Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Cartea a treia a Regilor
Capitolul 1
Bătrâneţea lui David. El îl rânduieşte pe Solomon ca urmaş la tron.
1 Iar regele David era bătrân şi îndelungat în zilea; şi-l înveleau cu haine şi nu se încălzea. 2 Iar slujitorii săi au zis: „Să se caute pentru rege o tânără fecioară; ea îi va sta regelui aproape şi-i va ţine de cald şi va dormi cu el, iar domnul nostru, regele, se va încălzi”. 3 Aşa că au căutat o fată frumoasă prin toate hotarele lui Israel; şi au aflat-o pe Abişag Şunamitab şi au adus-o la rege.† 4 Fata era foarte frumoasă la chip şi-i ţinea regelui de cald şi-i slujea, dar el n’a cunoscut-oc. 5 Iar Adonia, fiul Haghiteid, şi-a ridicat capul, zicând: „Eu voi fi rege!”; şi şi-a făcut care de luptă şi călăreţi; şi cincizeci de oameni alergau înaintea lui.† 6 Tatăl său însă niciodată nu-l oprise, nici măcar cu întrebarea: „De ce faci asta?” Iar el era foarte frumos la chip şi născut după Abesalom.† 7 Şi s’a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar, iar aceştia i-au venit în ajutor, urmându-i.† 8 Dar preotul Ţadoc şi Benaia, fiul lui Iehoiada, şi profetul Natan şi Şimei şi Rei şi vitejii lui David nu erau de partea lui Adonia.
9 Iar Adonia a jertfite oi şi viţei şi miei la piatra Zohelet, cea de lângă fântâna Roghel, şi i-a chemat pe toţi fraţii săi, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda, servii regelui, 10 dar pe profetul Natan şi pe Benaia şi pe viteji şi pe Solomon, fratele său, nu i-a chemat.
11 Atunci Natan a grăit către Batşeba, mama lui Solomon, zicând: „Oare n’ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s’a făcut rege fără ca David, domnul nostru, să ştie ceva? 12 Şi acum, vino să-ţi dau un sfat şi să-ţi scapi viaţa, pe a ta şi pe a fiului tău Solomon: 13 Vino şi intră la regele David şi spune-i: O, rege, domnul meu, oare nu tu i te-ai jurat roabei tale, zicând: «Solomon, fiul tău, va domni după mine şi va şedea pe tronul meu»? Atunci, de ce domneşte Adonia? 14 Şi, iată, în timp ce tu încă vei grăi cu regele, voi intra şi eu după tine şi-ţi voi adeveri cuvintele”.
15 Aşa că Batşeba a intrat la rege în odaie; regele era foarte bătrân, iar Abişag Şunamita era slujindu-i regelui. 16 Batşeba s’a plecat şi i s’a închinat regelui; iar regele i-a zis: „Ce dorinţă ai?” 17 Iar ea a zis: „O, rege, domnul meu, oare nu tu i te-ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicând: «Fiul tău Solomon va domni după mine şi va şedea pe tronul meu»?† 18 Cu toate acestea, iată că Adonia este cel ce domneşte, în timp ce tu, o rege, domnul meu, n’o ştii. 19 El a jertfit viţei şi miei şi oi din belşug şi i-a chemat pe toţi fiii regelui şi pe preotul Abiatar şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe Solomon, robul tău, nu l-a chemat. 20 Iar tu, o rege, domnul meu – spre tine [se îndreaptă] ochii întregului Israel, să le spui cine va şedea pe tronul domnului meu, regele, după el. 21 Şi va fi că atunci când domnul meu, regele, va dormi laolaltă cu părinţii săi, eu şi fiul meu Solomon vom fi învinuiţi…”.
22 Şi, iată, că în timp ce ea încă-i mai vorbea regelui, a intrat profetul Natan. 23 Şi i s’a spus regelui: „Iată, profetul Natan!” Iar acesta i s’a înfăţişat regelui şi i s’a prosternat cu faţa la pământ.† 24 Şi a zis Natan: „O, rege, domnul meu, ai zis tu cumva: «Adonia va domni după mine şi el va şedea pe tronul meu»? 25 Că el s’a coborât astăzi şi a jertfit viţei şi miei şi oi din belşug şi i-a chemat pe toţi fiii regelui şi pe căpeteniile oştirii şi pe preotul Abiatar; şi, iată, ei beau şi mănâncă în faţa lui şi zic: «Trăiască regele Adonia!»† 26 Dar pe mine, robul tău, şi pe preotul Ţadoc şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, robul tău, nu ne-a chemat. 27 Oare lucrul acesta s’a petrecut cu voia domnului meu, regele, fără ca el să-i fi spus robului tău cine va şedea pe tronul stăpânului meu, regele, după el?”
28 Atunci regele David, răspunzând, a zis:„Chemaţi-o la mine pe Batşeba!” Şi ea a intrat în faţa regelui şi a stat înaintea lui. 29 Iar regele s’a jurat, zicând: „Pe Domnul-Cel-Viuf, Cel ce mi-a scăpat sufletul din orice necaz:† 30 Precum ţi-am jurat eu ţie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: «Solomon, fiul tău, va domni după mine, şi el va şedea pe tronul meu în locul meu», aşa voi face astăzi!”† 31 Atunci Batşeba s’a plecat cu faţa la pământ şi i s’a închinat regelui şi i-a zis: „În veci să trăiască domnul meu, regele David!” 32 Iar regele David a zis: „Chemaţi-i la mine pe preotul Ţadoc şi pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!” Iar aceştia au venit în faţa regelui. 33 Iar regele le-a zis: „Luaţi-i cu voi pe servii domnului vostrug şi puneţi-l pe fiul meu Solomon călare pe catârul meu şi coborâţi-l la Ghihonh.† 34 Acolo preotul Ţadoc şi profetul Natan să-l ungă rege peste Israel; şi să sunaţi din trâmbiţă şi să ziceţi: – Trăiască regele Solomon!† 35 Şi el se va aşeza pe tronul meu şi va domni în locul meu; eu sunt cel ce a poruncit ca el să fie mai-mare peste Israel şi Iuda”.† 36 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui, zicând: „Aşa să fie! Domnul, Dumnezeul domnului meu, regele, s’o adeverească! 37 Aşa cum a fost Domnul cu domnul meu, regele, întocmai să fie şi cu Solomon şi să-i preamărească tronul mai mult decât pe al domnului meu, regele David!”
38 După aceea preotul Ţadoc şi profetul Natan şi Benaia, fiul lui Iehoiada, şi Cheretienii şi Peletienii s’au coborât şi l-au pus pe Solomon pe catârul regelui David şi l-au adus la Ghihon.† 39 Iar preotul Ţadoc a luat din sfântul locaşi cornul cu untdelemn şi l-a uns pe Solomon; şi a sunat din trâmbiţă şi’ntregul popor a strigat: „Trăiască regele Solomon!”† 40 Şi’ntregul popor s’a suit după el; şi jucau în danţuri şi se veseleau cu veselie mare, că de glasul lor răsuna pământul.
41 Atunci Adonia şi toţi cei pe care el îi poftise au auzit la vremea când tocmai se isprăvise ospăţul; iar Ioab a auzit sunetul trâmbiţei şi a zis: „Ce’nseamnă oare freamătul cetăţii?” 42 Şi’n timp ce el încă vorbea, iată că a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Iar Adonia a zis: „Vino, că tu eşti bărbat puternic şi aduci veşti bune!”† 43 Şi, răspunzând Ionatan, i-a zis lui Adonia: „Dimpotrivă: domnul nostru, regele David, l-a făcut rege pe Solomon; 44 regele i-a trimis cu el pe preotul Ţadoc şi pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Cheretieni şi pe Peletieni şi l-au aşezat călare pe catârul regelui,† 45 iar preotul Ţadoc şi profetul Natan l-au uns rege la Ghihon; şi de acolo s’au suit veselindu-se, iar cetatea a intrat în freamăt: acesta e sunetul pe care l-aţi auzit. 46 Iar Solomon s’a aşezat pe tronul regatului, 47 în timp ce servii regelui au intrat să-l binecuvinteze pe domnul nostru, regele David, zicând: «Dumnezeu să facă numele lui Solomon, fiul tău, mai bun decât numele tău şi să-i facă tronul mai slăvit decât pe al tău!» Iar regele, pe patul său, s’a închinat. 48 Şi aşa a zis regele: «Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce l-a rânduit astăzi pe unul din urmaşii mei să şadă pe tronul meu, iar ochii mei s’o vadă!»”.
49 Atunci toţi oaspeţii lui Adonia s’au înspăimântat şi s’au sculat şi fiecare om s’a dus în drumul său. 50 Iar Adonia s’a temut de Solomon şi s’a sculat şi s’a dus şi a prins cu mâinile coarnele jertfelnicului.† 51 Şi i s’a spus lui Solomon: „Iată, Adonia se teme de regele Solomon şi se ţine de coarnele jertfelnicului, zicând: «Să-mi jure astăzi regele Solomon că nu-l va ucide pe robul său cu sabia!»”.† 52 Iar Solomon a zis: „De va fi om bun, nici un fir de păr de pe capul său nu va cădea pe pământ; dar dacă în el se va afla viclenie, atunci va muri”.† 53 Regele Solomon a trimis şi l-au luat de la jertfelnic. Iar el a intrat şi i s’a închinat regelui Solomon. Şi i-a zis Solomon: „Du-te la casa ta!”
