Noul Testament de la Smirna
Apocalipsa sfântului Ioan teologul
Capitolul 18
1 Şi după aceasta am văzut Înger pogorându-se din Cer, care avea putere mare, şi pământul s-a luminat de slava lui. 2 Şi a strigat întru tărie cu glas mare, zicând: A căzut Babilonul cel mare, şi s-a făcut lăcaş dracilor, şi pază a tot duhul necurat, şi pază a toată pasărea necurată şi urâtă. 3 Că din vinul mâniei curviei ei au băut toate neamurile, şi împăraţii pământului cu ea au curvit, şi neguţătorii pământului din puterea desfătărilor ei s-au îmbogăţit.
4 Şi am auzit alt Glas din Cer zicând: Ieşiţi dintr-însa norodul meu, ca să nu vă împărtăşiţi cu păcatele ei, şi ca să nu luaţi din bătăile ei. 5 Că au ajuns păcatele ei până la Cer, şi şi-a adus aminte Dumnezeu de nedreptăţile ei. 6 Răsplătiţi-i ei precum şi ea v-a răsplătit vouă, şi îi îndoiţi ei îndoite dupre faptele ei; cu paharul carele a dres, dregeţi-i ei îndoit. 7 Cât s-a slăvit pre sine, şi s-a desfătat, pre atâta daţi-i ei chin şi plângere; că întru inima ei zice: Şed împărăteasă, şi văduvă nu sunt, şi plângere nu voi vedea. 8 Pentru aceea întru o zi vor veni ranele ei, moarte, şi plângere, şi foamete, şi cu foc se va arde, că tare este Domnul Dumnezeu, cel ce o judecă pre ea.
9 Şi o vor plânge pre ea, şi vor tângui de ea împăraţii pământului, cei ce au curvit şi s-au dezmierdat cu ea, când vor vedea fumul arderii ei. 10 Departe stând pentru frica muncii ei, zicând: Vai, vai cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că întru un ceas a venit judecata ta. 11 Şi neguţătorii pământului plâng, şi o jelesc pre ea; că povara lor nimenea nu o cumpără mai mult. 12 Podoabă de aur, şi de argint, şi de piatră scumpă, şi de mărgăritar, şi de vison, şi de porfiră, şi de mătase, şi de roşu, şi tot lemnul de tiin, şi tot vasul de elefant, şi tot vasul de lemn scump, şi de aramă, şi de fier, şi de marmură. 13 Şi scorţişoară, şi tămâieri, şi mir, şi tămâie, şi vin, şi unt de lemn, şi făină de grâu, şi grâu, şi dobitoace, şi oi, şi cai, şi căruţe, şi trupuri, şi suflete de oameni. 14 Şi poama poftei sufletului tău s-a dus de la tine, şi toate cele grase şi luminate s-au dus de la tine, şi mai mult nu le vei mai afla pre ele. 15 Neguţătorii acestora, care s-au îmbogăţit de la ea, departe vor sta pentru frica pedepsei ei, plângând, şi tânguindu-se. 16 Şi zicând: Vai, vai cetatea cea mare, cea îmbrăcată cu vison, şi cu porfiră, şi cu roşu, şi poleită cu aur, şi cu piatră scumpă şi cu mărgăritaruri; că într-un ceas s-a pustiit atâta bogăţie. 17 Şi tot cârmaciul, şi toată gloata cea din corăbii, şi corăbierii, şi oricâţi lucrează marea de departe au stătut. 18 Şi strigau văzând fumul arderii ei, zicând: Care era asemenea cu cetatea cea mare? 19 Şi îşi puneau ţărână pre capetele lor, şi strigau plângând, şi tânguindu-se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, întru care s-au îmbogăţit de preţul ei toţi cei ce au corăbii în mare, că întru un ceas s-a pustiit.
20 Veseleşte-te de ea Cerule, şi Sfinţii Apostoli, şi Prorocii, că a judecat Dumnezeu judecata voastră despre dânsa. 21 Şi un Înger tare a ridicat o piatră mare ca de moară, şi o a aruncat în mare, zicând: Aşa cu pornire se va arunca Babilonul cetatea cea mare, şi nu se va mai afla. 22 Şi glas de lăutari, şi de muzici, şi de fluieraşi, şi de trâmbiţaşi nu se va mai auzi întru tine; şi tot meşterul a tot meşteşugul nu se va mai afla întru tine. 23 Şi sunet de moară nu se va mai auzi întru tine; şi lumină de făclie nu se va mai ivi întru tine, şi glas de mire şi de mireasă nu se va mai auzi întru tine; că neguţătorii tăi erau boierii pământului, căci cu fermecătoria ta s-au înşelat toate neamurile. 24 Şi într-însa s-a aflat sânge de Proroci, şi de sfinţi, şi de toţi cei junghiaţi pre pământ.
