Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Petru cea sobornicească a doua
Capitolul 1
1 Simeon Petru slugă şi Apostol al lui Iisus Hristos, celor ce au dobândit împreună cu noi credinţă întocmai cinstită, întru dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos: 2 Dar vouă şi pace să se înmulţească întru cunoştinţa lui Dumnezeu, şi a lui Hristos Iisus Domnului nostru.
3 Precum (fiindcă) nouă Dumnezeiească puterea lui toate cele ce sunt spre viaţă şi buna credinţă ne-a dăruit, prin cunoştinţa celui ce ne-a chemat pre noi prin slavă şi prin fapta bună. 4 Prin care cele scumpe şi mari făgăduinţe s-au dăruit nouă, ca prin acestea să vă faceţi părtaşi Dumnezeieştii Firi, fugind de cea din lume întru poftă stricăciune. 5 Şi întru aceasta singură toată nevoinţa punând, sporiţi întru credinţa voastră, fapta bună; iar întru fapta bună, cunoştinţa. 6 Iar întru cunoştinţă, înfrânarea; iar întru înfrânare, răbdarea; iar întru răbdare, buna credinţă (creştinătatea); iar întru buna credinţă, iubirea de fraţi. 7 Iar întru iubirea de fraţi, dragostea. 8 Că acestea întru voi fiind şi înmulţindu-se, nu deşerţi nici fără de roadă vor face pre voi spre cunoştinţa Domnului nostru Iisus Hristos. 9 Că cel ce nu are acestea, orb este, nevăzând, uitare luând de curăţia păcatelor sale celor de demult. 10 Pentru aceea fraţilor mai vârtos nevoiţi-vă ca să faceţi adeverită chemarea şi alegerea voastră. Că acestea făcând, nu veţi greşi niciodată. 11 Că aşa din destul se va da vouă intrarea întru veşnica Împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos.
12 Pentru aceea nu mă voi lenevi a vă aduce aminte vouă pururea de acestea, măcar că şi ştiţi şi sunteţi întăriţi întru adevărul acesta. 13 Însă mi se pare a fi cu dreptul, până când sunt întru acest trup, a vă deştepta pre voi cu aducerea aminte. 14 Ştiind că fără de zăbavă este lepădarea trupului meu, precum şi Domnul nostru Iisus Hristos mi-a arătat mie. 15 Iar mă voi nevoi şi pururea a vă avea pre voi şi după ieşirea mea, ca să faceţi pomenire de acestea. 16 Că nu urmând basmelor celor meşteşugite am spus vouă puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci singuri văzători fiind Măririi aceluia. 17 Că a luat de la Dumnezeu Tatăl Cinste şi Slavă glas ca acesta venind către dânsul de la Slava cea cu mare cuviinţă: Acesta este Fiul meu cel iubit întru care bine am voit. 18 Şi acest glas noi l-am auzit din Cer pogorându-se, fiind cu dânsul în Muntele cel Sfânt. 19 Şi avem mai adevărat cuvântul cel prorocesc, la care bine faceţi luând aminte, ca la o lumină ce străluceşte în loc întunecos, până ce ziua va lumina, şi Luceafărul va răsări întru inimile voastre. 20 Aceasta mai întâi ştiind, că toată prorocia Scripturii cu a sa dezlegare nu se face. 21 Pentru că nu prin voia oamenilor s-a făcut cândva prorocie, ci purtându-se de Duhul Sfânt au grăit omenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu.
