Noul Testament de la Smirna
Epistolia cea către Evrei
Capitolul 7
1 Că Melchisedec acesta, împăratul Salemului, Preotul lui Dumnezeu celui Preaînalt, care a întâmpinat pre Avraam când s-a întors de la tăierea împăraţilor, şi l-a blagoslovit pre el. 2 Căruia şi zeciuală din toate i-a împărţit Avraam, întâi adică tâlcuindu-se împăratul dreptăţii, iar apoi şi împăratul Salemului, care este împăratul păcii. 3 Fără tată, fără mumă, fără număr de neam; nici început zilelor, nici sfârşit vieţii având, ci asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, rămâne Preot pururea.
4 Vedeţi dar cât este acesta, căruia şi zeciuială i-a dat Patriarhul Avraam din dobânzi. 5 Şi cei din fiii lui Levi care iau preoţia, poruncă au să ia zeciuială de la norod dupre lege, adică de la fraţii săi, măcar că şi aceia au ieşit din coapsele lui Avraam. 6 Iar cel ce nu se numără din neamul lor, a luat zeciuială de la Avraam, şi pre cel ce avea făgăduinţele l-a blagoslovit. 7 Şi fără de nici o prigonire cel mai mic de la cel mai mare se blagosloveşte. 8 Şi aici adică oamenii murind iau zeciuiele, iar acolo mărturisindu-se că este viu. 9 Şi (ca să zic aşa,) prin Avraam şi Levi, cel ce lua zeciuială, zeciuială a dat. 10 Că încă în coapsele tătâne-său era, când l-a întâmpinat pre dânsul Melchisedec. 11 Deci de ar fi fost săvârşirea prin preoţia Leviţilor, (că norodul sub aceia a luat legea), ce încă mai era trebuinţă dupre rânduiala lui Melchisedec să se ridice alt Preot, iar nu dupre rânduiala lui Aaron să se zică? 12 Că mutându-se preoţia, de nevoie se face şi legii mutare. 13 Că de care se zic acestea, din altă seminţie se împărtăşeşte, din care nimeni nu s-a apropiat de Jertfelnic. 14 Că arătat este că din Iuda a răsărit Domnul nostru; întru care seminţie Moise nimic nu a grăit de preoţie. 15 Şi încă cu mult mai luminat este, de vreme ce dupre rânduiala lui Melchisedec se ridică Preot altul. 16 Care nu dupre legea poruncii celei trupeşti s-a făcut, ci dupre puterea vieţii celei nestricăcioase. 17 Că se mărturiseşte, că tu eşti Preot în veac dupre rânduiala lui Melchisedec. 18 Că schimbare se face poruncii care a fost mai înainte, pentru neputinţa şi nefolosul ei. 19 Că nimic nu a săvârşit legea, ci aducere este numai la mai bună nădejde, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20 Şi pre cât este nu fără de jurământ, (că aceia fără de jurământ Preoţi se făceau, 21 Iar acesta cu jurământ prin cel ce a zis către dânsul: Juratu-s-a Domnul şi nu-i va părea rău: Tu eşti Preot în veac dupre rânduiala lui Melchisedec), 22 Pre atâta aşezământului de lege celui mai bun s-a făcut Chezaş Iisus. 23 Şi aceia adică mai mulţi se făceau Preoţi, pentru că de moarte erau opriţi a trăi. 24 Iar acesta pentru că rămâne în veac, are Preoţia veşnică. 25 Pentru aceea şi a mântui desăvârşit poate, pre cei ce vin prin el la Dumnezeu, pururea trăind ca să se roage pentru dânşii. 26 Pentru că Arhiereu ca acesta se cuvenea să fie nouă, Cuvios, fără de răutate, fără de spurcăciune, osebit de cei păcătoşi, şi mai înalt decât Cerurile fiind. 27 Care nu are în toate zilele nevoie ca alţi Arhierei, întâi pentru ale sale păcate a aduce jertfe, apoi pentru ale norodului; că aceasta o a făcut odată, pre sine aducându-se. 28 Că legea pune pre oameni Arhierei care au neputinţe, iar cuvântul jurământului celui ce a fost în urma legii, pre Fiul în veac desăvârşit.
