Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania
Noul Testament de la Smirna
Biblia Regele Carol II
Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia după Luca
Evanghelia cea de la Luca
SFÂNTA EVANGHELIE CEA DE LA LUCA
Evanghelia de la Luca
Capitolul 5
Capitolul 5
Capitolul 5
Capitolul 5
Pescuirea minunată. Vindecarea unui lepros şi a unui paralitic. Chemarea lui Levi. Despre post.
1 Şi a fost că pe când mulţimea Îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,† 2 a văzut două luntri stând lângă ţărm; iar pescarii, coborâţi din ele, îşi spălau mrejele.† 3 Şi urcându-Se într’una din luntri, care era a lui Simon, l-a rugat s’o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în luntre, din ea învăţa mulţimile.†
4 Iar când a încetat să vorbească i-a zis lui Simon: „Du-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele să pescuiţi”.† 5 Şi Simon I-a răspuns: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n’am prins nimic; dar după vorba Ta voi arunca mrejele”.† 6 Şi făcând aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.† 7 Şi le-au făcut semn fârtaţilor lor din cealaltă luntre să vină să le ajute. Şi ei au venit; şi au umplut amândouă luntrile, că mai se afundau.†
8 Şi văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieşi de la mine Doamne, că sunt om păcătos…”.† 9 Că spaimă îl cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, de pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.† 10 Tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau fârtaţii lui Simona. Şi a zis Iisus către Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei pescui oameni”.† 11 Şi trăgând ei luntrile la ţărm şi lăsând totul, I-au urmat Lui.†
12 Şi a fost că pe când era El în una din cetăţi, iată un om plin de lepră; şi văzându-L pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s’a rugat, zicând: „Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti”.† 13 Şi întinzându-Şi mâna, S’a atins de el, zicând: „Vreau, curăţeşte-te!” Şi îndată S’a dus lepra de pe el.† 14 Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui: „Ci du-te, arată-te preotului, iar pentru curăţirea ta să aduci jertfă aşa cum a rânduit Moise, să le fie lor mărturie”.†
15 Dar vorba despre El se răspândea şi mai mult, şi numeroase mulţimi se adunau să asculte şi să se vindece de bolile lor.† 16 Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga.†
17 Şi a fost că într’una din zile El învăţa; şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai legii veniţi din toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era cu El în aceea că El tămăduia.† 18 Şi iată că nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înlăuntru şi să-l pună înaintea Lui;† 19 dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s’au suit pe acoperiş, şi prin tavanb l-au lăsat cu patul în mijloc, în faţa lui Iisus.† 20 Şi văzând El credinţa lor, a zis: „Omule, iertate îţi sunt păcatele”.†
21 Iar cărturarii şi fariseii au început a cugeta, zicându-şi: „Cine-i acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât singur Dumnezeu?”† 22 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetaţi în inimile voastre?† 23 Ce este mai uşor, a zice: Iertate îţi sunt păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi umblă!?† 24 Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele – i-a zis slăbănogului –: Ţie-ţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!”† 25 Şi’n faţa lor ridicându-se de’ndată şi luându-şi patul pe care zăcuse, s’a dus la casa lui slăvind pe Dumnezeu.† 26 Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi-L slăveau pe Dumnezeu; şi s’au umplut de frică şi ziceau: „Minunate lucruri am văzut astăzi!”†
27 Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levic, şezând la vamă, şi i-a zis: „Urmează-Mi!”† 28 Şi lăsând totul, acesta s’a ridicat şi I-a urmat.†
29 Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă.† 30 Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau şi ziceau către ucenicii Lui: „De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi cu păcătoşii?”† 31 Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.† 32 Eu n’am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”.†
33 Iar ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan ţin posturi dese şi fac rugăciuni; tot aşa şi ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi beau”.† 34 Iar Iisus le-a zis: „Puteţi oare să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei?† 35 Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci, în acele zile, vor posti”.†
36 Le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu rupe petic dintr’o haină nouă şi-l pune la haină veche; altfel, cea nouă se rupe, iar peticul luat din cea nouă nu se potriveşte cu cea veche.†
37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile.† 38 Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra.† 39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea de cel nou, că zice: Mai bun e cel vechi”.†
1 Şi a fost când îl îmbulzea pre el norodul, ca să auză cuvântul lui Dumnezeu, şi el sta lângă iezerul Ghenizaretului. 2 Şi a văzut două corăbii stând lângă iezer; iar pescarii ieşind dintr-însele, spălau mrejele. 3 Şi intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat pre el s-o depărteze puţin de la pământ; şi şezând învăţa pre noroade din corabie. 4 Iar dacă a încetat a grăi, a zis către Simon: Depărtează-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre spre vânare. 5 Şi răspunzând Simon, a zis lui: Învăţătorule, toată noaptea ostenindu-ne, nimic nu am prins; dar după cuvântul tău voi arunca mreaja. 6 Şi aceasta făcând, au prins mulţime multă de peşti, şi se rupea mreaja lor. 7 Şi au făcut semn soţiilor sale, care erau într-altă corabie, ca să vină şi să le ajute lor, şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, cât se afundau ele. 8 Iar Simon Petru văzând, a căzut la genunchele lui Iisus, grăind: Ieşi de la mine, că om păcătos sunt, Doamne. 9 Că îl cuprinsese pre el spaimă, şi pre toţi cei ce erau cu dânsul, pentru vânarea peştilor pre care prinseseră. 10 Aşijderea şi pre Iacov, şi pre Ioan feciorii lui Zevedei, care erau soţii lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme, de acum vei vâna oameni. 11 Şi scoţând corăbiile la pământ, lăsând toate au mers după dânsul.
12 Şi a fost când era el într-una din cetăţi, iată un om era plin de lepră, şi văzând pre Iisus, a căzut pre faţa sa, şi s-a rugat lui, grăind: Doamne, de vei vrea, poţi să mă curăţeşti. 13 Şi tinzând mâna, s-a atins de dânsul, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată lepra s-a dus de la dânsul. 14 Şi el a poruncit lui, nimănui să nu spuie: Ci mergi de te arată pre sineţi Preotului, şi du pentru curăţenia ta, precum a poruncit Moise, întru mărturie lor. 15 Iar cuvântul mai mult străbătea pentru dânsul. Şi se adunau noroade multe ca să auză şi să se tămăduiască de la dânsul de boalele sale. 16 Iar el se ducea în pustie, şi se ruga.
17 Şi a fost întru una din zile, şi el era învăţând, şi şedeau Fariseii şi Învăţătorii legii, care veniseră din toate satele Galileei, şi ale Iudeei, şi ale Ierusalimului; şi puterea Domnului era spre a-i tămădui pre ei. 18 Şi iată oarecare bărbaţi purtând în pat pre un om, care era slăbănog, şi căutau să-l ducă pre el înăuntru, şi să-l pună înaintea lui. 19 Şi neaflând pre unde să-l ducă pentru norod, suindu-se deasupra acoperământului, printre cărămizi l-au slobozit pre dânsul cu patul în mijloc înaintea lui Iisus. 20 Şi văzând credinţa lor, a zis lui: Omule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale. 21 Şi au început a cugeta Cărturarii şi Fariseii, grăind: Cine este acesta ce grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? 22 Iar cunoscând Iisus gândurile lor, răspunzând, a zis către dânşii: Ce gândiţi întru inimile voastre? 23 Ce este mai lesne, a zice: Iartă-ţi-se ţie păcatele tale, sau a zice: Scoală şi umblă? 24 Ci ca să ştiţi, că putere are Fiul Omului pre pământ a ierta păcatele, (a zis slăbănogului); ţie grăiesc: Scoală, şi luând patul tău, mergi la casa ta. 25 Şi îndatăşi sculându-se înaintea lor, a luat patul pre care zăcea, şi s-a dus la casa sa, slăvind pre Dumnezeu. 26 Şi spaimă a cuprins pre toţi, şi slăveau pre Dumnezeu; şi s-au umplut de frică, grăind: Că am văzut lucruri minunate astăzi.
27 Şi după acestea a ieşit şi a văzut pre un vameş anume Levi, şezând la vamă, şi i-a zis lui: Vino după mine. 28 Şi lăsând toate, s-a sculat şi a mers după dânsul. 29 Şi a făcut lui ospăţ mare Levi în casa sa. Şi era norod mult de vameşi şi de alţii, care şedeau cu ei. 30 Şi cârteau Cărturarii lor şi Fariseii către Ucenicii lui grăind: Pentru ce cu vameşii şi cu păcătoşii mâncaţi şi beţi? 31 Şi răspunzând Iisus a zis către ei: Nu au trebuinţă de doftor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. 32 Nu am venit să chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă. 33 Iar ei au zis către el: Pentru ce ucenicii lui Ioan postesc adeseori şi rugăciuni fac, aşijderea şi ai Fariseilor; iar ai tăi mănâncă şi beau? 34 Iar el a zis către dânşii: Au doară puteţi pre fiii nunţii să-i faceţi să postească, până când este Mirele cu dânşii? 35 Iar vor veni zile, când se va lua Mirele de la dânşii, şi atunci vor posti într-acele zile. 36 Şi grăia şi pildă către dânşii: Că nimeni nu pune petec de haină nouă la haină veche; iar de nu, şi pre cea nouă o rupe, şi la cea veche nu se potriveşte petecul cel ce este de la cea nouă. 37 Şi nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, va sparge vinul cel nou pre foi, şi el se va vărsa, şi foile vor pieri; 38 Ci vinul nou se cade să-l pună în foi noi; şi amândouă se vor ţinea. 39 Şi nimenea care bea de cel vechi, îndată voieşte de cel nou, că zice: Cel vechi mai bun este.
Pescuirea minunată. Vindecarea unui lepros şi a unui paralitic. Chemarea lui Levi. Iisus se rosteşte asupra postului.
1 Pe când mulţimea se grămădea la el, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi el şedea lângă lacul Ghenisaret,
2 A văzut două bărci oprite lângă ţărm, iar pescarii din ele coborîseră şi-şi spălau mrejele.
3 Ci urcându-se într’una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s’o mâe puţin de la uscat. Apoi, şezând în barcă, învăţa din ea mulţimile.
4 Iar când a contenit de vorbit, i-a zis lui Simon: Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.
5 Atunci răspunzând Simon i-a grăit: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar pe cuvântul tău voi lăsa mrejele în jos.
6 Şi făcând ei aşa, prinseră mulţime mare de peşte că li se rupeau mrejele.
7 Deci, au făcut semn tovarăşilor din cealaltă barcă să vie să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă bărcile, de erau gata să se afunde.
8 Iar Simon Petru văzând aceasta a căzut la genunchii lui Iisus şi i-a zis: Du-te de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.
9 Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, de pescuitul atâtor peşti pe care îi prinseseră.
10 Tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, feciorii lui Zevedeu, care erau tovarăşii lui Petru. Atunci Iisus a rostit către Petru: Nu-ţi fie frică. De acum înainte vei fi pescar de oameni.
11 Şi trăgând bărcile la uscat, au lăsat totul şi au mers după el.
12 Pe când era el într’unul din oraşe, iată că un om plin de lepră,văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi s’a rugat zicând: Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.
13 Atunci el întinzând mâna, s’a atins de lepros şi a grăit: Vreau, curăţeşte-te, Şi îndată s’a dus lepra de pe el.
14 Iar Iisus i-a poruncit să nu spună la nimeni, ci – mergând, arată-te preotului şi pentru curăţirea ta du jertfa, precum orânduit-a Moise, spre mărturie lor.
15 Dar cu atât mai vârtos străbătea vorba despre el şi gloate multe se adunau ca să asculte şi să se tămăduiască de suferinţele lor.
16 Ci el se depărta în locuri pustii şi se ruga.
17 Şi a fost aşa că, într’o zi, Iisus învăţa. Iar de faţă şedeau Farisei şi învăţători ai legii, veniţi din toate satele Galileii, din Iudeia şi din Ierusalim. Şi puterea Domnului era cu el şi el tămăduia.
18 Şi iată că nişte bărbaţi aduceau cu patul pe un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înlăuntru şi să-l pună înaintea lui-;
19 Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s’au suit pe podina acoperişului şi printre cărămizi l-au lăsat în jos cu patul, la mijloc în faţa lui Iisus.
20 Deci, văzând credinţa lor a zis: Omule, iertate îţi sunt păcatele tale.
21 Dar Fariseii şi Cărturarii începură să-şi dea cu socoteala şi să zică: Cine e acesta care vorbeşte asemenea hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu?
22 Iisus însă, cunoscând gândurile lor, luând cuvântul, a grăit către ei: Ce vă întrebaţi în inimile voastre?
23 Ce este mai uşor? A zice: iartă-se ţie păcatele tale, sau a zice: scoală-te şi umblă?
24 Iar ca să ştiţi că Fiul omului are pe pământ putere să ierte păcatele – zis-a celui slăbănog: ţie grăiesc, scoală-te, ia patul tău şi te du în casa ta.
25 Şi numaidecât sculându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s’a dus la casa sa, mărind pe Dumnezeu.
26 Şi uimirea i-a cuprins pe toţi şi lăudau pe Dumnezeu şi plini de frică ziceau: Văzut-am astăzi lucruri de necrezut.
27 În urma acestora, ieşind, a văzut un vameş cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis: Vino după mine.
28 Ci el, lăsând toate, s’a sculat şi a mers după Iisus.
29 Şi Levi i-a făcut un ospăţ mare la el acasă. Şi era gloată multă de vameşi şi de alţii, care şedeau cu ei la masă.
30 Dar Fariseii şi Cărturarii lor murmurau către ucenicii lui spunând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
31 Ci Iisus răspunzând grăit-a către ei: N’au trebuinţa de doftor cei sănătoşi, dar cei care suferă.
32 N’am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
33 Atunci zis-au lui: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, aşijderea şi ai Fariseilor, iar ai tăi mănâncă şi beau.
34 Iisus însă le-a răspuns: Nu cumva puteţi pe fiii nunţii să-i faceţi să postească, pe cât timp este mirele cu ei?
35 Ci vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci vor posti întru acele zile.
36 Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni nu smulge petic de la haină nouă ca să-l cârpească la una veche, altfel rupe haina cea nouă, iar petecul luat din ea nu se potriveşte la cea veche.
37 Şi nimeni iarăşi nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se nimicesc şi burdufurile.
38 Ci vinul nou trebue pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra.
39 Apoi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte degrabă de cel nou, fiindcă zice: E bun cel vechi.
Hristos învaţă den corabie.
1 Şi fu cînd ară năvăli mulţime la El să auză cuvîntul lui Dumnezău, şi El sta lîngă ezerul Ghenesaretului.
2 Şi văzu doao corabii stînd lîngă ezer, iară pescarii eşind dentr-înse spăla mrejile.
3 Şi întra într-una den corabii carea era a lui Simon, rugă pre el de la pămînt să o delunge puţinel mai înlăuntru; şi şăzînd, învăţa den corabie pre mulţime.
4 Dară cum părăsi de-a agrăirea, zise cătră Simon: Du-o la adînc, şi aruncaţi mrejile voastre în vînat.
5 Atuncea răspunzînd, Pătru zise Lui: Dascăle, iată toată noaptea ustenindu-ne, nemică n-am prins; iară pentru cuvîntul Tău, arunca-voiu mreaja.
De prinsoarea peştilor.
6 Şi deaca făcură aceasta, prinsără mulţime multă de peşti, de să rumpea mreaja lor.
7 Şi chemară soţiile ce era într-altă corabie, ca să vie să le agiute lor, şi veniră derept aceaia, şi împlură amîndoao corabiile, atîta cît numai nu să afunda.
8 Iară văzînd aceastea, Simon Pătru căzu cătră genunchele lui Iisus, zicînd: Eşi de la mine, că om păcătos sînt, Doamne.
9 Că spaima cuprinsease pre el şi pre toţi carii era cu el, de vînarea peştilor care prinsără.
10 Aşijdere şi Iacov şi Ioan, feciorii lui Zevedeiu, carii era soţie lui Simon. Atunci zise Iisus cătră Simon: Nu te teame; de acum vei vîna oameni.
11 Iară ei trăgînd corabiile la pămînt, lăsînd taote, mearsără după El.
Stricatul.
12 Şi fu cînd era cu El într-un oraş şi iată atunci veni la El un om plin de stricăciune, şi văzînd pre Iisus căzu spre faţa lui, ruga pre El grăind: Doamne, de-ai vrea, poţi-mă curăţi.
13 Şi tinzînd mîna, atinse pre el, zicînd: Voiu, curăţeaşte-te; şi atuncişi să duse stricăciune de la el.
14 Iară El porunci lui, nemurui să nu spue: Ce mergi şi te arată preotului, şi du pentru curăţeniia ta, cum au poruncit Moisi, să fie aceasta mărturie lor.
15 Iară mai vîrtos să vestiia cuvintele de El şi să aduna mulţime multă să auză şi să să vindece de la El, de boalele lor.
Hristos Să roagă în pustie.
16 Iară El, dîndu-Să în laturi, era în pustii şi Să ruga.
17 Şi fu întru una de zile, cînd ară învăţa: şi ară fi acolea şăzînd fariseii şi dascalii legei, carii era veniţi den toate satele Galileei şi a Iudeei şi den Ierosalim: şi putearia Domnului era cu El, spre vindecarea lor.
Slăbănog.
18 Şi iată veniră neşte oameni, purtînd în pat un om slăbănog, şi siliia să-l ducă înlăuntru şi să-l pue înaintea Lui.
19 Şi neaflînd pre de ce parte l-ară duce pre el, pentru mulţimia, să suiră în pod, şi spărgînd podealele, sloboziră pre el cu patul, în mijloc înaintea lui Iisus.
20 Şi văzînd credinţa lor, zise lui: Ome, ertatu-ţi-s-au ţie păcatele tale.
21 Atuncea începură a cugeta cărtularii şi fariseii, zicînd: Cine iaste Acesta carele grăiasşte hule? Cine poate erta păcatele, fără sîngur Dumnezău?
22 Iară Iisus, ştiind cugetele lor, răspunzînd zise lor: Ce cugetaţi întru inimile voastre?
23 Care-i mai lesni? A zice ertatu-ţi-s-au păcatele tale, sau a zice, scoală şi îmblă?
24 Iară să ştiţi că puteare are Fiiul omenesc pre pămînt a erta păcatele. (Zise slăbănogului:) Ţie zic, scoală şi, luînd patul tău, pasă acasă-ţi.
25 Iară el atunceşi, sculîndu-să în vedearea lor, şi-şi luo pre carele zăcuse şi mearse în casa lui, slăvind pre Dumnezău.
26 Şi spaimă luo pre toţi, şi slăviia pre Dumnezău şi să împlură de frică, zicînd: Cu adevăr că văzum minune astăzi.
Publicanul Levi.
27 Şi după aceastea eşi şi văzu pre un mitarnic, numele-i Levie, şăzînd la vamă, şi zise lui: Vino după Mine.
28 Iară el lăsînd toate, sculă-să, dusă-să după El.
29 Şi găti Levie Lui, ospăţ mare în casa lui: şi era mulţime de mitarnici multă, şi de alţii carii şădea cu ei.
30 Şi murguiia cărtularii şi fariseii pre ucenicii Lui, zicînd: Pentru ce cu mitarnicii şi cu păcătoşii mîncaţi şi beaţi?
31 Şi răspunzînd Iisus zise lor: Nu le trebuiaşte sănătoşilor vraci, ce bolnavilor.
32 N-am venit să chem pre derepţi, ce pre păcătoşi, la pocăinţă.
33 Iară ei zisără Lui: Derept ce ucenicii lui Ioan să postescu ades şi rugăciuni fac, aşijderea şi ai fariseilor, iară ai Tăi mănîncă şi beau?
Posturele şi supărările pre apostoli după suitul lui Hristos.
34 Iară El zise lor: Nu puteţi face pre fii nuntei, pînă iaste mirele cu ei, să să postească.
35 Ce vor veni zilele cînd să va lua de la ei mirele. Atuncea vor posti, în zilele acealea.
Ucenicii slabi să asămănă foilor şi hainelor slabe.
36 Iară zice lor şi pildă, că nime peatecul de veşmînt nou nu-l va pune în veşmînt vechiu; iară aimintrea şi cel nou să va sparge; şi la cel vechiu nu să cuvine peatecul nou.
37 Şi nime nu va băga vin nou în foii vechi; iară aimintrea rumpe-va vinul cel nou foii, şi el să va vărsa, şi foii vor peri.
38 Ce vinul cel nou în foii noi să-l toarne; şi amîndoi să vor ţinea.
39 Şi nime cine bea vechiu, nu va vrea numai cît nou, că zice: mai bun iaste cel vechiu.
