×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Iov

Capitolul 15

Cuvântul lui Elifaz.

1 Atunci Elifaz din Teman a răspuns, zicând:

2 „Care’nţelept răspunde cu judecăţi de vânt
şi pântecele-şi umflă cu lacrimi bătăioase,

3 mustrând cu-atâtea vorbe’n afara cuviinţei
şi prin cuvinte care n’aduc nici un folos?

4 Au frica ta de Domnu’ntr’atât ţi-ai lepădat-o,
să spui astfèl de vorbe chiar stând în faţa Lui?

5 Că propriile-ţi vorbe te învinovăţesc,
de nu cumva ales-ai să ne vorbeşti de Susa.

6 Nu eu acum te’nvinui, ci însăşi gura ta,
şi martori împotrivă-ţi sunt chiar a’tale buze.

7 Ce dar? eşti tu întâiul-născutul dintre oameni?
sau tu mai înainte de munţi te-ai plămădit?

8 sau tu cu-auzul stat-ai cândva la sfat cu Domnul
şi numai întru tine s’a strâns înţelepciunea?

9 Ce ştii tu’n lumea asta să nu o ştim şi noi?
sau ce pricepi tu, oare, şi noi să nu pricepem?

10 Că şi la noi se află bătrâni şi vechi-de-zile,
mai încărcaţi de zile chiar decât tatăl tău.

11 Puţine răni ai faţă de ce-ai păcătuit,
că multe-ţi sunt la număr greşalele, prea multe.

12 Ce fel de îndrăzneală din inima ta curge,
sau ce anume oare aşteaptă ochii tăi

13 de ţi-a zbucnit mânia de faţă-aici cu Domnul
şi-ai slobozit din gură cuvinte ca acestea?

14 Căci cine, om fiind, va fi fără prihană,
sau cum va fi curat născutul din femeie?

15 Că dacă El nu-i crede nici chiar pe sfinţii Săib
şi’n dreptul feţei Sale nici cerul nu-i curat,

16 cum o să fie omul cel urîcios şi scârnav,
acel ce nedreptatea o soarbe ca pe apă?

17 Aş vrea să-ţi spun un lucru de mare preţ. Ascultă:
Voi povesti eu însumi, şi ce-am văzut cu ochii,

18 şi ce-au spus înţelepţii
nimic ţinând în taină de la părinţii lor

19 (cei cărora pământul acesta le-a fost dat
şi nimeni de-altă naţie venise printre ei).c

20 Nelegiuitu-şi duce vieaţa numa’n grijăd,
şi’n anii daţi cu număr tiranului puternic

21 el n’are decât spaime ţipându-i în urechi,
şi-atunci când i se pare că’n casa lui e pace
îi vine prăbuşirea.

22 El nu mai poate crede că scapă de’ntuneric;
sortit simţindu-şi trupul să piară sub tăiş

23 sau rânduit anume vultùrilor spre hrană,
în sineşi el nu vede nimic decât căderea.
Iar ziua de’ntuneric îl bântuie cu spaime,

24 nevoia şi necazul îl ţin împresurându-l
ca pe-un voivod ce cade’nainte de-a se bate.

25 Că mâinile’mpreună şi-a ridicat spre Domnul,
dar s’a’ncontrat cu Domnul Atoateţiitorule

26 şi i-a ieşit ’nainte cu vorbe de ocară
şi cu cerbicea groasă a pavezelor lui;

27 că faţa şi-a’nvelit-o pe toată cu grăsime
şi şi-a făcut pe coapse răzoare de osânzăf;

28 el va trăi’nlăuntrul cetăţilor pustii
şi va intra în case de nimeni locuite;
şi ce-au gătit aceia va fi cărat de alţii.

29 Bogat n’o să devină, averi n’o să-i rămână,
nici umbră nu-i va face pământului, pieziş,

30 şi nici din întuneric nu va avea scăpare;
odrasla lui cea verde va veşteji-o vântul
şi floarea va cădea.

31 Să nu se’ncreadă’n sine că’n veac va dăinui,
căci doar deşertăciune veni-va peste el.

32 Securea-l va răpune’nainte de-a-i fi vremea,
şi tânăra-i mlădiţă putere nu va prinde.

33 Cules ca agurida va fi, ’naintea vremii,
şi va cădea ca floarea măslinului sătul.

34 Că mărturia celui necredincios e moartea
şi foc va arde casa celor spurcaţi la daruri.

35 În pântece ca’n sarcini va zămisli dureri,
dar nu i se vor naşte decât deşertăciuni,
căci el, acolo’n pântec, găteşte vicleşug.”

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.