Noul Testament de la Smirna
Epistolia cea către Evrei
Capitolul 11
1 Şi este credinţa adeverire (punere în stare) a celor nădăjduite, dovedire a lucrurilor celor nevăzute. 2 Că întru aceasta sunt mărturisiţi cei de demult.
3 Prin credinţă pricepem că s-au întemeiat veacurile cu cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din cele nevăzute cele ce se văd. 4 Prin credinţă mai multă jertfă Abel decât Cain a adus lui Dumnezeu, pentru care a fost mărturisit că a fost drept, mărturisind Dumnezeu de darurile lui, şi printr-aceia murind încă grăieşte. 5 Prin credinţă Enoh s-a mutat ca să nu vadă moarte; şi nu s-a aflat, pentru că l-a mutat pre el Dumnezeu, că mai înainte de mutarea lui a fost mărturisit, că a bineplăcut lui Dumnezeu. 6 Şi fără de credinţă nu este cu putinţă a bineplăcea lui Dumnezeu. Că trebuie cel ce se apropie la Dumnezeu să creadă cum că este, şi celor ce îl caută pre dânsul este dătător de plată. 7 Prin credinţă răspuns (vestire) luând Noe, de acele care încă nu erau văzute, temându-se a făcut corabie spre mântuirea casei sale, prin care a osândit lumea, şi dreptăţii celei dupre credinţă s-a făcut moştenitor. 8 Prin credinţă, chemându-se Avraam, a ascultat de a ieşit la locul care era să îl ia spre moştenire, şi a ieşit neştiind unde merge. 9 Prin credinţă a nemernicit în pământul făgăduinţei, ca întru un pământ străin, în corturi locuind cu Isaac, şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe. 10 Că aştepta cetatea care are temelii, al căruia Meşterul şi Lucrătorul este Dumnezeu. 11 Prin credinţă şi însăşi Sarra stearpă fiind putere spre zămislirea seminţei a luat, şi afară de vremea vârstei a născut; de vreme ce a socotit că este credincios cel ce a făgăduit. 12 Pentru aceia şi dintru unul, şi acela încă fiind omorât, s-au născut ca stelele cerului cu mulţimea şi ca nisipul cel fără de număr de pre lângă mare. 13 Dupre credinţă au murit aceştia toţi, neluând făgăduinţele; ci de departe văzându-le, şi sărutându-le, şi mărturisind, că străini şi nemernici sunt pre pământ. 14 Că cei ce grăiesc unele ca acestea arată că patrie caută. 15 Şi de şi-ar fi adus aminte de aceea dintru care au ieşit, ar fi avut vreme a se întoarce. 16 Iar acum de cea mai bună doresc, adică de cea Cerească; pentru aceea nu se ruşinează de dânşii Dumnezeu, a se numi Dumnezeul lor: Că a gătit lor cetate. 17 Prin credinţă a adus Avraam pre Isaac când a fost ispitit, şi pre cel Unulnăscut îl aducea jertfă, cel ce luase făgăduinţele. 18 Către care s-a zis: Că întru Isaac se va numi ţie sămânţă. 19 Socotind că şi din morţi a-l învia puternic este Dumnezeu; drept aceea pre acela şi întru pildă l-a luat. 20 Prin credinţă, pentru cele viitoare a blagoslovit Isaac pre Iacov şi pre Isav. 21 Prin credinţă, Iacov murind pre fieştecare din fii lui Iosif a blagoslovit, şi s-au închinat la vârful (pre vârful) toiagului lui. 22 Prin credinţă, Iosif murind, a făcut pomenire pentru ieşirea fiilor lui Israil, şi pentru oasele sale a poruncit. 23 Prin credinţă, Moise când s-a născut, trei luni a fost ascuns de părinţii săi căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca împăratului. 24 Prin credinţă, Moise mare făcându-se, s-a lepădat a se numi fecior fetii lui Faraon. 25 Mai bine alegând a pătimi cu norodul lui Dumnezeu decât a avea dulceaţa păcatului cea trecătoare. 26 Mai mare bogăţie socotind a fi decât visteriile Egiptului, ocara lui Hristos; că se uita la răsplătire. 27 Prin credinţă a lăsat Egiptul, netemându-se de urgia împăratului; că pre cel nevăzut ca cum l-ar fi văzut îl aştepta. 28 Prin credinţă a făcut pasca, şi vărsarea sângelui, ca nu cel ce pierdea pre cei întâi născuţi, să se atingă de dânşii. 29 Prin credinţă a trecut Marea Roşie ca pre uscat, a căreia ispitire luând Egiptenii, s-au înecat. 30 Prin credinţă zidurile Ierihonului au căzut cu înconjurarea în şapte zile. 31 Prin credinţă Raav curva nu a pierit împreună cu cei neascultători, primind iscoadele cu pace. 32 Şi încă ce voi mai zice? Că nu îmi ajunge vremea a spune, de Ghedeon, şi de Varac, şi de Samson, şi de Ieftae, şi de David, şi de Samuil, şi de Proroci. 33 Care prin credinţă au biruit împărăţii, au lucrat dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor. 34 Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţitul săbiei, s-au întărit din slăbiciune, s-au făcut tari în războaie; au întors taberele vrăjmaşilor în fugă. 35 Au luat femeile dintru înviere pre morţii săi; şi unii s-au omorât, neprimind slobozirea, ca să dobândească mai bună înviere. 36 Iar alţii de batjocuri şi de bătăi au luat ispitire, încă şi de legături şi de temniţe. 37 S-au ucis cu pietre, s-au fierăstruit, ispitiţi au fost, cu ucidere de sabie au murit, în cojoace au umblat, şi în piei de capre; lipsiţi fiind, necăjiţi, de rău supăraţi 38 (cărora nu era lumea vrednică), în pustie rătăcind, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. 39 Şi aceştia toţi mărturisiţi fiind prin credinţă, nu au luat făgăduinţa. 40 Dumnezeu ceva mai bun pentru noi mai înainte văzând, ca să nu ia fără de noi săvârşirea.
