×

Dimensiunea fontului:

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Facerea

Capitolul 19

Nelegiuirile şi nimicirea Sodomei.

1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma spre seară; iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s’a ridicat să-I întâmpine şi s’a plecat cu faţa până la pământ† 2 şi a zis: „Rogu-vă, Domnii mei, abateţi-Vă pe la casa robului Vostru şi rămâneţi acolo peste noapte; spălaţi-Vă picioarele, iar mâine Vă veţi scula de dimineaţă şi Vă veţi duce’n drumul Vostru”. Ei însă au zis: „Nu, ci vom rămâne în uliţă”a.† 3 Dar el a stăruit atât de multb, încât Ei s’au abătut pe la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a făcut ospăţ; şi azime Le-a copt, iar Ei au mâncat.†

4 Dar mai înainte ca Ei să se fi culcat, oamenii cetăţii – sodomiţii – de la tânăr până la bătrân, tot poporul pân’la unul, au înconjurat casa† 5 şi l-au chemat afară pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care-au venit la tine-asupra nopţii? Adu-ni-i afară, ca să-i cunoaştemc!”†

6 Lot a ieşit la ei în faţa uşii, a închis uşa după el† 7 şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog, nu faceţi răul!† 8 Iată, eu am două fete care n’au cunoscut bărbat; vi le-aduc să faceţi cu ele ce vă placed, numai Acelor Oameni să nu Le faceţi nimic, de vreme ce-au intrat sub acoperişul casei mele!”† 9 Dar ei au zis către el: „Dă-te la o parte! Eşti un venetic, şi-acum faci pe judecătorul? Ţie-ţi vom face mai rău decât lor!” Şi s’au năpustit asupra lui Lot şi s’au apropiat de uşă s’o spargă.† 10 Dar Oamenii Şi-au întins mâna, l-au tras pe Lot la Ei în casă şi au încuiat uşa;† 11 iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la mic pân’la mare, aşa că s’au lăsat păgubaşi să mai caute uşa.†

12 Apoi Oamenii i-au zis lui Lot: „Ai pe cineva din ai tăi aici? Pe ginerii tăi, pe fiii tăi, pe fetele tale sau pe oricine mai ai în cetate, scoate-i din locul acesta,† 13 căci Noi avem să nimicim locul acesta, pentru că strigarea’mpotriva lor s’a suit la faţa Domnului, şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem”.† 14 Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu ginerii săi, cei ce aveau să le iae pe fetele lui, şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, căci Domnul va să piardă cetatea”. Ginerilor însă li s’a părut că el glumeşte.†

15 Iar în revărsatul zorilor, îl zoreau îngerii pe Lot, zicând: „Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale pe care le ai [aici] şi ieşi, ca nu cumva să pieri odată cu nelegiuirile cetăţii!”† 16 Cum însă el zăbovea, îngerii l-au apucat de mână, pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui, Domnul având milă de el.†

17 Şi a fost că după ce l-au scos afară, [unul din Ei] a zis: „Scapă-ţi viaţa! Să nu te uiţi înapoia ta, nici să te opreşti în Câmpief, ci scapă la munte, ca nu cumva să fii mistuit împreună cu ei!”† 18 Dar Lot Le-a zis: „Nu, Doamneg, Te rog!† 19 Iată că robul Tău a aflat milă’n faţa ochilor Tăi şi mare-i bunăvoinţah pe care-o ai faţă de mine, mântuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug în munte, ca nu cumva să mă ajungă prăpădul şi să mor.† 20 Iată cetatea aceasta: destul de aproape ca să fug în ea, e şi destul de neînsemnată. În ea îmi va fi scăparea. Lasă-mă să scap într’însa – aşa-i că ea nu’nseamnă mare lucru? – şi să rămân în viaţă!”† 21 Şi i-a zis: „Iată, de dragul feţei tale îţi împlinesc şi această dorinţă: nu voi ruina cetatea de care vorbeşti.† 22 Grăbeşte-te dar şi fugi în ea; că Eu nu pot face nimic până nu vei ajunge tu acolo”. De aceea s’a şi numit cetatea aceea Ţoar.†

23 Se ridica soarele deasupra pământului când Lot a intrat în Ţoar.† 24 Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc de la Domnul, din cer,† 25 şi a nimicit cetăţile acestea şi toată Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce odrăslea din pământ.† 26 Femeia lui [Lot] însă s’a uitat înapoi şi s’a prefăcut în stâlp de sarei.†

27 Iar dis-de-dimineaţă a alergat Avraam la locul unde stătuse’n faţa Domnului† 28 şi, cătând spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul Câmpiei, iată c’a văzut fumegarea pământului ridicându-se ca fumul unui cuptor.†

29 Şi aşa a fost că, atunci când a prăpădit Dumnezeu toate cetăţile din părţile acelea, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, atunci când a prăpădit Dumnezeu cetăţile unde trăia Lot.†

30 Iar Lot a ieşit din Ţoar şi s’a aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar; şi a locuit într’o peşteră, el şi cele două fete ale sale.

31 Şi cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru e bătrânj, iar în ţinutul acesta nu-i nimeni care să intre la noi, aşa cum se obişnuieşte’n tot pământul. 32 Haidem dar să-l îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el; şi astfel din tatăl nostru să ne ridicăm urmaşi”. 33 Şi’n noaptea aceea l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin; şi a intrat cea mai mare şi’n chiar noaptea aceea s’a culcat cu tatăl ei; dar el nu şi-a dat seama când s’a culcat ea şi când s’a sculat.† 34 Iar a doua zi a zis cea mai mare către cea mai mică: „Iată, eu m’am culcat azi-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi’n noaptea asta cu vin şi du-te să te culci şi tu cu el; şi astfel să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!” 35 Şi l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin şi’n noaptea aceea; şi a intrat şi cea mai mică şi s’a culcat cu el; dar el nu şi-a dat seama când s’a culcat ea şi când s’a sculat. 36 Astfel amândouă fetele lui Lot au rămas grele de la tatăl lor.† 37 Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab, zicând: „Este din tatăl meu”k. Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi’n ziua de azi.† 38 Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: „Acesta-i fiul neamului meu”l. Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi’n ziua de azi.†

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

    Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
    Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
    Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.