Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

Noul Testament de la Smirna

Evanghelia după Matei

Evanghelia cea de la Matei

Capitolul 26

Capitolul 26

Sfat împotriva lui Iisus. Ungerea din Betania. Cina cea de Taină. Rugăciunea din Ghetsimani. Trădarea lui Iuda. Prinderea lui Iisus. Înfăţişarea înaintea arhiereilor. Lepădarea lui Petru.

¹ Şi după ce a sfârşit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Săi:^{† 2} „Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da să fie răstignit”.^{† 3} Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s’au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa^{† 4} şi împreună s’au sfătuit ca prin vicleşug să-L prindă pe Iisus şi să-L omoare.^{† 5} Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor”.^†

⁶ Şi fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,^{† 7} a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El şedea la masă.^{† 8} Şi văzând ucenicii, au murmurat: „Pentru ce risipa aceasta?,^{† 9} că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor”.^{† 10} Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine;^{† 11} că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea^a.^{† 12} Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o.^{† 13} Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”.^†

¹⁴ Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei^{† 15} le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-l voi da în mână?” Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.^{† 16} Şi de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor.^†

¹⁷ Iar în ziua cea dintâi a Azimelor au venit ucenicii la Iisus şi I-au zis: „Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile?”^{† 18} Iar El le-a zis: „Mergeţi în cetate, la cutare, şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paştile, cu ucenicii Mei”.^{† 19} Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit Paştile.^†

²⁰ Iar când s’a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.^{† 21} Şi pe când mâncau, Iisus le-a zis: „Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi Mă va vinde”.^{† 22} Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: „Doamne, nu cumva sunt eu?…”.^{† 23} Iar El, răspunzând, a zis: „Cel care a întins cu Mine în blid, acela Mă va vinde.^{† 24} Fiul Omului merge precum este scris despre El. Dar vai acelui om prin care Fiul Omului e vândut; bine-i era aceluia de nu s’ar fi născut”.^{† 25} Şi răspunzând Iuda, cel care L-a vândut, I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?…”. Răspunsu-i-a Iisus: „Tu ai zis”.^†

²⁶ Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”.^{† 27} Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: „Beţi dintru acesta toţi,^{† 28} că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi^b, carele pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.^{† 29} Şi vă spun Eu vouă că de acum nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu”.^†

³⁰ Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit la Muntele Măslinilor.^{† 31} Atunci Iisus le-a zis: „În această noapte, voi toţi vă veţi poticni întru Mine, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei.^†

³² Dar după ce voi învia, voi merge mai înaintea voastră în Galileea”.^{† 33} Iar Petru, răspunzând, I-a zis: „Dacă toţi se vor poticni întru Tine, eu niciodată nu mă voi poticni”.^{† 34} Zisu-i-a Iisus: „Adevăr îţi spun că în această noapte, mai înainte de a cânta cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”.^{† 35} Petru I-a zis: „Chiar de-ar trebui să mor împreună cu Tine, de Tine nu mă voi lepăda”. Şi toţi ucenicii au zis la fel.^†

³⁶ Atunci Iisus a mers împreună cu ei într’un loc numit Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor: „Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo ca să Mă rog”.^{† 37} Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a prins a se întrista şi a se mâhni.^{† 38} Atunci le-a zis: „Întristat de moarte Îmi este sufletul. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine”.^†

³⁹ Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă pe-alături de Mine paharul acesta!… Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”.^{† 40} Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Aşa, un ceas n’aţi fost în stare să privegheaţi împreună cu Mine!^{† 41} Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul, neputincios”.^{† 42} Ducându-Se iarăşi, a doua oară, S’a rugat, zicând: „Părintele Meu, de nu-i cu putinţă să treacă pe-alături de Mine acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta!”^{† 43} Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, că le erau ochii îngreuiaţi.^{† 44} Şi lăsându-i, iarăşi S’a dus şi S’a rugat a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte.^†

⁴⁵ Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „De-acum dormiţi şi odihniţi-vă!… Iată, ceasul s’a apropiat şi Fiul Omului Se va da în mâinile păcătoşilor.^{† 46} Sculaţi-vă să mergem; iată, s’a apropiat cel care Mă vinde…”.^†

⁴⁷ Şi pe când El încă vorbea, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o gloată mare cu săbii şi cu ciomege, trimişi de arhierei şi de bătrânii poporului.^{† 48} Iar trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta, acela este; prindeţi-l”.^{† 49} Şi venind îndată la Iisus, I-a zis: „Bucură-te, Învăţătorule!” Şi L-a sărutat.^{† 50} Iar Iisus i-a zis: „Prietene, pentru ce ai venit?” Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.^{† 51} Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, şi-a scos sabia şi a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.^{† 52} Atunci Iisus i-a zis: „Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.^{† 53} Sau crezi cumva că nu pot să-L rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? ⁵⁴ Dar cum se vor plini Scripturile, că aşa trebuie să fie?”^†

⁵⁵ În ceasul acela a zis Iisus către gloată: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam învăţând în templu şi n’aţi pus mâna pe Mine.^{† 56} Dar toate acestea s’au făcut ca să se plinească Scripturile profeţilor”. Atunci toţi ucenicii L-au lăsat şi au fugit.^†

⁵⁷ Iar cei ce L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.^{† 58} Iar Petru L-a urmat de departe, până la curtea arhiereului; şi intrând înlăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă sfârşitul.^†

⁵⁹ Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.^{† 60} Şi n’au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi^{† 61} şi au zis: „Acesta a spus: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l zidesc”.^†

⁶² Şi ridicându-se arhiereul, I-a zis: „Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”^{† 63} Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: „Juru-te pe Dumnezeu Cel-Viu să ne spui nouă dacă eşti tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”.^†

⁶⁴ Iisus i-a răspuns: „Tu ai zis^c. Dar vă mai spun Eu vouă: De acum Îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii şi venind pe norii cerului”.^{† 65} Atunci arhiereul şi-a sfâşiat veşmintele, zicând: „A spus o blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum i-aţi auzit blasfemia!^{† 66} Ce părere aveţi?” Iar ei, răspunzând, au zis: „Vinovat este de moarte!”^†

⁶⁷ Atunci L-au scuipat în obraz şi L-au bătut cu pumnii; iar unii Îi dădeau palme,^{† 68} zicând: „Profeţeşte-ne, Hristoase, care este cel ce te-a lovit?”…^†

⁶⁹ Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s’a apropiat de el, zicând: „Şi tu erai cu Iisus Galileeanul!”^{† 70} Dar el s’a lepădat în faţa tuturor, zicând: „Nu ştiu ce spui”.^{† 71} Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi le-a spus celor de acolo: „Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul!”^{† 72} Şi iarăşi s’a lepădat cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul acesta!”^{† 73} Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis lui Petru: „Cu adevărat, şi tu eşti dintre ei, că şi graiul tău te vădeşte”.^{† 74} Atunci el a început a se blestema şi a se jura: „Nu-l cunosc pe omul acesta!”… Şi îndată a cântat cocoşul.^{† 75} Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, Care-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. Şi ieşind afară, a plâns cu amar.^†

¹ Şi a fost când a săvârşit Iisus toate cuvintele acestea, a zis Ucenicilor săi: ² Ştiţi că după două zile Paştile vor fi, şi Fiul Omului se va da să se răstignească. ³ Atuncea s-au adunat Arhiereii şi Cărturarii şi Bătrânii norodului în curtea Arhiereului, ce se numea Caiafa. ⁴ Şi sfat au făcut să prinză pre Iisus cu vicleşug şi să-l omoare. ⁵ Şi ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare întru norod.

⁶ Iar fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul, ⁷ Venit-a la dânsul o femeie având un alabastru cu mir de mult preţ, şi l-a turnat pre capul lui, şezând el. ⁸ Iar Ucenicii văzând le-a părut rău, zicând: Pentru ce se făcu această pagubă? ⁹ Că se putea vinde acest mir drept mult, şi să se dea săracilor. ¹⁰ Iar Iisus ştiind, a zis lor: Pentru ce daţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut cu mine. ¹¹ Că pre săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pre mine nu mă aveţi pururea. ¹² Că vărsând aceasta mirul acesta pre trupul meu, spre îngroparea mea a făcut. ¹³ Amin grăiesc vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în toată lumea, zice-se-va şi ce a făcut aceasta, întru pomenirea ei.

¹⁴ Atunci unul din cei doisprezece, care se numea Iuda Iscarioteanul, mergând la Arhierei, a zis lor: Ce îmi veţi da mie, şi eu îl voi da pre el vouă? ¹⁵ Iar ei i-au pus lui treizeci de arginţi. ¹⁶ Şi de atunci căuta vreme cu prilej ca să-l dea pre el.

¹⁷ Iar în ziua cea dintâi a azimilor, au venit Ucenicii la Iisus, zicând lui: Unde voieşti să gătim ţie să mănânci Paştile? ¹⁸ Iar el a zis lor: Mergeţi în oraş la oarecine, şi ziceţi lui: Învăţătorul zice, Vremea mea aproape este, la tine voi să fac Paştile cu Ucenicii mei. ¹⁹ Şi au făcut Ucenicii precum le-a poruncit lor Iisus; şi au gătit Paştile. ²⁰ Iar făcându-se seară, a şezut cu cei doisprezece Ucenici ai săi. ²¹ Şi mâncând ei, a zis: Amin grăiesc vouă, că unul din voi va să mă vânză. ²² Iar ei întristându-se foarte, au început a zice lui fieştecare dintr-înşii: Nu cumva eu sunt, Doamne? ²³ Iar el răspunzând, a zis: Cela ce a întins cu mine mâna în blid, acela va să mă vânză. ²⁴ Ci Fiul Omului va merge precum este scris pentru el; dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului se vinde. Mai bine ar fi fost lui, de nu s-ar fi născut omul acela. ²⁵ Şi răspunzând Iuda, cel ce l-a vândut pre el, a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Zis-a lui: Tu ziseşi.

²⁶ Deci mâncând ei, luând Iisus pâinea, şi blagoslovind, a frânt, şi a dat Ucenicilor, şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu. ²⁷ Şi luând paharul, şi mulţumind, a dat lor, zicând: ²⁸ Beţi dintru acesta toţi. Că acesta este Sângele meu al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. ²⁹ Că zic vouă, că nu voi mai bea de acum dintr-această roadă a viţei, până în ziua aceea, când o voi bea pre aceasta cu voi nouă întru Împărăţia Tatălui meu. ³⁰ Şi dând laudă, a ieşit în muntele Măslinilor.

³¹ Atunci a zis lor Iisus: Toţi voi vă veţi sminti întru mine în noaptea aceasta. Că scris este: Bate-voi Păstorul şi se vor risipi oile turmei. ³² Iar după ce voi învia, voi merge mai-nainte de voi în Galileea. ³³ Şi răspunzând Petru, a zis lui: Deşi toţi se vor sminti întru tine, iar eu niciodată nu mă voi sminti. ³⁴ Zis-a Iisus lui: Amin zic ţie, că întru această noapte mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de mine. ³⁵ Zis-a Petru lui: De mi s-ar întâmpla şi a muri împreună cu tine, nu mă voi lepăda de tine. Aşijderea încă şi toţi Ucenicii au zis.

³⁶ Atunci a venit împreună cu dânşii Iisus în satul ce se numeşte Ghetsimani; şi a zis Ucenicilor: Şedeţi aici până voi merge să mă rog acolo. ³⁷ Şi luând pre Petru, şi pre cei doi fii ai lui Zevedei, a început a se întrista, şi a se mâhni. ³⁸ Atunci a zis lor Iisus: Întristat este sufletul meu până la moarte; rămâneţi aici şi priveghiaţi împreună cu mine. ³⁹ Şi mergând puţin mai înainte, a căzut pre faţa sa, rugându-se şi zicând: Părintele meu, de este cu putinţă, treacă de la mine paharul acesta; însă nu precum voiesc eu, ci precum tu. ⁴⁰ Şi a venit către Ucenici şi i-a aflat pre dânşii dormind, şi a zis lui Petru: Aşa nu aţi putut un ceas a priveghea împreună cu mine. ⁴¹ Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită: Că Duhul este osârduitor, iar trupul neputincios. ⁴² Iarăşi a doua oară mergând s-a rugat, zicând: Părintele meu, de nu poate trece acest pahar de la mine, ca să nu-l beau pre el, fie voia ta. ⁴³ Şi venind, i-a aflat pre dânşii iarăşi dormind, că erau ochii lor îngreuiaţi. ⁴⁴ Şi lăsându-i pre ei, mergând iarăşi s-a rugat a treia oară, acelaş cuvânt zicând. ⁴⁵ Atunci a venit la Ucenicii săi, şi le-a zis lor: Dormiţi de acum, şi vă odihniţi. Iată s-a apropiat ceasul, şi Fiul Omului se va da în mâinile păcătoşilor. ⁴⁶ Sculaţi-vă, să mergem; iată, s-a apropiat cela ce m-a vândut.

⁴⁷ Şi încă el grăind, iată Iuda, unul din cei doisprezece a venit, şi împreună cu el norod mult, cu săbii, şi cu fuşti, trimişi de Arhiereii şi de Bătrânii norodului. ⁴⁸ Iar cela ce-l vânduse pre el, le-a dat lor semn, zicând: Pre care voi săruta, acela este, prindeţi-l pre el. ⁴⁹ Şi îndatăş apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-te, Învăţătorule; şi l-a sărutat pre el. ⁵⁰ Iar Iisus a zis lui: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci apropiindu-se ei, au pus mâinile pre Iisus şi l-au prins pre el. ⁵¹ Şi iată unul din cei ce era cu Iisus, întinzându-şi mâna, şi-a scos sabia sa; şi lovind pre sluga Arhiereului, i-a tăiat urechea lui. ⁵² Atunci a zis Iisus lui: Întoarce sabia ta în locul ei; că toţi cei ce scot sabie, de sabie vor muri. ⁵³ Au ţi se pare, că nu pot a ruga acum pre Tatăl meu, şi să-mi puie mie înainte mai mult decât douăsprezece Legiuni de Îngeri? ⁵⁴ Dar cum se vor umplea scripturile, care zic, că aşa se cade să fie? ⁵⁵ Întru acelaşi ceas a zis Iisus noroadelor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu fuşti să mă prindeţi pre mine. În toate zilele la voi şedeam, învăţând în Biserică, şi nu m-aţi prins pre mine. ⁵⁶ Însă acestea toate s-au făcut, ca să se plinească scripturile Prorocilor; atunci Ucenicii toţi lăsându-l pre el, au fugit.

⁵⁷ Iar ei prinzând pre Iisus l-au dus la Caiafa Arhiereul, unde Cărturarii şi Bătrânii erau adunaţi. ⁵⁸ Iar Petru mergea după El de departe, până la curtea Arhiereului; şi intrând înlăuntru şedea cu slugile, să vadă sfârşitul. ⁵⁹ Iar Arhiereii şi Bătrânii, şi tot sfatul, căutau mărturie mincinoasă asupra lui Iisus, ca să-l omoare pre el. ⁶⁰ Şi nu au aflat; şi multe mărturii mincinoase venind de faţă, nu au aflat, iar mai pre urmă venind două mărturii mincinoase, au zis: ⁶¹ Acesta a zis: Pot să stric Biserica lui Dumnezeu, şi în trei zile s-o zidesc pre dânsa. ⁶² Şi sculându-se Arhiereul, a zis lui: Nimica nu răspunzi? Ce aceştia mărturisesc asupra ta? ⁶³ Iar Iisus tăcea; şi răspunzând Arhiereul, a zis lui: Juru-te pre Dumnezeul cel viu, ca să spui nouă de eşti tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. ⁶⁴ Zis-a Iisus lui: Tu ai zis; însă zic vouă: De acum veţi vedea pre Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii, şi venind pre Norii Cerului. ⁶⁵ Atunci Arhiereul şi-a rupt hainele sale, zicând: Că a hulit; ce ne mai trebuiesc alte mărturii? Iată acum aţi auzit hula lui. ⁶⁶ Ce vă pare vouă? Iar ei răspunzând, au zis: Vinovat este morţii. ⁶⁷ Atunci au scuipat în Obrazul lui, şi cu pumnii l-au bătut, iar alţii îi da palme. ⁶⁸ Zicând: Proroceşte nouă Hristoase, cine este cel ce te-a lovit.

⁶⁹ Iar Petru şedea afară în curte; şi a venit la el o slujnică, zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileeanul. ⁷⁰ Iar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu ştiu ce zici. ⁷¹ Şi ieşind el la poartă, l-a văzut pre el alta, şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. ⁷² Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Că nu ştiu pre omul acesta. ⁷³ Iar preste puţin, apropiindu-se cei ce sta, au zis lui Petru: Adevărat şi tu dintr-înşii eşti, că şi graiul tău arătat te face pre tine. ⁷⁴ Atunci a început a se blestema, şi a se jura, că nu ştiu pre omul acesta; şi îndatăşi cocoşul a cântat. ⁷⁵ Şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul lui Iisus ce-i zisese lui: Că mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de mine, şi ieşind afară a plâns cu amar.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.