Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Petru cea sobornicească întâi
Capitolul 2
1 Deci lepădând toată răutatea, şi tot vicleşugul şi făţărniciile, şi pizmele, şi toate clevetirile; 2 Ca nişte prunci de curând născuţi, să iubiţi laptele cel cuvântător, şi fără de vicleşug, ca printr-însul să creşteţi spre mântuire. 3 De vreme ce aţi gustat că este bun Domnul. 4 Către care apropiind-vă cela ce este Piatra cea vie, de oameni cu adevărat nebăgată în seamă, iar la Dumnezeu aleasă şi scumpă. 5 Şi voi înşivă ca nişte pietre vii, vă zidiţi casă duhovnicească, Preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. 6 Pentru că scris este în Scriptură, Iată pun în Sion Piatră în capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cel ce va crede întru dânsa, nu se va ruşina. 7 Drept aceea vouă celor ce credeţi, cinstea; iar celor necredincioşi, Piatra care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului, şi Piatră de poticnire, şi Piatră de sminteală. 8 Care se poticnesc neplecându-se cuvântului, spre care şi puşi sunt. 9 Iar voi, Rod ales, Preoţie Împărătească, neam sfânt, norod spre câştigare; ca să vestiţi bunătăţile celui ce v-a chemat pre voi dintru întuneric la cea minunată a sa Lumină. 10 Care odinioară nu eraţi norod, iar acum norodul lui Dumnezeu; care eraţi nemiluiţi, iar acum miluiţi.
11 Iubiţilor, rogu-vă ca pre nişte nemernici şi străini, să vă feriţi de poftele cele trupeşti, care se oştesc asupra sufletului. 12 Petrecerea voastră având-o bună întru neamuri, ca întru care (când) vă clevetesc pre voi ca pre nişte făcători de rău, din faptele cele bune văzând, să slăvească pre Dumnezeu în ziua cercetării. 13 Deci supuneţi-vă la toată omeneasca zidire pentru Domnul, ori împăratului, ca celui ce este mai presus. 14 Ori domnilor, ca celor ce sunt de el trimişi spre izbânda făcătorilor de rău, şi lauda făcătorilor de bine. 15 Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca binefăcând, să înfrânaţi necunoştinţa oamenilor celor fără de minte. 16 Ca cei slobozi, şi nu ca cum aţi avea slobozenia acoperământ răutăţii, ci ca robii lui Dumnezeu. 17 Pre toţi cinstiţi, frăţia iubiţi, de Dumnezeu vă temeţi, pre împăratul cinstiţi.
18 Slugile supuneţi-vă cu toată frica stăpânilor, nu numai celor blânzi şi buni, ci şi celor năsilnici. 19 Pentru că acesta este dar, de rabdă cineva scârbe pentru ştiinţa lui Dumnezeu, pătimind cu nedreptate. 20 Că ce laudă este, dacă greşind şi pedepsindu-vă veţi răbda? Ci dacă bine făcând şi pătimind veţi răbda, acesta este dar înaintea lui Dumnezeu. 21 Că spre aceasta v-aţi chemat, că şi Hristos a pătimit pentru noi, nouă lăsându-ne pildă ca să urmăm Urmelor lui. 22 Care păcat nu a făcut, nici s-a aflat vicleşug în gura lui. 23 Care ocărându-se, împotrivă nu a ocărât; pătimind, nu a îngrozit; ci da celui ce judecă cu dreptul. 24 Care păcatele noastre însuşi le-a ridicat în trupul său pre lemn; ca păcatelor murind, să vieţuim dreptăţii, cu a căruia rană v-aţi vindecat. 25 Că eraţi ca nişte oi rătăcite, ci v-aţi întors acum la Păstorul şi Păzitorul sufletelor voastre.
