Noul Testament de la Smirna
Apocalipsa sfântului Ioan teologul
Capitolul 6
1 Şi am văzut când a deschis Mielul una din cele şapte peceţi, şi am auzit pre unul din cei patru Vieţuitori zicând ca cu glas de tunet: Vino şi vezi. 2 Şi am văzut, şi iată un cal alb, şi cel ce şedea pre el avea arc, şi s-a dat lui cunună, şi a ieşit biruind, şi ca să biruiască.
3 Şi când a deschis a doua pecete, am auzit pre al doilea Vieţuitor, zicând: Vino, şi vezi. 4 Şi a ieşit alt cal roşu (roib), şi celui ce şedea pre cal i s-a dat lui să ia pacea de pre pământ, ca unul pre altul să se junghie; şi s-a dat lui sabie mare.
5 Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit pre Vieţuitorul al treilea zicând: Vino şi vezi. Şi am văzut, şi iată un cal negru, şi cel ce şedea pre el, avea cumpănă în mâna sa. 6 Şi am auzit glas în mijlocul celor patru Vieţuitori zicând: Un hinic de grâu întru un dinar, şi trei hinici de orz întru un dinar, şi untul de lemn şi vinul, să nu vătămaţi.
7 Şi când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul Vieţuitorului celui al patrulea zicând: Vino, şi vezi. 8 Şi am văzut, şi iată un cal galben, şi celui ce şedea pre el îi era numele moartea, şi iadul urma cu ea; şi s-a dat lor putere ca să omoare preste a patra parte a pământului cu sabie, şi cu foamete, şi cu moarte, şi de fiarele pământului.
9 Şi când a deschis a cincea pecete, am văzut sub Jertfelnic sufletele celor junghiaţi pentru Cuvântul lui Dumnezeu, şi pentru mărturisirea care avea. 10 Şi au strigat cu glas mare, zicând: Până când Stăpânul cel sfânt şi adevărat nu judeci, şi nu izbândeşti sângele nostru de la cei ce locuiesc pre pământ? 11 Şi fieştecăruia li s-a dat Veşminte albe, şi li s-a zis lor, ca să se odihnească încă puţină vreme, până ce se vor plini şi cei dimpreună robi cu ei, şi fraţii lor, care vor să se omoare ca şi ei.
12 Şi am văzut când au deschis pecetea a şasea, iată cutremur mare s-a făcut, şi Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, şi Luna s-a făcut ca sângele. 13 Şi Stelele Cerului au căzut pre pământ, precum smochinul leapădă smochinele cele crude ale lui, când se clăteşte de vânt mare. 14 Şi Cerul s-a osebit ca o carte învălindu-se, şi tot muntele şi ostrovul din locurile sale s-au mişcat. 15 Şi împăraţii pământului, şi domnii, şi bogaţii, şi căpitanii, şi cei puternici, şi tot cel rob, şi cel slobod, s-au ascuns în peşteri, şi în pietrele munţilor. 16 Şi zic munţilor, şi pietrelor: Cădeţi preste noi, şi ne ascundeţi pre noi de către Faţa celui ce şade pre Scaun, şi de mânia Mielului. 17 Că a venit Ziua cea mare a mâniei lui, şi cine va putea să stea?
