Noul Testament de la Smirna
Apocalipsa sfântului Ioan teologul
Capitolul 14
1 Şi am văzut, şi iată Miel stând pre muntele Sionului, şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau Numele Tatălui lui scris pre frunţile lor. 2 Şi am auzit glas din Cer ca glas de ape multe, şi ca glas de tunet mare; şi Glas am auzit de alăutari, zicând cu alăutele lor. 3 Şi cântă ca o cântare nouă înaintea Scaunului, şi înaintea celor patru Vieţuitori (Vite), şi a Bătrânilor; şi nimenea nu putea a cunoaşte cântarea, fără numai cele o sută patruzeci şi patru de mii, cumpăraţi de pre pământ. 4 Aceştia sunt care cu femei nu s-au întinat: că sunt feciorelnici; aceştia sunt care merg dupre Miel, oriunde se va duce; aceştia sunt cumpăraţi din oameni, pârgă lui Dumnezeu, şi Mielului. 5 Şi în gura lor nu s-a aflat vicleşug; că nevinovaţi sunt înaintea Scaunului lui Dumnezeu.
6 Şi am văzut alt Înger zburând în mijlocul Cerului, având Evanghelie veşnică, ca să binevestească celor ce locuiesc pre pământ, şi la tot neamul, şi seminţia, şi limba, şi norodul. 7 Zicând cu Glas mare: Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi lui slavă; că a venit ceasul judecăţii lui; şi vă închinaţi celui ce a făcut Cerul, şi pământul, şi marea, şi izvoarele apelor. 8 Şi alt Înger a urmat zicând: A căzut, a căzut Babilonul cetatea cea mare, că din vinul mâniei curviei ei a adăpat toate neamurile.
9 Şi al treilea Înger a urmat lor, zicând cu glas mare: Oricine se închină fiarei, şi chipului ei, şi ia însemnare pre fruntea sa, sau pre mâna sa, 10 Şi acesta va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu cel dres neamestecat în paharul mâniei lui, şi se va chinui cu foc, şi cu piatră pucioasă înaintea Sfinţilor Îngeri, şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină fiarei, şi chipului ei, şi cel ce ia semnul numelui ei. 12 Aicea este răbdarea sfinţilor; aicea cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi Credinţa lui Iisus. 13 Şi am auzit Glas din Cer zicând mie: Scrie: Fericiţi cei morţi, care în Domnul mor de acum. Aşa, zice Duhul, ca să se odihnească de ostenelele lor; iar faptele lor vor urma cu ei.
14 Şi am văzut, şi iată nor alb, şi cel ce şedea pre nor, asemenea cu Fiu al Omului, având în Capul lui cunună de aur, şi în Mâna lui secere ascuţită. 15 Şi alt Înger a ieşit din Biserică strigând cu mare glas celui ce şedea pre nor: Trimite secera ta, şi seceră, că ţi-a venit ţie ceasul de a secera, că s-a uscat secerişul pământului. 16 Şi a aruncat cel ce şedea pre nor secera sa pre pământ; şi s-a secerat pământul. 17 Şi alt Înger a ieşit din Biserica cea din Cer, având şi el seceră ascuţită. 18 Şi alt Înger a ieşit din Jertfelnic având stăpânire preste foc; şi a strigat cu glas mare celui ce avea secera cea ascuţită, zicând: Trimite secera ta cea ascuţită, şi culege strugurii viei pământului, că s-au copt strugurii ei. 19 Şi a aruncat Îngerul secera lui pre pământ, şi a cules via pământului, şi o a pus în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Şi s-a călcat teascul afară de cetate, şi a ieşit sânge din teasc până la frâiele cailor de o mie şi şase sute de stadii.
