×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea a doua Paralipomena

Capitolul 20

Iosafat: biruinţa asupra Amoniţilor şi aliaţilor lor; sfârşitul domniei.

1 După aceasta, fiii lui Moab şi fiii lui Amon – şi, cu ei, o seamă de Edomiţia – au venit cu război împotriva lui Iosafat. 2 Şi dacă au venit, i s’a spus lui Iosafat: „Împotriva ta a venit o mare mulţime din Siria, de dincolo de mare; şi, iată, se află la Haţaţon-Tamar, adică la En-Gaddi”.† 3 Atunci Iosafat s’a speriat şi şi-a îndreptat faţa să-L caute pe Domnul şi a hotărât post în întregul Iuda.† 4 Şi întregul Iuda s’a adunat să-L cheme pe Domnul; din toate cetăţile lui Iuda au venit să-L cheme pe Domnul. 5 Iar Iosafat s’a ridicat în adunarea din Ierusalim a lui Iuda, în templul Domnului, în faţa curţii celei noi, 6 şi a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor mei, oare nu Tu eşti Dumnezeu în cer, şi nu Tu domneşti peste toate împărăţiile neamurilor, şi nu în mâna Ta se află tăria şi puterea? şi este oare cineva care să-Ţi poată sta împotrivă?† 7 Oare nu Tu eşti Domnul care i-a nimicit pe locuitorii acestei ţări de dinaintea poporului Tău Israel? şi nu Tu i-ai dat-o pe’ntotdeauna seminţiei lui Avraam, pe care l-ai iubit?† 8 Iar ei au locuit în ea, şi’n ea i-au zidit numelui Tău casă, zicând:† 9 «Dacă vor veni peste noi întâmplări rele sau sabie sau certare sau molimă sau foamete, vom sta în faţa acestui templu şi’n faţa Ta – căci numele Tău este peste templul acesta – şi din necazul nostru vom striga spre Tine, iar Tu ne vei auzi şi ne vei mântui».† 10 Şi acum, iată, fiii lui Amon şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, prin hotarele cărora Tu nu L-ai lăsat pe Israel să treacă atunci când ieşise din ţara Egiptului – dimpotrivă, el i-a ocolit fără să-i nimicească –,† 11 iată că acum s’au pornit împotriva noastră, ca să ne scoată din moştenirea pe care Tu ne-ai dat-o. 12 Doamne, Dumnezeul nostru, oare nu-i vei pedepsi? Că noi nu putem sta împotriva acestei gloate numeroase care a venit împotriva noastră; şi nu ştim ce să le facem, fără numai să ne îndreptăm ochii spre Tine”.† 13 Şi toţi Iudeii stăteau în faţa Domnului – şi copiii lor, şi femeile lor. 14 Atunci Duhul Domnului s’a pogorât în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui Asaf;† 15 şi acesta a zis: „Ascultaţi, voi, toţi ai lui Iuda, şi voi, locuitori ai Ierusalimului, şi tu, rege Iosafat! Aşa vă grăieşte Domnul: «Să nu vă temeţi şi nici să vă înspăimântaţi de această mare mulţime, căci războiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu.† 16 Mâine să mergeţi împotriva lor; iată, ei urcă pe coasta Ţiţ, iar voi îi veţi găsi la capătul văii de lângă pustiul Ieruel. 17 Nu voi vă veţi lupta; înţelegeţi lucrul acesta şi veţi vedea izbăvirea pe care Domnul v’o dă vouă, Iuda şi Ierusalim! Să nu vă temeţi şi nici să vă înspăimântaţi să le ieşiţi mâine înainte; şi Domnul va fi cu voi”.† 18 Atunci Iosafat s’a plecat cu faţa la pământ laolaltă cu întregul Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului; şi au căzut în faţa Domnului, ca să I se închine Domnului. 19 Iar leviţii dintre fiii lui Cahat şi dintre fiii lui Core s’au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, înălţând glas puternic. 20 Şi s’au sculat dis-de-dimineaţă şi au ieşit în pustiul Tecoa; şi’n timp ce ieşeau, Iosafat a stat şi a strigat, zicând: „Ascultaţi-mă, voi, Iudeilor, şi voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveţi încredere în Domnul, Dumnezeul vostru, şi încrederea voastră va fi răsplătită; aveţi încredere în profetul Său şi veţi izbuti cu bine!”† 21 Şi după ce s’a sfătuit cu poporul, a pus oameni să cânte psalmi şi laude şi mulţumiri şi să-I laude sfinţenia, mergând înaintea oastei şi zicând: „Mărturisiţi-vă Domnului, că în veac este mila Lui!” 22 Şi când au început ei a lăuda şi a mărturisi, Domnul i-a făcut pe fiii lui Amon să lupte împotriva Moabiţilor şi împotriva celor din muntele Seir; şi i-a pus în stare de zăpăceală;b† 23 căci fiii lui Amon şi ai lui Moab s’au ridicat împotriva celor din Seir, ca să-i nimicească şi să-i mistuie; şi după ce au terminat cu cei din Seir, s’au năpustit unii împotriva altora, aşa că s’au nimicit ei între ei.† 24 Iar Iudeii au venit la turnul de veghe al pustiului şi s’au uitat şi au văzut gloatele şi, iată, toţi căzuseră la pământ, morţi: nici unul nu scăpase. 25 Atunci Iosafat şi poporul său au ieşit să-i prade; şi au aflat multe vite şi unelte şi îmbrăcăminte şi lucruri de preţ; şi i-au prădat: trei zile le-a trebuit ca să ia prăzile, că erau multe. 26 Şi a fost că în cea de a patra zi s’au adunat în Valea Binecuvântării (căci acolo Îl binecuvântaseră ei pe Domnul, şi de aceea a fost numit locul acela Valea Binecuvântării până’n ziua de azi).† 27 Şi toţi oamenii lui Iuda s’au întors la Ierusalim, avându-l în frunte pe Iosafat, cu bucurie mare, că bucurie le dăduse Domnul dinspre partea vrăjmaşilor lor. 28 Şi au intrat în Ierusalim cu alăute şi cu harpe şi cu trâmbiţe, ămergândî în templul Domnului. 29 Şi toate regatele pământului erau cuprinse de frica Domnului, când au auzit că Domnul se luptase împotriva vrăjmaşilor lui Israel.† 30 Iar regatul lui Iosafat s’a aflat în pace; pace i-a dat Dumnezeul său, de jur-împrejur.† 31 Aşa a domnit Iosafat peste Iuda; treizeci şi cinci de ani avea când a început să domnească, şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi cinci de ani. Pe mama sa o chema Azuba, şi era fiica lui Şilhi.† 32 El a umblat în căile lui Asa, tatăl său, şi nu s’a abătut de la a face ceea ce e drept în ochii Domnului.† 33 Cu toate acestea, capiştile de pe înălţimi încă mai erau: poporul încă nu-şi îndreptase inima spre Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.† 34 Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele din urmă, iată, sunt scrise în cărţile lui Iehu al lui Hanani, care a scris Cartea regilor lui Israelc.† 35 După aceasta, Iosafat, regele lui Iuda, s’a aliat cu Ohozia, regele lui Israel (care era un nelegiuit);† 36 şi s’a întovărăşit cu el să facă amândoi corăbii care să meargă la Tarsis; corăbiile le-au făcut la Eţion-Gheber.† 37 Iar Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a rostit o profeţie împotriva lui Iosafat, zicând: „De vreme ce tu te-ai aliat cu Ohozia, Domnul ţi-a sfărâmat lucrarea: corăbiile tale s’au sfărâmat”. Şi ele n’au putut să meargă la Tarsis.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.