Noul Testament de la Smirna
Epistolia cea către Evrei
Capitolul 12
1 Drept aceea, şi noi având atâta nor de mărturii pus împrejurul nostru, lepădând toată sarcina şi păcatul cel ce lesne înconjură, prin răbdare să alergăm în lupta care este pusă înaintea noastră. 2 Căutând la Începătorul şi Plinitorul Credinţei Iisus, care în locul bucuriei ce era pusă înaintea lui, a răbdat Crucea, de ocară nebăgând seamă, şi de-a dreapta Scaunului lui Dumnezeu a şezut. 3 Că socotiţi de cel ce a răbdat de la păcătoşi asupra sa împotrivire ca aceea, ca să nu vă osteniţi slăbind cu sufletele voastre.
4 Că încă nu aţi stătut până la sânge, împotriva păcatului luptându-vă. 5 Şi aţi uitat mângâierea care vouă ca unor fii vă grăieşte: Fiul meu, nu defăima certarea Domnului, nici slăbi mustrându-te de dânsul. 6 Că pre care iubeşte Domnul îl ceartă, şi bate pre tot fiul pre care primeşte. 7 De veţi suferi certarea, ca unor fii vouă se va afla Dumnezeu; căci care fiu este pre care nu îl ceartă tatăl? 8 Iar de sunteţi fără de certare, căreia părtaşi s-au făcut toţi, iată dar că sunteţi feciori din curvie, iar nu fii. 9 Apoi pre părinţii trupului nostru i-am avut pedepsitori (certători), şi ne ruşinam de dânşii. Au nu ne vom pleca cu mult mai vârtos Tatălui duhurilor, şi să fim vii? 10 Că aceia întru puţine zile, precum le plăcea lor ne pedepseau pre noi; iar acesta spre folos, ca să ne împărtăşim sfinţirii lui. 11 Şi toată certarea în vremea cea ce faţă se pare că nu este de bucurie, ci de mâhnire; iar mai pre urmă roadă de pace a dreptăţii dă celor pedepsiţi printr-însa.
12 Pentru aceea mâinile cele slăbite, şi genunchele cele slăbănoage vi le îndreptaţi. 13 Şi cărări drepte faceţi picioarelor voastre, că nu este şchiop să rătăcească, ci mai vârtos să se vindece. 14 Pacea să urmaţi cu toţi, şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pre Domnul. 15 Socotind ca nimeni să nu se lipsească de darul lui Dumnezeu; ca nu vreo rădăcină a amărăciunii odrăslind în sus să facă sminteală, şi prin aceea să se spurce mulţi. 16 Să nu fie cineva curvar, sau spurcat ca Isav, care pentru o mâncare şi-a vândut naşterea sa cea dintâi. 17 Căci ştiţi că şi după aceea vrând să moştenească blagoslovenia, a fost neprimit; de vreme ce loc de pocăinţă nu a aflat, măcar că şi cu lăcrămi o căuta pre ea.
18 Pentru că nu v-aţi apropiat de muntele ce se putea pipăi, şi de focul ce ardea, şi de nor, şi de ceaţă, şi de vifor; 19 Şi de viersul trâmbiţei, şi de glasul cuvintelor, care cei ce îl auzeau s-au lepădat ca să nu li se mai adauge lor cuvânt. 20 (Că nu puteau suferi ceea ce li se zicea: Şi măcar fiară de s-ar atinge de munte, cu pietre se va omorî, sau cu săgeată se va săgeta. 21 Şi aşa înfricoşat lucru era cel ce se vedea; Moise a zis: Spăimântatu-m-am şi mă cutremur). 22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, şi de cetatea Dumnezeului celui viu Ierusalimul cel Ceresc, şi de zbor de milioane de Îngeri. 23 Şi de adunarea celor întâi născuţi care sunt scrişi în Ceruri, şi de Judecătorul tuturor Dumnezeu, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşit. 24 Şi de Iisus Mijlocitorul aşezământului de lege celui nou, şi de sângele stropirii, care grăieşte mai bine decât al lui Abel.
25 Vedeţi să nu vă lepădaţi de cel grăieşte. Că de nu au scăpat aceia, lepădându-se de cel ce grăia pre pământ, cu mult mai vârtos noi, întorcându-ne de cel ce din Cer. 26 Al căruia glas atunci a cutremurat pământul, iar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată eu voi clăti nu numai pământul, ci şi Cerul. 27 Iar aceea ce zice, încă o dată, arată schimbarea celor ce se clătesc ca a unor lucruri făcute, ca să rămâie cele ce nu se clătesc. 28 Drept aceea, Împărăţie nemişcată luând, să avem mulţămire, prin care slujim lui Dumnezeu întru bună plăcere, cu bună cucernicie şi cu sfială. 29 Că Dumnezeul nostru este foc mistuitor.
