Noul Testament de la Smirna
Apocalipsa sfântului Ioan teologul
Capitolul 10
1 Şi am văzut alt Înger tare pogorându-se din Cer, îmbrăcat cu nor, şi curcubeu era pre capul lui, şi faţa lui ca soarele, şi picioarele lui ca stâlpii de foc. 2 Şi avea în mâna sa Cărticică deschisă, şi a pus piciorul lui cel drept pre mare, iar cel stâng pre pământ. 3 Şi a strigat cu glas mare, precum răcneşte leul; şi când a strigat, au grăit cele şapte tunete glasurile sale. 4 Şi când au grăit cele şapte tunete glasurile sale, vroiam să scriu. Şi am auzit Glas din Cer zicând mie: Pecetluieşte cele ce au grăit cele şapte tunete, şi acestea nu le scrie. 5 Şi Îngerul pre care l-am văzut, stând pre mare şi pre pământ, şi-a ridicat mâna sa spre Cer. 6 Şi s-a jurat întru cel ce este viu în vecii vecilor, care a zidit Cerul şi cele ce sunt într-însul şi pământul şi cele ce sunt într-însul, şi marea şi cele ce sunt într-însa, că vreme mai mult nu va fi. 7 Ci în zilele glasului Îngerului al şaptelea când va vrea să trâmbiţeze, se va săvârşi taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor săi Prorocilor. 8 Şi glasul care l-am auzit din Cer, iarăşi a vorbit cu mine, şi a zis: Mergi de ia Cărticica cea deschisă în mâna Îngerului ce stă pre mare şi pre pământ. 9 Şi m-am dus la Înger, şi i-am zis lui: Dă-mi mie Cărticica; şi mi-a zis: Ia-o şi o mănâncă pre ea; şi va amărî pântecele tău, iară gura ta va fi dulce ca mierea. 10 Şi am luat Cărticica din mâna Îngerului, şi o am mâncat pre ea, şi era în gura mea dulce ca mierea, şi după ce o am mâncat, s-a amărât pântecele meu. 11 Şi îmi zice mie: Trebuie tu iarăşi să proroceşti la noroade, şi la neamuri, şi la limbi, şi la împăraţi mulţi.