×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Cartea a doua a Regilor

Capitolul 18

Moartea lui Abesalom.

1 David a numărat poporul care era cu el şi a rânduit căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute. 2 Şi i-a trimis David pe oamenii săi astfel: o treime sub comanda lui Ioab, o treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub comanda lui Itai Gateeanul. Şi a zis David către popor: „Şi eu însumi voi merge cu voi”. 3 Iar ei au zis: „Tu nu trebuie să ieşi; că dacă ar fi ca noi să fugim, lor n’o să le pese de noi; şi dacă ar fi ca jumătate din noi să moară, de noi n’o să le pese; căci tu, unul, eşti cât zece mii ca noi. Şi acum, mai bine va fi ca tu să ne dai ajutor din cetate”. 4 Atunci regele le-a zis: „Ce-o să vă placă vouă, aceea voi face!” Şi a stat regele lângă poarta cetăţii, în timp ce tot poporul ieşea, cu sutele şi cu miile. 5 Iar regele le-a poruncit lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai, zicând: „Pe fiul meu, Abesalom, să mi-l cruţaţi!”a. Şi întregul popor l-a auzit pe rege poruncindu-le tuturor căpeteniilor pentru Abesalom. 6 Şi tot poporul a ieşit la pădure împotriva Israeliţilor, iar lupta s’a dat în pădurea lui Efraim. 7 Acolo a căzut poporul lui Israel în faţa slujitorilor lui Davidb; şi mare măcel a fost acolo, ca la vreo douăzeci de mii de oameni. 8 Iar bătălia de acolo s’a întins pe faţa întregului ţinut; în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabiac.

9 Când s’a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, el era călare pe un catâr. Când catârul a fugit pe sub crengile groase ale unui stejar mare, părul lui Abesalom s’a încâlcit în crengile stejarului, catârul a fugit de sub el, iar el a rămas spânzurat între cer şi pământ. 10 Un om a văzut asta şi i-a spus lui Ioab, zicând: „L-am văzut pe Abesalom spânzurând de un stejar”. 11 Iar Ioab a zis către omul care-i adusese vestea: „Iată că l-ai văzut; atunci, de ce nu l-ai doborât acolo la pământ? ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi o cingătoare”. 12 Iar omul a zis către Ioab: „O mie de sicli de argint dacă mi-ai pune’n palmă, eu tot nu-mi voi pune mâna pe fiul regelui; că’n auzul nostru v’a poruncit regele, şi ţie, şi lui Abişai, şi lui Itai, zicând: Pe tânărul Abesalom să mi-l păziţi!, 13 în înţelesul ca să nu i se facă nici un rău; că nici un lucru nu-i va rămâne ascuns regelui, iar tu vei fi martor împotriva mea”. 14 Şi a zis Ioab: „Eu voi începe aceasta şi nu te voi aştepta pe tine!” Atunci Ioab a luat în mână trei săgeţi şi le-a înfipt în inima lui Abesalom în timp ce acesta era încă viu în inima stejarului. 15 Iar zece slujitori, care purtau armele lui Ioab, l-au înconjurat pe Abesalom şi l-au lovit şi l-au omorât.

16 Atunci Ioab a trâmbiţat din corn, iar poporul s’a întors din urmărirea lui Israel, fiindcă Ioab a cruţat poporul. 17 Iar pe Abesalom l-au luat şi l-au aruncat într’o râpă mare din pădure, într’o groapă adâncă, şi au îngrămădit peste el un morman de pietroaie. Şi întregul Israel a fugit, fiecare la cortul său.

18 Abesalom însă, încă pe când trăia, îşi făcuse un stâlpd pe care l-a pus în Valea Regelui; el îşi spusese că, neavând un fiu ca să-i poarte amintirea numelui, stâlpul îi va purta numele; de aceea se numeşte el, până’n ziua de astăzi, Stâlpul lui Abesalome.

19 Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Voi alerga şi-i voi da regelui o veste bună, cum că Domnul l-a scăpat din mâna vrăjmaşilor săi”. 20 Ioab însă i-a zis: „Astăzi nu vei fi tu purtător de veşti bune; în altă zi le vei purta; astăzi însă nu vei duce nici un fel de veste, de vreme ce fiul regelui a murit”. 21 Şi a zis Ioab către Huşai: „Du-te şi spune-i regelui tot ce-ai văzut!” Atunci Huşai i s’a închinat lui Ioab şi s’a dus. 22 Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis din nou către Ioab: „Fie ce-o fi, alerg şi eu după Huşai!” Ioab însă i-a zis: „De ce să alergi aşa, fiul meu? Ia seama: dacă te duci, vestea cea bună nu-ţi va fi de folos”. 23 Dar Ahimaaţ a zis: „Fie şi aşa, dar eu tot mă duc!” Iar Ioab i-a zis: „Du-te!” Iar Ahimaaţ a alergat pe o cale mai netedă şi l-a întrecut pe Huşai.

24 David şedea între cele două porţif, când străjerul s’a urcat în pridvorul porţii de la zid, şi-a ridicat ochii şi a privit; şi, iată, un om alergând singur înaintea lui. 25 Atunci străjerul a strigat şi i-a spus regelui, iar regele a zis: „Dacă e singur, înseamnă că aduce veste bună”. Omul venea şi se apropia. 26 Străjerul însă a văzut şi pe un altul alergând; şi a strigat străjerul la poartă, zicând: „Iată că şi un alt om aleargă singur”. Iar regele a zis: „Şi acesta e binevestitor”. 27 Şi a zis străjerul: „Eu văd alergarea celui dintâi ca şi cum ar fi alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc”. Iar regele a zis: „Acesta-i om bun şi vine cu veste bună”.

28 Iar Ahimaaţ a strigat şi a zis către rege: „Pace!” Şi i s’a închinat regelui cu faţa la pământ şi a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul tău, Cel ce i-a biruit pe oamenii care-şi ridicaseră mâna împotriva domnului meu, regele!” 29 Iar regele l-a întrebat: „Tânărul Abesalom e bine?” Ahimaaţ a zis: „La vremea când Ioab, robul regelui, l-a trimis pe robul tău, am văzut o mulţime mare, dar eu n’am ştiut ce e acolo”. 30 Atunci regele a zis: „Dă-te de-o parte şi stai aici!” Iar acela s’a dat de-o parte şi a stat.

31 Şi, iată, după el a venit Huşai şi i-a zis regelui: „Veste bună îi aduc eu domnului meu, regele, că Domnul i-a pedepsit astăzi pe toţi cei ce s’au ridicat împotriva ta”. 32 Iar regele l-a întrebat pe Huşai: „Tânărul Abesalom e bine?” Iar Huşai a zis: „Ca fiul acesta să ajungă vrăjmaşii domnului meu, regele, şi toţi cei ce s’au ridicat cu rău împotriva lui!”

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.