hrană le-a trimis din destul.

26 Şi vântul austru l-a strămutat din cer
şi cu puterea Lui a adus vântul de miazăzi

27 şi cărnuri a plouat peste ei ca şi cum ar fi fost pulbere,
şi ca nisipul mării păsări zburătoare,

28 care au căzut în mijlocul taberei lor,
împrejurul corturilor lor.

29 Şi au mâncat şi s’au săturat foarte
şi El le-a împlinit pofta;

30 nimic nu le lipsea din cele ce pofteau.Dar pe când mâncarea încă era în gura lor,

31 mânia lui Dumnezeu s’a ridicat asupră-le
şi i-a ucis pe îmbuibaţii lor
şi aleşilor lui Israel le-a’mpleticit picioarele.

32 Întru toate acestea ei n’au contenit să păcătuiască
şi n’au crezut în minunile Lui.

33 Şi zilele lor s’au stins în zadar
şi anii lor cu de-a fuga.

34 Când El îi ucidea, ei Îl căutau
şi se întorceau şi dis-de-dimineaţă se uitau după Dumnezeu.

35 Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu e ajutorul lor
şi că Dumnezeul Cel-Preaînalt e Mântuitorul lor.

36 Ei însă Îl iubeau din gură,
dar cu limba Îl minţeau,

37 căci inima lor nu-L avea cu adevărat,
nici că ei credeau în legământul Său.

38 El însă este’ndurător
şi le va uşura păcatele şi nu-i va nimici;
şi de multe ori Îşi va întoarce mânia
şi urgia nu Şi-o va aprinde.

39 Adusu-Şi-a aminte că ei sunt doar trup,
suflare ce se duce şi nu se mai întoarce.

40 De câte ori L-au amărât ei în pustie
şi L-au mâniat în pământ fără de apă?

41 Şi s’au întors şi L-au pus pe Dumnezeu la’ncercare
şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.

42 Nu şi-au adus aminte de mâna Lui,
de ziua’n care i-a mântuit din mâna asupritorului,

43 cum a făcut El în Egipt semnele Lui
şi minunile Lui în câmpia Tanis:

44 în sânge le-a prefăcutf râurile şi ploile,
ca ei să nu poată bea;

45 tăuni a trimis asupră-le şi i-au mâncat,
şi broaşte şi i-au prăpădit;

46 şi roadele lor le-a dat omizilor
şi ostenelile lor le-a dat lăcustelor;

47 şi viile lor le-a nimicit cu grindină
şi duzii lor, cu brumă;

48 vitele lor le-a dat pe seama grindinei,
pe seama focului averile lor;

49 împotriva lor a trimis urgia mâniei Lui;
mânie, urgie şi necaz
prin îngeri răi anume trimişi;

50 o cale-i făcuse mâniei Sale
şi sufletele lor nu le-a cruţat de la moarte
şi cirezile lor în moarte le-a închis.

51 Şi a lovit pe fiecare întâi-născut în Egipt,
pârga sârguinţelor lor în corturile lui Ham.

52 Ca pe o turmă Şi-a ridicat poporul,
ca pe o turmă i-a dus în pustie

53 şi’ntru nădejde i-a călăuzit, iar ei nu s’au temut
şi pe vrăjmaşii lor marea i-a acoperit.

54 Şi i-a dus în muntele sfinţeniei Sale,
muntele acesta pe care dreapta Lui îl dobândise.

55 Neamuri a izgonit de dinaintea lor
şi lor le-a împărţit prin sorţi pământ de moştenire
şi’n corturile lor a aşezat seminţiile lui Israel.

56 Dar ei L-au pus la’ncercare
şi L-au amărât pe Dumnezeu Cel-Preaînalt
şi mărturiile Lui nu le-au păzit.

57 Şi s’au întors şi au trădat ca şi părinţii lor
şi s’au făcut ca într’un arc vicleang

58 şi L-au mâniat între înălţimile dealurilor lor
şi prin idolii lor L-au făcut gelosh.

59 Dumnezeu a auzit şi nu S’a mai uitat la ei
şi ca pe o nimica l-a socotit pe Israel

60 şi nu i-a mai vrut locaşul din Şilo,
locaşul Său în care locuise printre oameni.

61 Tăria lor a dat-o robiei
şi’n mâinile vrăjmaşului frumuseţea lor.

62 Cu sabie Şi-a îngrădit poporul
şi spre moştenirea Lui n’a mai privit.

63 Focul i-a înghiţit pe tinerii lor
şi fecioarele lor nu s’au jelit.

64 Preoţii lor de sabie au căzut
şi pentru văduvele lor nimeni nu va plânge.

65 Şi Domnul Se trezi ca unul ce-a dormit,
ca un bărbat puternic prea-săturat de vin,

66 şi pe vrăjmaşii Săi i-a lovit din spate,
ocară veşnică le-a dat.

67 De sălaşul lui Iosif S’a lepădat
şi seminţia lui Efraim n’a ales-o;

68 ci a ales seminţia lui Iudai,
muntele Sion pe care l-a iubit,

69 şi Şi-a zidit locaşul Său cel sfânt ca pe al unui inorog,
în veac l-a întemeiat pe pământ.

70 Şi l-a ales pe David, robul Său,
şi l-a luat de la turmele de oi,

71 de lângă oile fătătoare l-a luat,
ca să-l păstorească pe Iacob, poporul Său,
şi pe Israel, moştenirea Sa.

72 Şi i-a păstorit întru nerăutatea inimii lui
şi prin iscusinţa mâinilor sale i-a călăuzit.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.