Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Cartea a treia a Regilor
Capitolul 20
Luptele lui Ahab cu Sirienii.*
1 Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns toate oştile şi s’a ridicat şi a împresurat Samaria, el şi treizeci şi doi de regi împreună cu el; el cu toată călărimea şi cu toate carele lui de luptă s’a ridicat şi a împresurat Samaria şi s’a războit împotriva ei. 2 Şi a trimis soli în cetate la Ahab, regele lui Israel, 3 iar aceia au zis: „Aşa grăieşte Benhadad: – Argintul şi aurul tău e al meu, femeile şi fiii tăi cei preafrumoşi sunt ai mei”. 4 Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: „Aşa cum ai grăit, o, rege, domnul meu: eu sunt al tău, şi toate ale mele”.
5 Solii însă au venit din nou şi au zis: „Aşa grăieşte Benhadad: – Am trimis la tine, zicând: Tu îmi vei da mie argintul şi aurul tău şi pe femeile tale şi pe copiii tăi. 6 De aceea, mâine pe vremea asta îmi voi trimite slugile la tine şi ele vor scotoci prin casa ta şi prin casele servilor tăi: şi tot ce va fi pe pofta ochilor lor sau pe care ele vor pune mâna, vor lua”.
7 Atunci regele lui Israel i-a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi şi luaţi seama că omul acesta cată nod în papură; că el a trimis la mine pentru femeile mele şi pentru fiii mei şi pentru fiicele mele; de la argintul şi aurul meu nu l-aş ţine de rău”.a 8 Dar bătrânii şi’ntregul popor au zis: „Să nu-l asculţi şi nici să te’nvoieşti!” 9 Iar el a zis către solii lui Benhadad: „Spuneţi-i stăpânului vostru: Toate lucrurile pentru care ai trimis prima oară la robul tău, sunt gata să le fac; dar lucrul acesta nu voi putea să-l fac”. Atunci solii au plecat şi i-au înapoiat răspunsul.
10 Dar Benhadad a trimis la el, spunând: „Aşa să-mi facă mie dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă ţărâna Samariei va fi de-ajuns să umple pumnii întregului popor, ai pedestraşilor mei!”† 11 Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: „Ajunge: cocoşatul să nu se umfle’n pene ca acel cu şira dreaptă”.b 12 Şi a fost că atunci când a primit el răspunsul acesta, el şi toţi regii care erau cu el şedeau în corturi şi beau; iar el le-a zis servilor săi: „Faceţi şanţ!” Şi au făcut şanţ împrejurul cetăţii.
13 Şi, iată, un profet a venit la Ahab, regele Israelului, şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Văzut-ai tu această mare mulţime?: Iată, Eu o voi da astăzi în mâna ta, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul”. 14 Şi a zis Ahab: „Prin cine?” Acela a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Prin tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi”. Ahab a zis: „Cine va începe războiul?” Şi i s’a spus: „Tu”.
15 Atunci Ahab i-a numărat pe tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi: erau două sute treizecic; apoi a numărat poporul, adică pe toţi războinicii: şaizeci de miid. 16 Şi a ieşit la amiază. Iar Benhadad – el şi cei treizeci şi doi de regi care i se alăturaseră – beau în corturi şi se îmbătaseră. 17 Şi au ieşit mai întâi tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi. Regele Siriei a trimis cercetaşi, iar aceştia i-au spus: „Sunt oameni ieşind din Samaria”. 18 Iar el a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii; dacă ies pentru război, prindeţi-i vii!” 19 Din cetate au ieşit tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi, şi oastea după ei. 20 Şi fiecare îl lovea pe cel ce-i era în faţă şi fiecare îl mai lovea o dată pe cel ce-i sta împotrivă. Sirienii au fugit, Israeliţii i-au urmărit, iar Benhadad, regele Siriei, a scăpat pe calul unui călăraş. 21 Atunci a ieşit şi regele lui Israel şi a luat toţi caii şi toate carele şi pradă mare a făcut în Siria.
22 Iar profetul a venit la regele Israelului şi a zis: „Întăreşte-te, ia seama şi vezi ce ai de făcut; că, după un an, Benhadad, regele Siriei, se va ridica din nou împotriva ta”.
23 Iar servii regelui Siriei, chiar ei, i-au zis:„Dumnezeul lui Israel este un Dumnezeu al munţilor, iar nu un Dumnezeu al văilor, de aceea a fost mai puternic decât noi; dar dacă noi ne vom lupta cu ei în şes, atunci într’adevăr vom fi mai puternici decât ei. 24 Tu să faci aşa: Îndepărtează-i pe regi, pe fiecare la treaba lui, şi’n locul lor pune satrapi. 25 Fă-ţi o oaste pe potriva celei ce a fost nimicită şi călărime pe potriva călărimii şi care pe potriva carelor şi ne vom bate cu ei în şes şi vom fi mai puternici decât ei”. Iar el le-a ascultat vorba şi a făcut aşa.
26 Şi a fost că, după un an, Benhadad i-a numărat pe Sirieni şi s’a suit la Afec să se războiască cu Israel.† 27 Fiii lui Israel au fost număraţi şi au venit în întâmpinarea lor; Israeliţii şi-au aşezat în faţa lor o tabără cât două turme mici de capre, în timp ce Sirienii umpluseră pământul.†
28 Atunci a venit omul lui Dumnezeue şi a zis către regele Israelului: „Aşa grăieşte Domnul: – De vreme ce Siria a spus că Domnul, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu al munţilor şi că nu e un Dumnezeu al văilor, Eu voi da în mâna ta această oaste mare, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul”.† 29 Şi au stat taberele una în faţa alteia timp de şapte zile. Şi a fost că’n ziua a şaptea s’a pornit războiul, iar Israeliţii i-au lovit pe Sirieni, o sută de mii de pedestraşi într’o singură zi.
30 Cei ce-au scăpat au fugit la Afec, în cetate, dar zidul a căzut peste douăzeci şi şapte de mii de oameni din cei rămaşi; iar Benhadad a fugit şi a intrat în casa de dormit, într’o cămară dosnică.† 31 Iar servii săi i-au zis: „Iată, noi ştim că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; aşadar, să ne punem pânză de sac împrejurul mijlocului şi funii pe cap şi să mergem la regele lui Israel, că doar-doar ne va cruţa vieţile”.† 32 Şi şi-au încins mijlocul cu pânză de sac şi şi-au pus funii pe cap şi au zis către regele lui Israel: „Robul tău Benhadad zice: – Cruţă-mi viaţa!” Iar acela a zis: „Încă trăieşte?: e fratele meu!” 33 Oamenii au ghicit ce vrea să spună şi s’au grăbit şi i-au prins vorba din gură şi au zis: „Benhadad e fratele tău”. Iar el a zis: „Mergeţi şi aduceţi-l!” Atunci Benhadad a venit la el, iar acesta l-a urcat în carul său; iar [Benhadad] 34 i-a zis: „Cetăţile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău ţi le voi da înapoi; eu îţi voi face în Damasc uliţe de negoţf aşa cum tatăl meu a făcut în Samaria”. „Iar eu te voi lăsa, cu legământ, să pleci”. Atunci Ahab a făcut cu el un legământ şi l-a lăsat să plece.g
35 Iar un om dintre fiii profeţilor a grăit către un aproape al său cu cuvântul Domnuluih: „Loveşte-mă!” Dar omul n’a vrut să-l lovească. 36 Acela i-a zis: „De vreme ce tu n’ai ascultat de cuvântul Domnului, iată că, plecând de la mine, te va lovi un leu”. Acesta s’a dus, iar un leu a dat peste el şi l-a omorât.† 37 Şi a aflat pe un alt om şi i-a zis: „Loveşte-mă!” Omul l-a lovit şi din lovitură l-a rănit. 38 Atunci profetul s’a dus şi a stat în calea regelui lui Israel şi s’a legat la ochi cu o faşă.i 39 Şi a fost că’n timp ce regele trecea pe aproape, el a strigat către rege şi a zis: „Robul tău a ieşit la război; şi, iată, un om l-a adus pe un altul la mine şi mi-a zis: – Păzeşte-l pe omul acesta; dar dacă va fugi cumva, atunci viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui, sau vei plăti un talant de argint.† 40 Dar în timp ce robul tău se uita încoace şi încolo, acela s’a făcut nevăzut”. Iar regele lui Israel i-a zis: „Iată, singur ţi-ai dat răspunsul”. 41 Acela, grăbindu-se, şi-a luat faşa de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut: era unul dintre profeţi. 42 Acela i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Fiindcă tu ai lăsat să-ţi scape din mână un om vrednic de moarte, viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui şi poporul tău în schimbul poporului său”.
43 Iar regele lui Israel a plecat mâhnit şi trist şi a venit în Samaria.
