Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Petru cea sobornicească întâi
Capitolul 3
1 Aşijderea şi femeile plecându-vă bărbaţilor voştri, ca deşi nu se pleacă oarecare cuvântului, prin viaţa femeilor fără de cuvânt să se dobândească. 2 Văzând viaţa voastră cea dimpreună curată întru frică. 3 A cărora podoabă să fie nu cea din afară a împletirii părului, şi a înfăşurăturii aurului, sau a îmbrăcăminţii hainelor. 4 Ci omul cel ascuns al inimii, întru nestricăciunea duhului celui blând şi lin, care este înaintea lui Dumnezeu de mult preţ. 5 Că aşa odinioară şi sfintele femei, care nădăjduiau întru Dumnezeu, se împodobeau pre sine, plecându-se bărbaţilor săi. 6 Precum Sarra asculta pre Avraam, domn pre acela chemându-l, căria v-aţi făcut fii, făcând bine, şi netemându-vă de nici o frică. 7 Bărbaţii aşijderea împreună locuind cu femeile sale cu cunoştinţă, ca unui vas mai slab celui femeiesc dându-le cinste, ca şi celor împreună moştenitoare darului vieţii, ca să nu se curmeze rugăciunile voastre.
8 Iar la sfârşit, toţi să fiţi cu un gând, milostivi, iubitori de fraţi, îndurători, blânzi, smeriţi. 9 Nerăsplătind rău pentru rău, sau ocară pentru ocară, ci împrotivă, binecuvântând; ştiind că spre aceasta sunteţi chemaţi, ca să moşteniţi blagoslovenia. 10 Că cela ce voieşte să iubească viaţa, şi să vadă zile bune, să îşi oprească limba sa de la rău, şi buzele sale să nu grăiască vicleşug. 11 Să se depărteze de la rău şi să facă bine; să caute pacea, şi să o urmeze pre ea. 12 Pentru că Ochii Domnului sunt spre cei drepţi, şi Urechile lui spre rugăciunea lor; iară Faţa Domnului asupra celor ce fac rele.
13 Şi cine este cel ce va face vouă rău, de veţi fi următori binelui? 14 Şi de şi veţi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi; iar de îngrozirea lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi. 15 Ci pre Domnul Dumnezeu să îl sfinţiţi întru inimile voastre. Şi să fiţi gata pururea spre răspuns la tot cel ce vă întreabă pre voi cuvânt pentru nădejdea cea întru voi, însă cu blândeţe şi cu frică. 16 Având ştiinţă bună, că întru care (când) vă clevetesc pre voi ca pre nişte făcători de rău, să se ruşineze cei ce grăiesc de rău viaţa voastră cea bună întru Hristos. 17 Că mai bine este făcând cele bune (de este aşa voia lui Dumnezeu), a pătimi, decât făcând cele rele. 18 Pentru că şi Hristos o dată pentru păcate a pătimit, cel Drept pentru cei nedrepţi, ca pre noi să ne aducă la Dumnezeu, omorându-se cu Trupul, şi înviind cu Duhul. 19 Întru care (pentru aceea) şi duhurilor ce erau în temniţă pogorându-se a propovăduit. 20 Celor ce fuseseră odinioară necredincioase; când aştepta îndelungă răbdarea lui Dumnezeu în zilele lui Noe, făcându-se corabia, întru care puţine, adică opt suflete s-au mântuit de apă. 21 A căria lucrul cel închipuit Botezul şi pre noi acum ne mântuieşte, nu a spurcăciunii celei trupeşti fiind lepădare, ci a ştiinţei celei bune către Dumnezeu întrebare prin Învierea lui Iisus Hristos. 22 Care este de-a dreapta lui Dumnezeu, după ce s-a suit la Cer, plecându-se lui Îngerii şi Stăpâniile şi Puterile.
