Noul Testament de la Smirna
Epistolia cea către Evrei
Capitolul 10
1 Pentru că legea având umbra bunătăţilor celor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, cu aceleaşi jertfe, care în fieştecarele an aduc pururea, nici odată nu poate pre cei ce vin să-i facă desăvârşit. 2 De vreme ce ar fi încetat a se aduce, pentru că nu ar mai avea nici o ştiinţă de păcate cei ce slujesc, o dată fiind curăţiţi. 3 Ci întru dânsele pomenire de păcate în fieştecarele an se face. 4 Că cu neputinţă este sânge de tauri şi de ţapi să ridice păcatele. 5 Pentru aceea intrând în lume zice: Jertfa şi prinosul nu ai voit, iar trupul mi l-ai săvârşit. 6 Arderile de tot şi pentru păcat nu ai căutat. 7 Atunci am zis: Iată viu (în capul cărţii scris este pentru mine) ca să fac, Dumnezeule, voia ta. 8 Mai sus zicând: Că jertfa, şi prinosul, şi arderile de tot, şi pentru păcat nu ai voit, nici ai căutat (care se aduc dupre lege). 9 Atunci a zis: Iată viu ca să fac, Dumnezeule, voia ta; ridică pre cea dintâi, ca să pună pre cea de a doua. 10 Întru care voie suntem sfinţiţi, cei prin jertfirea Trupului lui Iisus Hristos o dată. 11 Şi tot Preotul stă în toate zilele slujind, şi aceleaşi de multe ori aducând jertfe, care niciodată nu pot să curăţească păcatele. 12 Iar acesta o jertfă aducând pentru păcate pururea, a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. 13 Deacia aşteptând până se vor pune vrăjmaşii lui aşternut Picioarelor lui. 14 Că cu o jertfă a săvârşit pururea pre cei ce se sfinţesc. 15 Şi ne mărturiseşte nouă şi Duhul cel Sfânt; că dupre ce a zis mai înainte. 16 Acesta este aşezământul de lege care voi aşeza către dânşii dupre zilele acelea, zice Domnul, dând legile mele în inima lor, şi în cugetele lor le voi scrie pre ele. 17 Apoi zice: Şi păcatele lor şi fărădelegile lor nu le voi mai pomeni. 18 Iar unde este iertare acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.
19 Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală a intra întru cele sfinte prin Sângele lui Iisus Hristos, pre cale nouă şi vie. 20 Care o a înnoit nouă prin Catapeteasmă, adică prin Trupul său. 21 Şi Preot mare preste Casa lui Dumnezeu. 22 Să ne apropiem cu adevărată inimă, întru deplină credinţă, fiind stropiţi la inimi de ştiinţă rea. 23 Şi spălaţi la trup cu apă curată, să ţinem mărturisirea nădejdii nesmintită, (pentru că credincios este cel ce a făgăduit). 24 Şi să cunoaştem (cercetăm) unul pre altul spre îndemnarea dragostei şi a faptelor bune. 25 Nepărăsind adunarea noastră, precum au unii obiceiul, ci îndemnând unul pre altul, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi apropiindu-se ziua. 26 Că păcătuind noi de bună voie după ce am luat cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate. 27 Ci o aşteptare oarecare înfricoşată a judecăţii, şi iuţimea focului, care va să mănânce pre cei protivnici. 28 Lepădând cineva legea lui Moise, fără de milă prin două sau trei mărturii moare. 29 Cât de mai amară muncă (socotiţi) va lua cel ce a călcat pre Fiul lui Dumnezeu, şi a socotit Sângele legii, cu care s-a sfinţit, a fi de obşte, şi a ocărât Duhul darului? 30 Că ştim pre cel ce a zis: A mea este răsplătirea, eu voi răsplăti, zice Domnul. Şi iarăşi: Domnul va judeca pre norodul său. 31 Înfricoşat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu. 32 Şi aduceţi-vă aminte de zilele cele mai dinainte, întru care luminându-vă, multă luptă de patimi aţi suferit. 33 De o parte cu ocări şi cu necazuri priveală făcându-vă; iar de altă parte părtaşi făcându-vă celor ce vieţuiesc aşa. 34 Pentru că aţi şi pătimit împreună cu legăturile mele, şi jefuirea de averile voastre cu bucurie aţi primit, ştiind că aveţi voi avuţie în Ceruri mai bună şi stătătoare. 35 Nu lepădaţi dar îndrăzneala voastră care are mare răsplătire. 36 Că aveţi trebuinţă de răbdare, ca voia lui Dumnezeu făcând, să luaţi făgăduinţa. 37 Că încă puţin oarece, cel ce este să vie, va veni, şi nu va zăbovi; iar dreptul din credinţă va fi viu. 38 Şi de se va îndoi, nu va binevoi sufletul meu întru dânsul. 39 Iar noi nu suntem ai îndoirii spre pieire, ci ai credinţei spre câştigarea sufletului.
