Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Petru cea sobornicească întâi
Capitolul 4
1 Hristos dar pătimind pentru voi cu trupul, şi voi dupre acelaşi gând să vă înarmaţi. Pentru că cel ce a pătimit cu trupul, a încetat despre păcat. 2 Ca să nu mai vieţuiască cealaltă vreme în trup poftelor omeneşti, ci voii lui Dumnezeu. 3 Că destul ne este nouă vremea cea trecută a vieţii, voia păgânească a o săvârşi, umblând întru necurăţii, întru pofte, întru beţii, întru ospeţe, întru băuturi, şi întru cele de Dumnezeu urâte slujiri idoleşti. 4 Întru care (pentru aceea) se minunează căci nu vă adunaţi voi la aceeaşi tulburare a curviei, hulind. 5 Care vor da seama la cel ce este gata să judece pre cei vii şi pre cei morţi. 6 Că spre aceasta şi morţilor s-a binevestit, ca să se judece cu trupul dupre om, şi să vieze dupre Dumnezeu cu duhul.
7 Şi sfârşitul tuturor s-a apropiat; deci fiţi cu întreagă înţelepciune, şi privegheaţi întru rugăciuni. 8 Iar mai înainte de toate, unul spre altul dragoste cu osârdie având, căci dragostea acoperă mulţime de păcate. 9 Iubitori de străini fiţi între voi fără de cârtire. 10 Fieştecare precum a luat darul, între voi cu acela slujind, ca nişte buni iconomi ai Darului lui Dumnezeu celui de multe feluri. 11 De grăieşte cineva, ca cuvintele lui Dumnezeu. De slujeşte cineva, ca din puterea care o dă Dumnezeu, ca întru toate să se slăvească Dumnezeu prin Iisus Hristos, căruia este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
12 Iubiţilor, nu vă miraţi de aprinderea care este întru voi, care se face vouă spre ispită, ca cum s-ar întâmpla vouă ceva străin. 13 Ci pentru că vă faceţi părtaşi patimilor lui Hristos, bucuraţi-vă, ca şi întru arătarea Slavei lui să vă bucuraţi veselindu-vă. 14 De sunteţi ocărâţi pentru Numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul Slavei şi al lui Dumnezeu preste voi odihneşte; dupre aceia se huleşte, iar dupre voi se proslăveşte. 15 Că nimeni din voi să nu pătimească ca un ucigaş, sau fur, sau făcător de rău, sau ca un ispititor de lucruri străine. 16 Iar dacă ca un Creştin, să nu se ruşineze, ci să proslăvească pre Dumnezeu în partea aceasta. 17 Căci vremea este a se începe judecata de la Casa lui Dumnezeu; iar dacă este întâi de la noi, care este sfârşitul celor ce se împrotivesc Evangheliei lui Dumnezeu? 18 Şi de vreme ce dreptul abia se mântuieşte, cel necredincios şi păcătos unde se va arăta? 19 Pentru aceea şi cei ce pătimesc dupre voia lui Dumnezeu, ca celui Credincios ziditor, să-şi încredinţeze sufletele sale prin fapte bune.
