Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Noul Testament de la Smirna
Evanghelia după Matei
Evanghelia cea de la Matei
Capitolul 9
Capitolul 9
Vindecarea paraliticului din Capernaum. Chemarea lui Matei. Întrebarea despre post. Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea femeii cu scurgere de sânge. Vindecarea a doi orbi şi a unui mut. Secerişul mult, secerători puţini.
1 Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în cetatea Sa. 2 Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule, iertate fie păcatele tale!”†
3 Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta blasfemiază.b† 4 Şi Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „De ce cugetaţi cele rele în inimile voastre?† 5 Căci ce este mai lesne?: A zice: Iertate fie-ţi păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi umblă!?† 6 Dar ca să ştiţi că puterec are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele, – i-a zis atunci slăbănogului –: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!”† 7 Şi ridicându-se, s’a dus la casa sa.† 8 Iar mulţimile, văzând acestea, s’au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel ce dă oamenilord o astfel de putere.†
9 Şi trecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamăe, cu numele Matei, şi i-a zis: „Vino după Mine!” Şi, ridicându-se, a mers după El.†
10 Şi pe când şedea El la masă în casa acestuia, iată mulţi vameşi şi păcătoşif au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Săi.† 11 Şi văzând fariseii, le-au zis ucenicilor Săi: „De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”† 12 Şi auzind El, le-a grăit: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.† 13 Aşadar, mergeţi şi învăţaţi-vă ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n’am venit să-i chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe cei păcătoşi”.†
14 Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: „Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?† 15 Şi Iisus le-a zis: „Pot oare nuntaşii să se întristeze câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor postig.† 16 Nimeni nu pune petic de postav nou la o haină veche, căci peticul trage de haină şi se face o ruptură mai rea;† 17 nici nu pune vin nou în burdufuri vechi, că altfel burdufurile crapă, vinul se varsă şi burdufurile se pierd; ci vinul cel nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează amândouă”.†
18 Pe când le spunea El acestea, iată că un dregătorh, venind, I s’a închinat, zicând: „Fiica mea a murit de curând; ci, venind, pune mâna Ta pe dânsa şi va trăi”.† 19 Atunci Iisus, ridicându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii Săi.†
20 Şi iată, o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge, s’a apropiat de El şi, fiind în spatele Lui, s’a atins de poala hainei Sale;† 21 că zicea în sinea ei: „Doar să mă ating de haina Lui şi mă voi vindecai”.† 22 Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit!” Şi din ceasul acela femeia s’a tămăduit.†
23 Şi venind Iisus la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată, a zis:† 24 „Depărtaţi-vă, căci copila n’a murit, ci doarme”. Dar ei râdeau de El.† 25 Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară, El a intrat, a luat-o pe copilă de mână şi ea s’a ridicat.† 26 Şi s’a răspândit această veste în tot ţinutul acela.†
27 Şi plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El şi strigau şi ziceau: „Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!”† 28 După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” Ei I-au zis: „Da, Doamne!”†
29 Atunci S’a atins de ochii lor zicând: „Fie vouă după credinţa voastră!”† 30 Şi s’au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: „Luaţi seama, să nu ştie nimeni”.† 31 Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.†
32 Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon.† 33 Şi scoţându-i-se demonul, mutul a vorbit. Iar mulţimile se minunau, zicând: „Aşa ceva niciodată nu s’a arătat în Israel!”† 34 Dar fariseii ziceau: „Cu domnul demonilor îi scoate pe demoni”.†
35 Şi Iisus străbătea toate oraşele şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.† 36 Şi văzând El mulţimile, I S’a făcut milă de ele, că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n’au păstor.† 37 Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.† 38 Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său”.†
1 Şi intrând în corabie, a trecut şi a venit în cetatea sa. 2 Şi iată au adus lui pre un slăbănog, care zăcea în pat. 3 Şi văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale. 4 Şi iată oarecare din Cărturari a zis întru sine: Acesta huleşte. 5 Şi văzând Iisus gândurile lor, a zis: Pentru ce voi cugetaţi viclene întru inimile voastre? 6 Că ce este mai lesne a zice: Iartă-ţi-se ţie păcatele tale, sau a zice scoală-te şi umblă? 7 Ci ca să ştiţi că Putere are Fiul Omului pre pământ a ierta păcatele; atunci a zis slăbănogului: Scoală-te, ridică-ţi patul tău, şi mergi la casa ta. 8 Şi sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar noroadele văzând se mira, şi slăvea pre Dumnezeu, care a dat putere ca aceasta oamenilor.
9 Şi trecând Iisus de acolo, a văzut pre un om şezând la vamă, ce se numea Matei, şi i-a zis lui: Vino după mine. Şi sculându-se, a mers după dânsul. 10 Şi a fost când a şezut el în casă, şi iată mulţi vameşi şi păcătoşi venind, şedeau cu Iisus şi cu Ucenicii lui. 11 Şi văzând Fariseii, au zis Ucenicilor lui: Pentru ce cu vameşii şi cu păcătoşii mănâncă şi bea dascălul vostru? 12 Iar Iisus auzind, a zis lor: Nu au trebuinţă cei sănătoşi de doftor, ci cei bolnavi. 13 Deci mergând învăţaţi-vă ce este, mila voesc, iar nu jertfa. Că nu am venit să chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă.
14 Atunci au venit la dânsul ucenicii lui Ioan zicând: Pentru ce noi, şi Fariseii postim mult, iar Ucenicii tăi nu postesc? 15 Şi le-a zis lor Iisus: Au doară pot fiii nunţii să se jelească în câtă vreme este cu dânşii Mirele? Ci vor veni zile, când se va lua de la dânşii Mirele, şi atunci vor posti. 16 Că nimeni nu pune petec de pânză nouă la haină veche, că îşi ia plinirea sa de la haină, şi mai rea spărtură se face. 17 Nici nu pun vin nou în foi vechi. Iar de nu, se sparg foii, şi vinul se varsă, şi foii pier; ci pun vinul nou în foi noi, şi amândouă se ţin.
18 Acestea grăind el către dânşii, iată un boier oarecare venind, s-a închinat lui zicând: Că fiica mea acum a murit, ci venind pune mâna ta preste dânsa, şi va învia. 19 Şi sculându-se Iisus, a mers după dânsul, şi Ucenicii lui. 20 (Şi iată o femeie întru curgerea sângelui fiind de doisprezece ani, venind dinapoi, s-a atins de poala hainei lui. 21 Că zicea întru sine: Că numai de mă voi atinge de haina lui, mă voi mântui. 22 Iar Iisus întorcându-se, şi văzându-o pre ea, i-a zis: Îndrăzneşte fiică, credinţa ta te-a mântuit, şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela.) 23 Şi venind Iisus în casa boierului, şi văzând fluierătorii, şi mulţimea gâlcevind, a zis lor: Fugiţi, că n-a murit fecioara, ci doarme. 24 Şi îşi râdeau de dânsul. 25 Iar dacă s-a scos afară norodul, intrând o a luat de mână, şi s-a sculat fecioara. 26 Şi a ieşit vestea aceasta preste tot pământul acela.
27 Şi trecând Iisus de acolo au mers după dânsul doi orbi, strigând şi grăind: Miluieşte-ne pre noi, Fiule al lui David. 28 Iar după ce a mers în casă, au venit la dânsul orbii, şi le-a grăit lor Iisus: Credeţi că pot să fac eu aceasta? Grăit-au lui: Aşa Doamne. 29 Atunci s-a atins de ochii lor grăind: Dupre credinţa voastră, fie vouă. Şi s-au deschis ochii lor. 30 Şi cu asprime le-a poruncit lor Iisus grăind: Vedeţi, nimenea să nu ştie. 31 Iar ei ieşind, l-au vestit pre dânsul în tot pământul acela.
32 Iar ieşind ei, iată au adus la dânsul pre un om mut îndrăcit. 33 Şi scoţându-se dracul, a grăit mutul. Şi s-au mirat noroadele, grăind: Că nici odinioară nu s-a arătat aşa întru Israil. 34 Iar Fariseii grăiau: Cu domnul dracilor scoate pre draci.
35 Şi străbătea Iisus prin toate cetăţile şi oraşele, învăţând în soboarele lor, şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând toată boala şi toată neputinţa întru norod.
36 Iar văzând el noroadele, i s-a făcut milă de dânşii. Că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor. 37 Atunci a zis Ucenicilor lui: Iată secerişul este mult, iar lucrătorii puţini. 38 Deci rugaţi pre Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul său.
