×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Iov

Capitolul 37

Cuvântul lui Elihu (continuare).

1 Da, inima din mine sub cer s’a scuturat
şi-a curs din locul ei.

2 Auzi, ascultă’n iureş a Domnului mânie,
cum cercetarea-I iese din gură ca un tunet.

3 Sub ceru’ntreg ţâşnirea,
lumina Lui, ea însăşi pe aripile Terrei.

4 În urma ei, un vuiet cu voce de strigare:
El tună lung din glasul nestăvilirii Lui,
nimic nu se opreşte, căci vocea Lui se-aude.

5 Cel-Tare face tunet din glasu-I minunat
căci lucruri mari lucrează, necunoscute nouă.

6 Poruncă-i dă zăpezii: – Te-aşterne pe pământ!,
şi ploi să cadă iarna, ale puterii Lui.

7 Pe omul tot, El pune, cu mâna Sa, pecete,
aşa ca fiecare să-şi ştie slăbiciunea.

8 Sălbăticiunea intră sub adăpostul ei
şi-adoarme în culcuş.

9 Furtuna vine’n cercuri din tainice cămări,
din culmi înalte, frigul.

10 Suflarea Celui-Tare preface apa’n gheaţă,
El cârmuieşte apa precum Îi este voia;

11 şi norul se prelinge ungând pe cel alesa,
lumina lui pătrunde prin ceaţă, risipind-o.

12 El este Cel ce’nvârte, rotund, pornite cicluri,
în propria-I voinţă, spre săvârşirea lor;
oricâte porunceşte
se rânduiesc printr’Însul, cu totul, pe pământ:

13 ori pentru vreo certare, ori pentru moarte’n lut,
ori pentru orice milă ce s’ar afla într’Însul.

14 O, ia aminte, Iov,
stai locului şi’nvaţă a Domnului putere!

15 Ştii tu ce aşezare Şi-a pus în fapte Domnul
când El din întuneric a izvorât lumină?

16 Ştii tu vârtejul tainic ce risipeşte norii
şi taina dinlăuntru-a căderii celor răi,

17 tu, omul cel al cărui veşmânt se încălzeşte
când vântul din austru se odihneşte’n câmp?

18 Poţi tu să’ntinzi tăria cu Cel-De-odinioară,
cea tare ca lumina răsfrântă’n revărsări?

19 Învaţă-mă, hai, spune-mi, ce voi grăi cu El?
şi, dacă da, eu vorba mi-o priponesc aici.

20 Stau oare lângă mine un scriitor, o carte,
ceva care să-l facă pe om să stea tăcând?

21 Că nu toţi văd lumina aceea preacurată
de-atunci, din începuturi, lucind din depărtări,
aşa cum ea luceşte când El aprinde norii,

22 da, nori de miazănoapte, cu faţa lor de aur,
în care numai slavă e-Atoateţiitorul.

23 Că nu aflăm un altul la fel întru putere
ca El, Cel ce dreptate le face celor drepţi;
tu nu vrei să-L auzi?

24 De-aceea ne vom teme noi, oamenii, de El,
cu teama omenească a inimii’nţelepte”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.