Dimensiunea fontului:

Evidențiază cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos

Sincronizează versetele

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Noul Testament de la Smirna

Evanghelia după Luca

Evanghelia cea de la Luca

Capitolul 22

Trădarea lui Iuda. Cina cea de Taină. Despre întâietate. Avertizarea lui Petru. Rugăciunea din Muntele Măslinilor. Arestarea lui Iisus. Lepădarea lui Petru. Iisus în faţa sinedriului.

¹ Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se cheamă Paşti.^† ² Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; că se temeau de popor.^†

³ Şi-atunci a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.^† ⁴ Şi el s’a dus şi a stat de vorbă cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei^a, cum să-L dea în mâinile lor.^† ⁵ Şi ei s’au bucurat şi s’au învoit să-i dea bani;^† ⁶ iar el a primit şi căuta să li-L dea în mână la adăpost de mulţime^b.^†

⁷ Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.^† ⁸ Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm”.^† ⁹ Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?”^† ¹⁰ Şi El le-a zis: „Iată, când veţi intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra^† ¹¹ şi spuneţi-i stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei?^† ¹² Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi”.^† ¹³ Iar ei, ducându-se, au aflat aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile.^†

¹⁴ Şi când a sosit ceasul, S’a aşezat la masă, şi apostolii cu El. ¹⁵ Şi le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc. ¹⁶ Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăţia lui Dumnezeu”.^† ¹⁷ Şi luând paharul, mulţumind, le-a zis: „Luaţi-l şi î mpărţiţi-l între voi; ¹⁸ că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu”.^†

¹⁹ Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!”^† ²⁰ Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi.^†

²¹ Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă.^† ²² Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!”^† ²³ Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta.^†

²⁴ Şi s’a făcut între ei şi o neînţelegere: Cine dintre ei s’ar părea a fi mai mare?^c^† ²⁵ Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători.^† ²⁶ Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; şi căpetenia, asemenea celui ce slujeşte.^† ²⁷ Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujeşte;^† ²⁸ iar voi sunteţi cei ce-aţi rămas cu Mine în încercările Mele;^† ²⁹ şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, aşa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie,^† ³⁰ ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.^†

³¹ Simone, Simone, iată că Satana v’a cerut să vă cearnă ca pe grâu;^† ³² dar Eu M’am rugat pentru tine ca să nu-ţi piară credinţa; iar tu, oarecând revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi”.^† ³³ Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi’n temniţă şi la moarte…”.^† ³⁴ Iar Iisus i-a zis: „Ţi-o spun Eu ţie, Petre: astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoşti”.^†

³⁵ Şi le-a zis: „Când v’am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, avut-aţi lipsă de ceva?” Iar ei au zis: „De nimic”.^† ³⁶ Şi El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.^† ³⁷ Că vă spun că’ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: Şi cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit”.^† ³⁸ Şi ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii”. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!”^d^†

³⁹ Şi a ieşit şi S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s’au dus şi ucenicii Săi.^† ⁴⁰ Şi când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită”.^†

⁴¹ Şi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga^† ⁴² zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine… Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!”^† ⁴³ Iar un înger din cer I s’a arătat şi-L întărea.^† ⁴⁴ Şi’n luptă cu moartea fiind, cu mai mare stăruinţă Se ruga. Şi sudoarea Lui s’a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ.^†

⁴⁵ Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare.^† ⁴⁶ Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită”.^†

⁴⁷ Şi’n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; şi’n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; şi s’a apropiat de Iisus ca să-L sărute.^† ⁴⁸ Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?…”. ⁴⁹ Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?…”.^† ⁵⁰ Şi unul din ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.^† ⁵¹ Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân’aici!, mai mult, nu!” Şi atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat.^†

⁵² Şi a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege.^† ⁵³ În toate zilele eram cu voi în templu şi nu v’aţi întins mâinile asupră-Mi… Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului!”^†

⁵⁴ Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.^† ⁵⁵ Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor.^† ⁵⁶ Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta era cu el!”^† ⁵⁷ Dar el s’a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!”^† ⁵⁸ Şi peste puţin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!” Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!”^† ⁵⁹ Şi după ce a trecut cam un ceas, un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi acesta a fost cu el, că e galileean”.^† ⁶⁰ Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!…”. Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, a cântat cocoşul.^† ⁶¹ Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”.^† ⁶² Şi, ieşind afară, a plâns cu amar.^†

⁶³ Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau^† ⁶⁴ şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lovit?…”.^† ⁶⁵ Şi multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L.

⁶⁶ Şi când s’a făcut ziuă s’au adunat bătrânii poporului – arhiereii şi cărturarii – şi L-au dus în sinedriul lor^† ⁶⁷ şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul”. Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;^† ⁶⁸ dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera. ⁶⁹ De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”.^† ⁷⁰ Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?…”. Şi El le-a zis: „Voi o spuneţi, că Eu sunt”. ⁷¹ Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem de mărturie? că noi înşine din gura lui am auzit-o!”^†

¹ Şi se apropia Praznicul azimelor, care se chema Paştile. ² Şi căutau Arhiereii şi Cărturarii cum l-ar omorî pre el; că se temeau de norod. ³ Iar satana a intrat în Iuda ce se chema Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. ⁴ Şi mergând a grăit cu Arhiereii şi cu Voievozii, cum l-ar vinde pre el lor. ⁵ Şi s-au bucurat, şi s-au tocmit cu dânsul să-i dea bani. ⁶ Şi el s-a făgăduit lor, şi căuta vreme cu prilej ca să-l vânză pre el lor fără de norod.

⁷ Şi a venit ziua azimelor, întru care se cădea să se jertfească Paştile. ⁸ Şi a trimis pre Petru, şi pre Ioan, zicând: Mergeţi de gătiţi nouă Paştile, să mâncăm. ⁹ Iar ei au zis lui: Unde voieşti să gătim? ¹⁰ Iar el a zis lor: Iată intrând voi în cetate, va întâmpina pre voi un om ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după dânsul în casa unde va intra. ¹¹ Şi ziceţi stăpânului casei: Învăţătorul zice ţie, unde este sălaşul, întru care să mănânc Paştile cu Ucenicii mei? ¹² Şi el vă va arăta vouă un foişor mare, aşternut; acolo gătiţi. ¹³ Şi mergând ei au aflat precum le zisese lor; şi au gătit Paştile. ¹⁴ Şi când a venit ceasul, a şezut, şi cei doisprezece Apostoli cu el. ¹⁵ Şi a zis lor: Cu poftă am poftit aceste Paşti să le mănânc cu voi, mai-nainte de patima mea. ¹⁶ Că zic vouă: Că de acum nu voi mai mânca dintr-acestea, până când se vor umple întru Împărăţia lui Dumnezeu. ¹⁷ Şi luând pahar, mulţumind, a zis: Luaţi acesta, şi-l împărţiţi vouă. ¹⁸ Că zic vouă: Că nu voi mai bea din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. ¹⁹ Şi luând pâinea, mulţumind a frânt, şi a dat lor, zicând: Acesta este Trupul meu, carele se dă pentru voi: Aceasta faceţi întru pomenirea mea. ²⁰ Aşijderea şi paharul după ce au Cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru Sângele meu, carele pentru voi se varsă.

²¹ Însă iată mâna vânzătorului meu cu mine este la masă. ²² Şi Fiul Omului merge după cum este rânduit; dar vai omului aceluia prin care se vinde. ²³ Şi ei au început a se întreba între sine, care ar fi dintru ei cela ce va să facă aceasta? ²⁴ Şi s-a făcut şi prigonire între dânşii care dintru ei s-ar părea a fi mai mare. ²⁵ Iar el le-a zis lor: Împăraţii păgânilor îi domnesc pre ei; şi cei ce stăpânesc pre ei, făcători de bine se cheamă. ²⁶ Iar voi nu aşa; ci cel ce este mai mare între voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce este începător, ca cel ce slujeşte. ²⁷ Că cine este mai mare: Cel ce şade, sau cel ce slujeşte? Au nu este cel ce şade? Iar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte. ²⁸ Iar voi sunteţi care aţi petrecut cu mine întru ispitele mele. ²⁹ Şi Eu vă rânduiesc vouă, precum mi-a rânduit mie Tatăl meu, Împărăţie. ³⁰ Ca să mâncaţi, şi să beţi la masa mea, întru Împărăţia mea, şi să şedeţi pre scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israil. ³¹ Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut pre voi, ca să vă cearnă ca grâul. ³² Iar eu m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta; şi tu oarecând întorcându-te, întăreşte pre fraţii tăi. ³³ Iar el i-a zis lui: Doamne, cu tine gata sunt şi în temniţă şi la moarte a merge. ³⁴ Iar el i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, mai înainte până ce de trei ori te vei lepăda, că nu mă ştii pre mine. ³⁵ Şi a zis lor: Când v-am trimis pre voi fără de pungă, şi fără de traistă, şi fără de încălţăminte, au avut-aţi lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. ³⁶ Zis-a drept aceea lor: Acum dar cel ce are pungă, să o ia, aşijderea şi traistă; iar cel ce n-are sabie, să-şi vânză haina sa, şi să-şi cumpere. ³⁷ Că zic vouă: Că încă aceasta ce este scrisă se cade să se umple întru mine, care zice: Şi cu cei fărădelege s-a socotit; pentru că cele pentru mine, sfârşit au. ³⁸ Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Şi el a zis lor: Destul este.

³⁹ Şi ieşind au mers după obicei în muntele Măslinilor; şi s-au dus după el şi Ucenicii lui. ⁴⁰ Şi sosind la loc, a zis lor: Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită. ⁴¹ Şi el s-a depărtat de la dânşii ca de o aruncătură de piatră; şi îngenunchind se ruga. ⁴² Zicând: Părinte, de voieşti să treacă paharul acesta de la mine; însă nu voia mea, ci a ta să fie. ⁴³ Şi i s-a arătat lui Înger din Cer, întărindu-l pre el. ⁴⁴ Şi fiind întru nevoinţă, mai cu deadinsul se ruga. Şi se făcuse sudoarea lui ca picăturile de sânge ce pică pre pământ. ⁴⁵ Şi sculându-se de la rugăciune, venind către Ucenici, i-a aflat pre ei dormind de întristare. ⁴⁶ Şi le-a zis lor: Ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.

⁴⁷ Iar încă grăind el, iată venea mulţime, şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor, şi s-a apropiat de Iisus ca să-l sărute pre el. Pentru că acest semn dăduse lor: Pre carele voi săruta eu, acela este. ⁴⁸ Iar Iisus a zis lui: Iudo, cu sărutare pre Fiul Omului vinzi? ⁴⁹ Şi văzând cei ce erau pre lângă el, ceea ce vrea să fie, i-au zis lui: Doamne, lovi-l-vom cu sabia? ⁵⁰ Iar unul dintr-înşii, a lovit pre sluga Arhiereului, şi i-a tăiat lui urechea cea dreaptă. ⁵¹ Iar Iisus răspunzând, a zis: Lăsaţi până aicea, şi atingându-se de urechea lui, l-a vindecat pre el. ⁵² Şi a zis Iisus celor ce venise la dânsul, Arhiereilor, şi Voievozilor Bisericii, şi Bătrânilor: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu fuşti? ⁵³ În toate zilele fiind eu cu voi în Biserică, nu aţi întins mâinile asupra mea; ci acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.

⁵⁴ Şi prinzându-l pre el l-au adus, şi l-au băgat în casa Arhiereului. Iar Petru mergea departe după dânsul. ⁵⁵ Şi făcând ei foc în mijlocul curţii, şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. ⁵⁶ Şi văzându-l pre el o slujnică şezând la foc, şi căutând spre el, a zis: Şi acesta a fost cu el. ⁵⁷ Iar el s-a lepădat de dânsul, zicând: Femeie, nu-l ştiu pre el. ⁵⁸ Şi după puţin altul văzându-l pre el, a zis: Şi tu dintru ei eşti. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt. ⁵⁹ Şi trecând ca un ceas, altul se întărea, zicând: Adevărat, şi acesta cu el a fost, că Galilean este. ⁶⁰ Iar Petru a zis: Omule, nu ştiu ce zici. Şi îndată încă grăind el, a cântat cocoşul. ⁶¹ Şi întorcându-se Domnul a căutat spre Petru, şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul Domnului, cum îi zisese lui, că mai înainte de ce va cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de mine. ⁶² Şi ieşind afară Petru, a plâns cu amar.

⁶³ Iar oamenii cei ce ţineau pre Iisus, batjocoreau pre el bătându-l. ⁶⁴ Şi acoperindu-l pre el, îl loveau preste obraz; şi-l întrebau pre el, zicând: Proroceşte, cine este cel ce te-a lovit? ⁶⁵ Şi altele multe hulind, împrotiva lui ziceau. ⁶⁶ Şi după ce s-a făcut ziuă, s-au adunat Bătrânii norodului, şi Arhiereii, şi Cărturarii, şi l-au dus pre el la soborul lor. ⁶⁷ Zicând: De eşti tu Hristosul, spune nouă. Şi le-a zis lor: De voi spune vouă, nu veţi crede. ⁶⁸ Şi de vă voi întreba, nu-mi veţi răspunde, nici mă veţi slobozi. ⁶⁹ De acum va fi Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii lui Dumnezeu. ⁷⁰ Şi au zis toţi: Dar tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis către ei:Voi ziceţi, că eu sunt. ⁷¹ Iar ei au zis: Ce ne mai trebuie încă mărturie? Că noi singuri am auzit din gura lui.

Facerea (întâia carte a lui Moise)

Ieşirea (a doua carte a lui Moise)

Leviticul (a treia carte a lui Moise)

Numerii (a patra carte a lui Moise)

Deuteronomul (a cincea carte a lui Moise)

Cartea lui Iosua Navi

Cartea judecătorilor

Cartea Rut

Cartea întâi a regilor

Cartea a doua a regilor

Cartea a treia a regilor

Cartea a patra a regilor

Cartea întâi Paralipomena (sau cartea întâi a cronicilor)

Cartea a doua Paralipomena (sau cartea a doua a cronicilor)

Cartea întâi a lui Ezdra

Cartea lui Neemia (sau a doua Ezdra)

Estera

Cartea lui Iov

Psalmii

Pildele lui Solomon

Ecclesiastul

Cântarea cântărilor

Isaia

Ieremia

Plângerile lui Ieremia

Iezechiel

Daniel

Osea

Ioil

Amos

Avdie

Iona

Miheia

Naum

Avacum

Sofonie

Agheu

Zaharia

Maleahi

Cartea lui Tobit

Cartea Iuditei

Cartea lui Baruh

Epistola lui Ieremia

Cântarea celor trei tineri

Cartea a treia a lui Ezdra

Cartea înţelepciunii lui Solomon

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)

Istoria Susanei

Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel (luată de la sfârşitul cărţii lui Daniel)

Cartea întâi a Macabeilor

Cartea a doua a Macabeilor

Cartea a treia a Macabeilor

Rugăciunea regelui Manase

Descriere

Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, publicată în 2001. Cuvintele lui Isus au fost evidenţiate pentru versiunea în format electronic.

Precuvântare

Biblia sau Sfânta Scriptură este Cartea despre care Dumnezeu spune, prin gura Sfântului Său Prooroc Moise: „ea nu-i pentru voi doar o vorbă goală, ci e însăşi viaţa voastră, şi prin cuvântul acesta vă veţi îndelunga zilele...” (Dt 32, 47). Acelaşi adevăr ni-l descoperă apoi Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru noi, Domnul nostru Iisus Hristos, când le spune ucenicilor Săi: „Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt” (In 6, 63). Aşa a înţeles Biserica încă de la întemeierea ei, în ziua Cincizecimii, locul şi rolul Sfintei Scripturi în viaţa ei, cinstind-o ca pe Cuvântul cel viu şi spre mântuirea noastră lucrător al lui Dumnezeu. Cultul, teologia, viaţa duhovnicească, iconografia, într-un cuvânt întreaga viaţă bisericească ortodoxă este o dumnezeiască rodire a Sfintei Scripturi, aşa cum ne-a fost ea încredinţată de Sfinţii Apostoli şi tălmăcită de către cei mai adânci cunoscători şi râvnitori plinitori ai învăţăturilor ei: Sfinţii Părinţi.
În Biserica noastră Ortodoxă Română, grija pentru împărtăşirea credincioşilor dreptmăritori de frumuseţea nepământească şi de tot folosul duhovnicesc ale Cuvântului dumnezeiesc în propria lor limbă, s-a manifestat de timpuriu în comparaţie cu alte neamuri creştine. În fruntea harnicilor şi talentaţilor traducători ai scrierilor biblice s-au situat întotdeauna ierarhi erudiţi, care şi-au închinat timpul şi priceperea acestei sacre strădanii, adăugând nevoinţei nevoinţă, lăsându-ne ca pe o moştenire nepreţuită, încă din veacul al XVII-lea, întreaga Biblie în grai românesc, ediţie cunoscută sub denumirea de Biblia de la 1688, Biblia lui Şerban sau Biblia de la Bucureşti.
Pentru realizarea acestui monument unic al credinţei noastre dreptmăritoare, dar şi al culturii române, vrednicii lui tâlcuitori au luat „lumină şi dentr-alte izvoade vechi”, avându-se însă ca temei al traducerii textul „cel elinesc al celor 70 de dascăli”, adică Septuaginta. O vrednică de menţionat mărturie în acest înţeles este activitatea tipografică a diaconului Coresi, care pentru a răspândi cuvântul dumnezeiesc scris şi românilor din Transilvania, a izbutit să tipărească la Orăştie, în 1582, cărţi din Vechiul Testament, într-o scriere cunoscută sub numele de Palia de la Orăştie, precum şi un Liturghier, în 1570. Setea de credinţă şi de limba română l-au determinat şi pe vestitul Mitropolit Simeon Ştefan, cunoscător şi talentat traducător al textului biblic, să tipărească în 1648 pentru prima dată Noul Testament în întregime. În a doua predoslovie a acestei prime traduceri româneşti integrale a Noului Testament se mărturisea un gând vrednic de toată luarea-aminte: „Noi derept aceea ne-am silit den cât am putut, să izvodim aşa cum să înţăleagă toţi”. Această mărturisire izvora din împlinirea unui vis nutrit de toţi fiii dreptcredincioşi români care, aflaţi în afara dreptului la închinarea părinţilor lor, căutau şi păstrau scrisul românesc ca pe o comoară a fiinţei lor. Dar şi Noul Testament de la Alba Iulia, ca şi Biblia de la Bucureşti, încoronau ani buni de muncă a copiştilor din mânăstiri şi sate, iscusiţi făuritori de manuscrise în limba română, aflate, după vremi, răspândite în toate ţinuturile româneşti. Este, aşadar, cert că Biblia de la Bucureşti s-a aflat la temelia celorlalte ediţii care i-au urmat, răspunzând astfel setei de îndestulare din apa cea vie a Dumnezeiescului Cuvânt în limba vorbită a poporului român, din ce în ce mai bogată şi mai mlădioasă în dezvoltarea ei literară. În slujirea acestui scop, s-au încumetat să tâlcuiască Sfânta Scriptură în româneşte şi personalităţi bisericeşti impunătoare ale secolului trecut, precum adormitul întru fericire Patriarh al României Nicodim Munteanu (1939-1948), Preotul profesor de Teologie Grigorie Pişculescu (Gala Galaction) - literat şi academician, precum şi învăţatul profesor de Teologie Vasile Radu.
După apariţia în anul 1914 a Bibliei Sfântului Sinod, intitulată astfel fiindcă traducerea fusese făcută chiar de membri ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre, din îndemnul şi cu purtarea de grijă a primului Patriarh al României - Miron Cristea (1925-1939) a fost publicată o nouă ediţie a Sfintei Scripturi în anul 1936, traducerea fiind realizată de cele trei mari personalităţi bisericeşti mai sus pomenite.
În anul 1938 apărea într-o editură de stat Biblia tradusă de Preoţii profesori Gala Galaction şi Vasile Radu, iar în anul 1944 o nouă ediţie sinodală a Sfintei Scripturi vedea lumina zilei, traducerea acesteia aparţinând în cea mai mare parte fostului episcop Nicodim Munteanu, la vremea aceea ridicat la slujirea şi demnitatea de Patriarh al României.
O grijă cu totul aparte faţă de răspândirea luminii Dumnezeieştii Scripturi - în vremurile de aprigă prigonire a credinţei creştine în ţara noastră -, a dovedit pururea pomenitul înaintaş al Nostru, Patriarhul Justinian Marina (1948-1977), în timpul arhipăstoririi căruia s-au publicat două ediţii ale Bibliei (1968, 1975), ambele în câte un tiraj de 100.000 de exemplare. Noul Testament a fost tipărit în timpul arhipăstoririi aceluiaşi vrednic Patriarh al României într-un număr de 125.000 de exemplare. În vremea arhipăstoririi fericitului întru adormire Patriarh Iustin Moisescu (1977-1986), o nouă ediţie a Sfintei Scripturi (1982) a fost imprimată într-un tiraj de 100.000 exemplare, iar Noul Testament într-un tiraj de 110.000 exemplare.
Începând cu anul 1988, când a fost publicată o nouă ediţie a Bibliei, în colaborare cu Societăţile Biblice Unite şi într-un tiraj iniţial de 100.000 de exemplare, Biblia a fost retipărită de 11 ori, tirajul total al acestei ediţii numărând, până în ziua de astăzi, peste 380.000 de exemplare. Noul Testament a fost imprimat, de asemenea, în această perioadă, într-un tiraj de 120.000 de exemplare. Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul că, pe lângă toate aceste editări şi reeditări ale textului integral al Sfintei Scripturi, neîncetat în Biserica noastră au fost tipărite în tiraje corespunzătoare nevoilor slujitorilor bisericeşti şi ale credincioşilor dreptmăritori Mica Biblie, Sfânta Evanghelie, Apostolul, Psaltirea.
Unor asemenea osteneli întru aducerea scrierilor biblice cât mai aproape de înţelegerea fiilor Bisericii noastre, în vederea zidirii lor lăuntrice pe piatra cea tare a credinţei luminate în Hristos, li s-a adăugat în anii din urmă şi râvna, asemănătoare celei a truditorilor mai sus pomeniţi, a Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului, care a desăvârşit o lucrare ce părea mai presus de puterile unui singur om: anume, o nouă versiune a Sfintei Scripturi în limba română, versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi bogat comentată de Înalt Prea Sfinţia Sa.
Această nouă ediţie a Sfintei Scripturi în limba română, denumită prin hotărârea sinodală nr. 255/2001 „ediţie jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”, aduce înlesnirea oferită de introducerile în cărţile biblice, belşugul de note şi comentarii clarificatoare ale textului sfânt, metodă atât de necesară în zilele noastre când prin tendinţele prozelitiste se oferă credincioşilor, cu agresiune, şi tălmăciri eronate ale Sfintei Scripturi.
Toate acestea sunt încununarea nevoinţelor de o viaţă ale unui preabinecunoscut teolog, literat, poet şi editor - ca fost director al Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă -, personalitate care slujeşte Biserica noastră şi ca Arhipăstor, care a adus un suflu nou şi proaspăt vieţii bisericeşti nu numai în cuprinsul uneia dintre cele mai însemnate eparhii ale noastre, ci şi în ogorul întregii Ortodoxii româneşti.
Cu aceste gânduri, binecuvântăm cu îndreptăţită şi nespusă bucurie apariţia acestei noi ediţii a Sfintei Scripturi, izvodită de Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat şi spre o mai înlesnită apropiere de înţelesurile cele adevărate şi de mântuire pricinuitoare ale Scripturilor Dumnezeieşti, lucrare cu atât mai necesară şi mai de preţ astăzi, cu cât s-au înmulţit peste măsură cei care, potrivit Apostolului, „neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc... spre a lor pierzare” (2 Ptr 3, 16).

TEOCTIST
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Notă asupra ediţiei

Această versiune a Bibliei a fost întocmită prin metoda comparatistă: ediţia curentă a fost confruntată cu treisprezece versiuni reprezentative, româneşti şi străine, precum şi cu textele originale, în osteneala de a restaura, pentru Vechiul Testament, prezenţa şi autoritatea Septuagintei în tradiţia biblică românească. Aşadar, Versiunea Ebraică, accesibilă adiacent prin cele mai bune traduceri occidentale, s'a aflat în continuă şi amănunţită alăturare cu versiunea greacă, aceasta din urmă fiind reprezentată atât de tălmăcirile româneşti tipărite între 1688-1914, cât şi de textul ediţiei critice a lui Alfred Rahlfs.

Diferenţele semnificative dintre versiunile greacă şi ebraică sunt semnalate şi, după caz, comentate în notele infrapaginale.

Deşi versiunea de faţă îşi propune să calce cât mai fidel pe urmele Septuagintei, numele proprii - de persoane şi localităţi - sunt redate după Versiunea Ebraică. Actuala lor grafiere însă a ţinut seama nu numai de extracţia lor lingvistică, dar şi de actualul lor statut lexical, ştiut fiind că ele au intrat în limba română prin cea greacă şi că nu toate şi-au restaurat pronunţia originală în evoluţia limbii vorbite.

Pentru Noul Testament a fost folosită ediţia critică a lui Kurt Aland.

Ediţii biblice:

Septuaginta. Id est Vetus Testamentum graece iuxta LXX interpretes. Edidit Alfred Rahlfs. Stuttgart f.a.
The Septuagint with Apocrypha: Greek and English. Sir Lancelot C. L. Brenton. Hendrickson, 5th ed. 1995
Biblia Sacra. Iuxta Vulgatam Versionem. Vol. I-II. Stuttgart 1975
Biblia. Bucureşti 1688 (a lui Şerban)
Biblia. Blaj 1795 (a lui Bob)
Biblia. Sibiu 1858 (a lui Şaguna)
Biblia. Bucureşti 1914 (ediţia Sfântului Sinod)
Biblia. Traducere de Nicodim Munteanu, Gala Galaction şi Vasile Radu. Bucureşti 1936
Biblia. Traducere de Preoţii Profesori Vasile Radu şi Gala Galaction. Editura Fundaţiilor Regale. Bucureşti 1938
Biblia. Traducere de Patriarhul Nicodim Munteanu. Bucureşti 1944
The Holy Bible. King James Authorised Version. Oxford University Press 1977
*The New Oxford Annotated Bible. Revised Standard Version. Oxford University Press 1977
Good News Bible. Today's English Version. New York 1978
*La Bible de Jérusalem. Paris (Cerf) 1973
*La Bible. Traduction Oecuménique (TOB). Paris (Cerf) 1978
*La Bible. Traduction par Émile Osty avec la collaboration de Joseph Trinquet. Paris (Seuil) 1973
*The Interpreter's Bible. In the King James and Revised Standard Versions. With general articles and introduction, exegesis, exposition for each book of the Bible. Vol. I-XII. Arlingdon Press, New York and Nashville (USA) 1957
The Greek New Testament (critical edition) by Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wirgren. UBS 1975
Noul Testament. Ediţie revizuită de Pr. Prof. C. Corniţescu, Pr. Ioan Mircea, Pr. Prof. Nicolae Petrescu şi Pr. Prof. Dumitru Radu. Bucureşti 1979
Noul Testament (ediţia 1979 cu îmbunătăţiri). Bucureşti 1983
Noul Testament. Ediţia 1979 revizuită prin adnotări marginale manuscrise de Pr. Prof. Dumitru Fecioru; revăzută parţial de Pr. Prof. C. Corniţescu (foarte utilă mai ales prin sesizarea erorilor şi neajunsurilor).

Lucrări auxiliare (selectiv):

*The Interpreter's Dictionary of the Bible. Vol. I-V. Nashville, Tennessee (USA) 1990
*Pr. Prof. Ion Bria, Dicţionar de Teologie Ortodoxă. Bucureşti 1981
*F. Vigouroux, Dictionnaire de la Bible. Vol. I-V (1-10). Paris 1926
Biblia Patristica. Index des citations et allusions bibliques dans la littérature patristique. Vol. I-V. Paris 1986-1991
*Preot Prof. Dr. Dumitru Abrudan şi Diac. Prof. Dr. Emilian Corniţescu, Arheologie biblică. Bucureşti 1994
A concordance of the Septuagint. Compiled by George Morrish. Grand Rapids, Michigan (USA) f.a.
*Studiul Vechiului Testament (pentru Institutele Teologice). Manual alcătuit de Preoţii Profesori Vladimir Prelipceanu, Nicolae Neaga, Gh. Barna şi Mircea Chialda. Bucureşti 1985
*Johanna Manley, Grace for Grace: The Psalter and the Holy Fathers. Menlo Park, California 1992
*Johanna Manley, Isaiah through the ages, Menlo Park, California 1995
*Apostolos Makrakis, Commentary on the Psalms of David. Chicago 1995
*Bruce M. Metzger, A Textual Commentary on the Greek New Testament. UBS 1975
Kurt Aland, Synopsis Quattuor Evangeliorum, Stuttgart 1978
M. Bardy, O. Odelain, P. Sandevoir, R. Séguineau, Concordance de la Bible. Nouveau Testament. Paris (Cerf) 1983
Alfred Schmoller, Handkonkordanz zum Griechischen Neuen Testament, Stuttgart 1973
*Johanna Manley, The Bible and the Holy Fathers for Orthodox, Menlo Park, California, 1990
*Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament. Bucureşti 1984

The United Bible Societies Translator's Guides / Handbooks:

*Robert G. Bratcher, To the Gospel of Matthew. 1981
*Robert G. Bratcher, To the Gospel of Mark. 1981
*Robert G. Bratcher, Eugene A. Nida, Pour l'évangile de Marc. 1961
*Robert G. Bratcher, To the Gospel of Luke. 1982
*J. Reiling, J. L. Swellengrebel, On the Gospel of Luke. 1971
*Barclay M. Newman, Eugene A. Nida, On the Gospel of John. 1980
*Barclay M. Newman, Eugene A. Nida, On the Letter to the Romans. 1973
*Paul Ellingworth, Howard Hatton, On the First Letter to the Corinthians. 1985
*Robert G. Bratcher, On the First Letter to the Corinthians. 1982
*Robert G. Bratcher, On the Second Letter to the Corinthians. 1983
*Daniel C. Arichea Jr., Eugene A. Nida, On the Letter to the Galatians. 1976
*Robert G. Bratcher, Eugene A. Nida, On the Letter to the Ephesians. 1982
*I-Jin Loh, Eugene A. Nida, On the Letter to the Philippians. 1977
*Robert G. Bratcher, Eugene A. Nida, On the Letter to the Colossians and Philemon. 1977
*Paul Ellingworth, Eugene A. Nida, On the Letters to the Thessalonians. 1976
*Robert G. Bratcher, To the Letters to Timothy and to Titus. 1983
*Daniel C. Arichea, Eugene A. Nida, On the First Letter from Peter. 1980
*Robert G. Bratcher, On the Letters from James, Peter and Jude. 1984
*C. Haas, M. de Jonge, J. L. Swellengrebel, On the Letters of John. 1972
*Robert G. Bratcher, To the Revelation of John. 1984

Lucrările marcate cu asterisc (*) se numără printre cele ce au contribuit la alcătuirea introducerilor şi notelor infrapaginale. Redactarea acestora a urmărit nu numai claritatea, ci şi concizia, în funcţie de economia spaţiului tipografic.

Versiunea e redactată în ortografia clasică a limbii române (abolită în 1953 şi restaurată parţial în 1991 de Academia Română).

Pentru sistemul de abreviere a cărţilor Sfintei Scripturi încă nu există norme precise sau un consens general; ca atare, ediţia de faţă introduce sigle mult simplificate, menite să reducă la jumătate spaţiul tipografic aferent.

Au fost puse între paranteze drepte [ ] cuvintele şi expresiile care nu există în textul original (ca fiind subînţelese), dar necesare în traducere.

Întrucât greaca veche folosea doar câteva semne de punctuaţie, elementare, traducerile au, în general, o mare libertate în a adopta o punctuaţie adecvată, aceasta variind de la autor la autor şi de la o limbă la alta. Cea din versiunea de faţă e pusă în slujba textului nou, a accentelor de conţinut, dar şi în aceea a unor cadenţe stilistice. Majuscularea sau nemajuscularea pronumelor divine s'a făcut în funcţie de calitatea şi atitudinea personajelor care le rostesc.

Ostenitorul versiunii de faţă le este profund recunoscător tuturor celor ce, de-a lungul a trei secole, au tradus sau revizuit Biblia în limba română. El s'a străduit ca neîmplinirile unora să fie corectate prin izbânzile altora şi să alcătuiască astfel un text credincios originalului şi potrivit cu vârsta de acum a limbii române, evitând atât literaturizarea, pe de-o parte, cât şi juxtalinearitatea, pe de alta. Pentru soluţiile care-i aparţin, atât în echivalenţele lexicale, cât şi în cele sintactice, îşi asumă, cu umilinţă, cuvenita răspundere în faţa lui Dumnezeu şi a cititorilor.

Cincizeci şi patru din cărţile biblice ale acestei versiuni au apărut în Editura Institutului Biblic şi în Editura Anastasia, ca ediţii de probă. Ostenitorul le mulţumeşte cu precădere celor ce, răspunzând apelului şi aşteptărilor, i-au oferit cele mai numeroase şi mai pertinente observaţii critice: preotul Anton Savelovici, doctorand în Teologie, poetul-filolog Miron Scorobete şi poetul-filolog Eugen Dorcescu.

De asemenea, mulţumiri preotului conf. univ. dr. Ioan Chirilă şi preotului drd. Anton Savelovici, care au pus la punct aparatul referenţial; primului îi aparţine şi alcătuirea Concordanţei biblice. Cât priveşte Lecţionarul, acesta i se datorează arhidiaconului prof. Mircea Oros.

Ostenitorul binecuvintează memoria preotului prof. univ. dr. Dumitru Fecioru, cel care a iniţiat această versiune, în colaborare, şi cu care ar fi urmat s'o realizeze dacă Domnul nu l-ar fi chemat la Sine înainte ca ei, cei doi, să fi alcătuit împreună prima pagină.

Mai presus de toate, însă, mulţumiri şi laudă lui Dumnezeu, pe Care ostenitorul şi L-a simţit aproape de-a lungul celor unsprezece ani de trudă pe cumpăna dintre umilinţă şi cutezanţă; El este Cel ce a făcut ca acolo unde a lipsit vrednicia să prisosească harul şi acolo unde a lipsit priceperea să prisosească osteneala. Lui fie-I slava şi închinarea, în veci!

Descriere

Noul Testament al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Tipărit cu voia şi blagoslovenia Prea Sfinţilor Episcopi ai Principatelor României, după cel mai ales model, dat de Prea Sfinţia lor, în zilele Prea Înălţatului Domn Stăpânitor atoatei Ţării Româneşti Alexandru Dimitrie Ghica Voevod. Prima ediţie a fost tipărită la Smirna în 1838. Textul de faţă reproduce ediţia a cincia publicată la Bucureşti în 1857.

Prezentare

În 1838 apare la Smirna, din tipografia lui «A Damian şi Tov.», o nouă ediţie a Noului Testament, purtînd titlul şi însemnarea: «Noul Testament al Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Tipărit cu voia şi cu blagoslovenia Prea Sfinţiţilor Episcopi ai Prinţipatului Românii, după cel mai ales model, dat de Prea Sfinţia lor, în zilele Prea Înălţatului Domn Stăpînitor atoatei Ţării Româneşti Alexandru Dimitrie Ghica Voevod. Smirna. În tipografia lui A. Damianov şi Tov. 1838». Cartea este imprimată cu litere chirilice frumoase şi uşor de citit. Nu are titluri la capitole. Limba este în general corectă, frumoasă chiar, dar cam arhaică şi cu dese greşeli de ortografie.

Întrucît prima ediţie s-a epuizat în numai cîţiva ani, în 1846 s-a scos, fără nici o schimbare remarcabilă, ediţia a II-a («Dedarea a doua»), din aceeaşi tipografie. Pentru ambele ediţii, pare să se fi folosit aceleaşi spalturi tipografice. Alte cîteva ediţii ale Noului Testament de la Smirna vor apare la Bucureşti, cu neînsemnate îndreptări de limbă şi de scriere, în anii 1855, 1857 şi 1859, şi vor fi difuzate între credincioşi ca «ediţii ale Episcopatului român». Prima din aceste ediţii bucureştene ale Noului Testament de la Smirna (cea din 1855) a fost imprimată în «Tipografia bisericească din Sfînta Mitropolie» şi foloseşte, pentru Ţara Românească, numele de «Principatul României». Ediţia a V-a, apărută în 1857 din tipografia lui Iosif Romanov, foloseşte din nou pe cel de «Ţara Românească», iar ediţia a VI-a (1859), care revine la cel de «Principatul României», se înfăţişează ca un regres faţă de celelalte, sub raportul scrierii cuvintelor: «Noulu Testamentu allu Domnului şi Mântuitorului nostru Iisusu Hristosu. Tipăritu cu voia şi bine-cuvântarea Prea Sânţilor Episcopi ai Principatului Romaniei, dupe cellu mai alesu modelu, de Prea St. Loru, în anul 1838. În zilele Pré Inaltatului şi Stăpînitoru a tótă Ţara Românesca Alessandru Dimitrie Ghica Vv. Ediţiunea VI. Bucuresci 1859».

Fragment preluat din lucrarea Diac. Prof. N. I. Nicolaescu - „Scurt istoric al traducerii Sfintei Scripturi. Principalele ediţii ale Bibliei în Biserica Ortodoxă Română”, apărut în Studii Teologice, s. 2, an 26, septembrie-octombrie 1974, pp. 489-521

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.